Showing posts sorted by relevance for query inghesuiala. Sort by date Show all posts

Recent, Adevarul a publicat un clip din metroul japonez. Chipurile, asta ar trebui sa faca romanii sa se simta mai ghinisor cand stau 3 ore in trafic sa mearga un 1 km. Am mai scris pe blog despre inghesuiala nationala din Bucuresti si cum sa te-nalti peste trafic.

Nu m-am dus la festival decat la cateva filme. M-am gandit sa scriu despre ele acum, cat sunt inca fresh si chiar sa prezint cateva shorts (scurt-metraje) intr-o colectie.

M-a deranjat intotdeauna rasismul la romani si argumentele gen "hai sa-i belim pe tigani, ca si altii au facut la fel". Cand ma pronunt impotriva acestor atitudini, o fac nu pentru ca altii n-au facut la fel, ci taman d-aia. Continui deci sa descriu politicile discriminatorii din trecutul Lumii Noi.

In caz ca nu stii ce-nseamna „per pedes“, da-mi voie sa-ti explic, folosind wikipedia germana. Zice ea: (deutsch: zu Fuß) ist eine lateinische Redewendung für „zu Fuß gehen“. Es stammt vom Ausspruch per pedes apostolorum (zu Deutsch in etwa „zu Fuß wie die Apostel“), der vom Aussendungsauftrag Jesu herrührt.

Recent, in Canada, intr-un autobuz Greyhound s-a petrecut o crima destul de neplacuta, in special daca esti cel care a murit. Si Diana cu chestiile ei mici zice despre autobuzul cu oameni pe moarte. Si eu imi amintesc de Halebarda lu' Sorescu.

M-am gandit sa inaugurez o noua rubrica, Dilemando, in care sa discut asa-zisele "dezbateri" din blogo.ro-aie - mai precis, concursurile de facut pipi cu bataie lunga care trec drept dezbateri. Voi discuta chiar si articole care se vor samanta de dezbateri.

Un recent articol venit din noua vizuina a lu' puttycat mi-a dat de gandit si apoi de scris. Intrebarea fiind, desigur, cum se descurca regia de transporturi din Toronto (TTC, sau Toronto Transport Comission)? Exista invataminte de tras de la altii, apropos de transportul in comun si cosmarul de trafic bucurestean?

Scriam mai demult despre cum a sarbatorit Bucurestiul ziua inghesuielii nationale. A sosit timpul sa scriu despre ambouteillage si cum sa scapi de trafic, despre asteptari, teorii de conspiratie si jetpacks.

Am poposit recent pe pagina unui blog negru, prezentand viata in gri prin intermediul unui batran cu tatuaje violete ce se plimba aproape gol, intelept si decorat pe strada. Mi-am amintit de Arclantida si-nceputul sau. Si-apoi am terminat de tradus Halebarda lui Sorescu.

...sau "Bush cat bradul, bradul cat Bush (i.e., tufa)" Am aflat recent despre un eveniment care a propulsat Romania in topul Euronews "no comment" (1), si care este un prilej pentru cateva observatii despre starea de sprite (sic) din Romania.

In vremuri demult apuse, exista o colectie de carti colorate (numa' coperta era colorata si decorata) cu acelasi titlu. Si erau poezii din tot felu' de autori, intr-o carticica mai mica decat podul palmei, ceea ce o facea super pentru luat in autobuz, tramvai sau metrou la orele de varf. Iti lasai sufletu' sa zboare catre stele, sau iesea el singur, tu numai ii dadeai directie, ca oricum nu mai avea loc in corp de cata presiune era pe tine. Mai maraia cate unu' din cand in cand, "iete la el, e intelectual, noi murim aici si lui nici ca-i pasa! tara arde si..."
Eu: "bai capone, eu-s nebun si cartea asta ma drogheaza. daca n-o citesc, iti rup mainile si te bat cu ele. ce preferi?". E bine sa sfarsesti printr-o intrebare in situatii limita, fiindca uneori asta face oamenii sa gandeasca. Si cand gandesti, fie si in termeni simpli, disipezi prostia si / sau violenta.