In caz ca nu stii ce-nseamna „per pedes“, da-mi voie sa-ti explic, folosind wikipedia germana. Zice ea: (deutsch: zu Fuß) ist eine lateinische Redewendung für „zu Fuß gehen“. Es stammt vom Ausspruch per pedes apostolorum (zu Deutsch in etwa „zu Fuß wie die Apostel“), der vom Aussendungsauftrag Jesu herrührt.

Capisci?

Citeam ultimul articol pitici gratis, un blog relativ proaspat, care imi place in ciuda unui limbaj uneori aparte, am lasat un comentariu, si m-am ales c-o injuratura.  Dar despre asta in alt articol. Radu vorbeste despre lenea bucuresteanului care prefera s-astepte 30 de minute autobuzul, sa stea in inghesuiala si-n transpiratie in loc sa mearga pe jos. Desi simt durerea lui, eu nu-s de-acord cu el din mai multe motive. Recunosc insa ca ceea ce reuseste sa faca Radu este sa prezinte problema intr-un mod mult mai palatabil, simplu si mai direct decat o fac eu. Prin urmare, se poate argumenta ca el face mai mult pentru cauza decongestionarii traficului prin acest articol decat am facut eu in 5.

Problema traficului bucurestean nu poate fi explicata exclusiv prin lenea bucurestenilor. Drumul Taberei, considerat cel mai bine conectat cartier, nu are metrou. Orasul pur si simplu nu a fost proiectat pentru masini, iar acum toata lumea le are. Nu exista parcari, parcurile sunt si ele pe cale de disparitie (la fel si padurile), nu exista suficiente strazi pentru cate masini sunt acum, iar putinii copaci datatori de liniste si absorbitori de noxe au fost taiati pentru a se face parcari. Nu cred ca o babutza sau doua, pline de artroza si artrita care refuza sa se dea jos cu o statie mai devreme sunt de vina pentru starea jalnica a traficului bucurestean.

Mersul mai mult pe jos este o solutie, dar departe de a fi unica sau cea ideala. Spun asta ca cineva care si-a vandut a 3-a masina acum 5 ani si de-atunci traieste sau incearca sa traiasca fara intr-un oras (Toronto) proiectat pentru masini, unde transportul in comun este tare departe de excelenta europeana. Mai mult, in zona in care stau eu (uptown), exista chiar strazi fara trotuare intrucat fiecare are masina. Singurii pe bicicleta sunt eu si oamenii din Africa. Dar bicicleta este modul de transport ideal pentru mine, dat fiind ca e relativ rapida. Eu abia am rabdare sa conduc, mi se pare tortura prin picatura chinezeasca sa merg pe jos!

Am incercat si sa ma deplasez cu RollerBlades dar asta e si mai dificil. Multora le e teama de ele si de cei care le folosesc fiindca nu stiu sa mearga pe ele, au impresia ca nici tu nu stii, si le e teama ca vei trece peste ei. Exista soferi de autobuz care nu te lasa sa intri cu ele in autobuzul lor. Intrucat ale mele au sireturi, sa le scot si sa le pun tot timpul imi ia o gramada de timp si-atunci pana si mersul pe jos devine mai rapid.

Singurele locuri unde imi place sa merg pe jos sunt orasele pe care le vizitez ca turist.

Dar si acolo merg pe bicicleta, unde am ocazia. Cel mai bun mod de a cunoaste un oras este sa iei un tur organizat, si-asta nu atat pentru ca n-ai putea face o treaba mai buna singur, ci pentru ca asa cunosti oameni care gandesc ca tine. Cand am fost in Paris si-n Barcelona, am luat Mike Bike’s Tour (intre timp s-a restrans la Munich, de unde-a inceput, si la Amsterdam, rebotezandu-se Fat Tire in rest) si nu mi-a parut rau. Turul a inclus o vizita la o bodega / bar, alta la o ciucaloterie, si-un vapor pe Sena. Conexiile cu femei frumoase, bicicliste si aventuroase sunt incluse in pret. Parisul are si-un maraton de Rollerblades anual, dar la ala, spre deosebire de turul pe bicicleta, e preferabil sa fii treaz.

Eu am o lunga istorie cu bicicleta de cand eram mic. Cu Balkanul meu am castigat chiar trofee la concursuri impotriva altora cu Pegas-uri. Primul meu sarut s-a-ntamplat la doi pasi de bicicleta. Mi-ar fi placut sa lansez un business de astfel de tururi. Poate ca Bucurestiul are aceasta aparenta de pericoloso sporgersi care ar speria turistii, dar cred ca aceste turururi ar avea un real succes in celelalte orase cu potential turistic (Brasov, Iasi, Cluj, Timisoara).

Aici in Canada am facut multe tampenii pe bicicleta. Acum cativa ani luasem un curs de tenis in celalalt capat al orasului. Desi pe vremea aia aveam masina, am decis sa merg cu bicicleta. Si pentru ca Mapquest imi zicea sa iau autostrada, si-n plus eu am tendinta sa ma pierd pe strazile mici (de fapt, in orasele pe care le vizitez ca turist, chiar incerc sa ma pierd, acesta fiind un alt mod de a face cunostinta cu un oras), pe-acolo am si luat-o, pe 401.

-va urma-

Sursa: PiticiGratis