Usurinta cu care toti romanii, aproape fara exceptie, au acceptat motivatia americanilor pentru neacordarea de vize mi se pare teribil de penibila. La fel de ridicol mi se par standardele duble care domina atitudinea noastra - si, de fapt, a lumii intregi - fata de gigantul militar, politic si economic.

Americanismul, americanofilia, americanofobia si nevrozele aferente sunt subiecte care vin si tot revin in blogosfera romaneasca si nu numai. Am scris recent despre americani si shmenurile lor din Orientul Mijlociu, despre IQ-ul si eficienta lui Bush, sau, mai demult, despre frictiunile dintre ambasadorul american si guvernul roman. Iata de ce, cand INconstantIN a scris recent pe aceeasi tema, l-am citit si l-am si comentat. Vedem lucrurile intr-un mod foarte apropiat, dar mi s-a parut ca desi critica "generalizarile", el insusi face una. Sigur, este dificil sa critici astfel de generalizari fara sa cazi tu insuti in ele (si mie mi se-ntampla), dar aceasta "scapare" este simptomatica pentru standardele duble care exista in multe privinte in insasi politica americana.

Politica Uniunii Europene este clara: statele membre ale Uniunii nu pot fi tratate diferit pe scena internationala. Este sau ar trebui sa fie inadmisibil ca unele state UE sa n-aiba nevoie de vize pentru State, dar Romania si altii sa aiba. Statele au sarit cu o explicatie cretina, iesita parca direct din putzul gandirii lui Bush: cum ca legislatia americana prevede ca vizele nu pot fi ridicate pentru state (ca Romania) care au o rata de refuz de peste 20%. De ce e asta complete BS? Pentru ca tot State Department, sau functionarii / birocratii de-acolo sunt responsabili pentru acordarea acestor vize. Ei taie si spanzura, ei accepta sau refuza, ei fac si desfac regulile. Teoretic, regulile ar fi uniforme, dar nu sunt. Nu este nici un secret ca multi din cei care vroiau sa imigreze pana acum cativa ani aplicau la consulate in afara Romaniei, tocmai din acest motiv: anumite capitale ale altor state aveau consulate mult mai ingaduitoare.

Discutia / dezbaterea dintre pro-americani si anti-americani s-a redus in soocietatea noastra la discutia dintre Liiceanu si ctp la un targ de carte romanesc. Din pacate, n-am reusit sa-l gasesc pe iutub, si oricum, nu era asa nemaipomenit - Liiceanu avea chef de o dezbatere publica, pe ctp l-a durut in scartz. Am gasit in schimb cateva clipuri de muzica cu si despre USA.

Usurinta cu care romanii - si in special politicienii romani - accepta astfel de justificari insultatoare prin nerozia lor este rusinoasa. Romania este membra NATO alaturi de US iar US inchiriaza bazele noastre militare, dar cand militarii americani dau cu masina peste vreun rocker din Compact sunt zburati de urgenta la ei acasa, ca sistemul nostru juridic nu este suficient de transparent la mita. Cu alte cuvinte, americanii nu s-au murdarit sa plateasca judecatorii romani sa-l scape basma curata pe american, in sistemul romanesc de coruptie institutionalizata, preferand in schimb sa puna gaz pe foc (care, pare-se, a cam murit de-atunci). Romania ramane in ochii americanilor o republica bananiera europeana. Si e firesc sa fie asa, cel putin cata vreme romanii continua sa rada de prostia americanilor in conditiile in care Romania este printre ultimele in E.U. la testele standard si in conditiile in care cultura americana ramane singura cultura pe care multi o absorb, dincolo de culturile microbiene de sifilis, gonoree si candida albicans.

Cred ca putine se vor schimba in viitor: romanii se vor uita cu jind si dispret la tara sperantei, in timp ce americanii ne vor da vizele in cativa ani, dar vor continua sa ne vada ca pe niste maimutzele computeriste abia coborate din mainframe, care se considera insa superioare altor nationalitati conlocuitoare.

Intr-un episod viitor ne vom uita la inconsecventa si idiosincraziile politicilor americane.