Opera, subventionarea artistilor si Top Bancuri

Am fost alalta-ieri la un spectacol de opera, Dr. Miracle de Bizet (1). A fost super, m-am distrat, am facut puoze si clipuri si-azi am ras la o lista de bancuri abia primita. Si-am decis sa le bag pe toate intr-un articol, cumva.. Cand eram mic, citeam de ma spargeam. Faceam asta din mai multe motive, cel principal fiind, probabil, ca aveam casa plina de carti, si altceva nu prea aveam ce sa fac. Acum am o multime de alte chestii de facut, dar din cand in cand, simt o nevoie acuta de cultura. Cel mai des o astampar uitandu-ma la un film ciudat, dar filmele, chiar si cele europene / artsy imi potolesc setea numai temporar. Un spectacol de teatru bun, o expozitie de arta sau fotografie ma duc mult mai departe in directia dorita. Iata de ce, cand o prietena m-a invitat la Dr. Miracle de Bizet(1) m-am bucurat ppp. Pe langa ca mi-am facut plinu' de opera (la care n-am fost de mult-prea-mult timp), l-am cunoscut pe dirijorul orchestrei (care probabil pusese totul la cale), o artista de opera si dirijorul unui alt cor, toti fiind niste oameni deosebiti. As fi putut sa beau din sampania de "after-party", dar mi-a fost rusine, stiind ca artistii n-au bani iar eu nu contribuisem cu nimic la spectacol - ba mai mult, le-am furat si imaginea cu poze si clipuri. Conversatia m-a dus cu gandul pe o alta cale. Artistul nord-american se ciocneste in permanenta cu cruda realitate: doritor de apreciere si aplauze, nu are nici un moment luxul de a uita ca totul costa bani si ca daca nu vinde bilete, nu poate pune nimic la cale. Prima impresie placuta mi-a facut-o cladirea (3). Construita de Mel Lastman, primarul North York-ului (o "supraurbie" a Toronto, acum amalgamata, for better or for worse), este mult mai noua si cu acustica mult mai buna decat ce gasesti downtown, unde am mai fost. Arhitectura si design-ul sunt splendide, atingand acel "sweet spot" intre placerea estetica si functionalitate (acustica) ce-i indeobste foarte greu de atins. De ce "supraurbie"? Fiindca inainte de a fi amalgamat, North York-ul avea taxe mai mici decat Toronto proper, criminalitate foarte scazuta si surplusuri la buget, in timp ce Toronto era fix pe invers. Piesa se-nvarte in jurul familiei primarului din Padua care se chinuie sa-si separe fiica de capitanul Silvio, pe care nu-l inghite, fiindca nu suporta militarii. Ca sa penetreze apararea, Silvio se deghizeaza in "Doctor Miracle", un doctor naturopat, cu figuri. Doctorul il recomanda pe Pasquin ca servitor, si primarul il angajeaza. Pasquin face o omleta de-i intoarce pe toti pe dos. Cand ramane singur cu gagica, Pasquin isi scoate masca si chilotii si este surprins de primar, care se oftica si-l da afara. Pasquin ii scrie o scrisoare ca omleta era otravita, primarul apeleaza la Dr. Miracle, care promite sa-l salveze cu conditia sa i-o dea pe fiica-sa de nevasta, maiorul promite bucuros ca-l costa asa putin si Silvio ii zice ti-am dat tzeapa, fraiere, ca nici macar nu era otravita. Primarul se tine totusi de cuvant, opera in sine se termina, aplaudam, vine pauza, eu iau o cafea sa n-adorm, si-ncepe partea a doua, unde solistii baga crowdpleasers. Mi-a placut in mod deosebit atmosfera degajata, nepretentioasa a evenimentului. Artistii flirtau intrei ei - dar finutz, nu maneleste - il mai gadilau si pe dirijor, dirijorul era chiar parte din spectacol intr-o masura mai mare ca de obicei. Si-am inceput sa ma gandesc cat de mult modelul nord-american de (ne)subventionare a artelor este poate superior celui european, unde artistii (ca si preotii) sunt salariati de stat. Artistii americani sunt desigur cu mult mai stresati, dar fac si un efort mult mai mare de a place si de a atrage publicul. Pe de alta parte, reprezentatiile artistice au bilete mai scumpe, gasesti mai putini spectatori si nivelul este mai scazut, la cel mai mic numitor comun. Specatolele europene sunt nitel mai elitiste, mai greu de digerat si-ntr-un fel, imi cam lipsesc.. Clipul de mai sus este din actul doi al operei de un act, unde solistii au cantat ce le-a venit lor (aici, Viens, Mallika, les liens en fleurs din Lakme, cunoscuta sub numele mult mai de Doamne-ajuta de Duetul Florilor). Si cum nu era sa scriu un articol numai despre arta si cultura, m-am gandit sa adaug si lista asta de bancuri. Eu am auzit si bancuri mai bune anu' trecut, dar poate tie-ti plac astea mai mult :) Ai auzit cumva un banc mai bun, sau consideri modelul european superior? Exprima-te!

Surse

1. http://www.torontophil.on.ca/concert_8.html 2. http://www.torontophil.on.ca/downloads/TorontoPhil2007-08Brochure.pdf 3. http://www.tocentre.com/