Un recent scandal are de-a face cu declaratul sfat al FMI de a scade salariile saracilor in locul impozitarii bogatilor. Ne bazam pe un interviu cu Lucian Croitoru, un posibil succesor pentru Mugur Isarescu, in masura in care acesta decide sa se pensioneze sau sa se sacrifice ca prim-ministru.
PSD-ul s-a impotrivit intr-una masurilor de austeritate, cum de altfel descoperim si din recentul interviu cu Lucian Croitoru, un potential urmas al lui Mugur Isarescu la carma BNR:
De ce ati refuzat sa fiti premierul marii coalitii PSD-PDL?
L.C.: Nu am crezut ca un suport politic stânga-dreapta se potrivea cu contextul economic în care se afla atunci România. Era clar ca masurile de reformare a bugetului trebuia sa fie mai radicale si stiam clar ca acest lucru nu se va putea petrece fara un suport politic adecvat. Faptul ca am gândit corect se vede acum, cand social democratii nu sustin masurile de ajustare propuse pe partea de cheltuieli.
La vremea alegerilor, Geoana, dus de val, a anuntat ca nu-i musai sa urmam “sarcinile” trasate de IMF, ca putem face precum Grecia, care s-a misculat. Astazi Grecia este o uriasa greutate care trage Europa in jos si, spun unii, ar putea provoca scindarea UE. “Pilula otravita” pe care sunt grecii siliti s-o inghita e mult mai naspa decat daca ar fi luat-o atunci cand au preferat sa se misculeze. Geoana si PSD n-au fost niciodata o optiune reala. Versiunea lor populist-socialista / demagogica de administrare a economiei ar rezulta intr-un dezastru mult mai mare decat cel in care se afla acum tara.
Mai departe, Lucian Croitoru explica de ce un economist lucid nu prea are ce cauta in politica:
L.C.: În 2008 am estimat ca nu exista o sustinere pentru tipul de reforme de care avea si înca are nevoie România. Dupa o perioada de crestere economica înalta, nici românii si nici conducatorii lor politici nu erau pregatiti sa accepte ca era nevoie de corectii majore. Am estimat ca era un mare decalaj între severitatea necesara a reformelor si gradul de acceptabilitate în Parlament si la nivelul cetateanului. În plus, premierul, în aproape toate situatiile, trebuie sa fie un om politic, eventual si tehnocrat, dar care sa aiba totodata sprijin politic ferm pentru ceea ce vrea sa faca. Nimeni nu ar fi putut ramâne în fruntea guvernului daca nu avea sprijin politic pentru reformele necesare. Cealalta varianta este sa ramâi si sa nu faci reformele.
Exista un precedent fericit pentru un tehnocrat, care a reusit sa puna în ordine treburile tarii: Mugur Isarescu. Nu v-a inspirat?
L.C.: Daca în octombrie 2009 s-ar fi format o majoritate care sa sustina reformele as fi ramas în fruntea guvernului, dar Parlamentul nu a vrut acest lucru.
L.C.: Din punctul meu de vedere, reformele trebuie aplicate în asa fel încât sa conserve libertatea indivizilor, libertatea firmelor, sa stimuleze energiile creatoare, sa dea un rol mai mare pietelor si sa aiba întotdeauna o reglementare care sa nu încalce aceste criterii. În România sunt partide care împartasesc, în teorie, aceste criterii. Între acestea sunt si PDL si PNL. Problema acestor partide este ca au dificultati când este nevoie sa actioneze pentru a le pune în practica.
Interviul realizat de Sabina Fati este atat de important si revelator incat merita citat “in profunzime”:
Daca este in continuare neclar, el ne lamureste:
În cazul revenirii la putere a unei mari coalitii de dreapta ati accepta sa fiti premier?
L.C.: As accepta sa fiu prim ministru doar într-o situatie exceptionala, în care eu as fi una dintre putinele solutii. In acest moment prioritatea mea este cariera de bancher central. Pe de alta parte, insist, cred ca premierul trebuie sa fie un om politic.
Si nu vreti sa intrati în politica?
L.C.: Nu vreau sa intru în politica, cel putin cîta vreme dorinta mea este sa ramân bancher central. Cele doua optiuni nu au nimic în comun.
despre IMF, austeritate, disciplina financiara, surplus si taieri in carne vie
Ce-ar însemna din punct de vedere economic declansarea alegerilor anticipate în urmatorul an?
L.C.: Atâta timp cât suntem în program cu FMI, alegerile anticipate nu ar face decât sa complice situatia economica a României. Exista o perioada înainte de alegeri în care regulile se slabesc, inclusiv pe ruta fiscala, pe cea a cresterii incertitutdinilor sau pe cea a faptului ca exista o mai mare concentrare a publicului pe scrutin, nu pe munca. Si post alegeri exista o perioada similara. Toate acestea au costuri. România trebuie sa reduca în 2011 deficitul de la 6,8 la suta, cât se presupune ca va fi, daca va fi, la sfârsitul lui 2010, la 4,4 la suta. Acest lucru înseamna câteva miliarde de euro.
Daca în 2005 guvernul de dreapta n-ar fi renuntat la acordul cu FMI, astazi echilibrul bugetar era mai bun?
L.C.: Situatia fiscala ar fi fost de departe mult mai buna. Am si o dovada în acest sens. Uitati-va cum au fost planificate veniturile bugetare în perioada 2004-2008. În 2005 si 2006 au fost planificate venituri apropiate cu ceea ce s-a colectat. Era, în mare parte, influenta disciplinei impuse de FMI. ÎN 2007 si 2008, aceasta planificare s-a degradat brusc si se planificau venituri mult mai mari. Desi în istoria noastra post revolutionara veniturile bugetare nu au depasit niciodata 32 la suta din PIB, planurile erau de 37 procente din PIB. Pe aceste prognoze exagerate s-au facut cresterile de salarii în sectorul bugetar, dar in final, veniturile bugetare s-au situat tot la 32 procente din PIB. FMI a sfatuit mereu în aceasta perioada guvernul sa ramâna la deficite apropiate de zero.
BNR nu a avut nicio pozitie când s-a rupt acordul cu FMI.
L.C.: Am sustinut mereu, pe lânga autoritati, ca cea mai buna pozitie pe care poate sa o aiba guvernul este sa aiba surplus bugetar, fiindca va urma o recesiune. În 2005-2006, economistii stiau ca lumea este pe un val ascendent de intrari mari si concomitente de capitaluri în mai multe tari, inclusiv România. Tot noi stiam ca din 1914 încoace au fost câteva mari perioade de intrari concomitente de capitaluri si ca circa 70 la suta dintre ele s-au terminat cu crize financiare.
echilibrarea bugetului
De ce României i-a lipsit viziunea Poloniei de evitarea a crizei?
L.C.: Si Polonia si România au rate de schimb flexibile, dar ne-am diferentiat foarte mult în ceea ce priveste politica de privatizare. Polonezii au folosit foarte mult, înainte de criza, venituri din diverse privatizari. Poate ca si noi ar trebui în 2011 sa privatizam mai mult pentru a reduce deficitul, mai degraba decât sa crestem impozitele.
Care este în viziunea dvs. scenariul pozitiv dupa reducerea pensiilor si salariilor? În cât timp vor trebui sa apara rezultatele?
L.C.: Aceste masuri vizeaza reducerea deficitului bugetar. Efectele încep sa apara imediat ce masurile se aplica. În 2009 a fost diferit. În martie 2009 când s-au încheiat discutiile initiale cu Fondul, programul acceptat de România prevedea o reducere cu 15,5 la suta a anvelopei salariale. Nu s-a întâmplat. Chiar mai mult, anul trecut s-au platit pensiile crescute în perioada anterioara , a crescut numarul de pensionari anticipate si de pensionari frauduloase pe caz de boala. Cei de la Fondul Monetar au vazut ca nu am reusit sa restrângem foarte mult cheltuielile, si au spus ca trebuie sa ne mutam pe partea de venituri si sa crestem TVA de la 19 la 24 de procente, sa impunem o scara progresiva de impozitare a salariilor, de la 18 la 40 de procente. Expetii FMI au fost însa de acord ca nu aceasta este solutia optima în timp de criza si au acceptat solutiile propuse de Guvern.
Impozitarea implica întreaga economie...
Da, dar cel mai sanatos este sa rezolvi problemele acolo unde sunt. Una dintre problemele bugetului public este deficitul urias al bugetului asigurarilor sociale, care pentru acest an este de 1,7 miliarde de euro, daca devine efectiva scaderea pensiilor cu 15 la suta. Solutia este eliminarea acestui deficit. Cautarea de solutii în alte arii ar fi o greseala. Din aceasta perspectiva, cresterea impozitelor ar fi una din greseli, pentru ca ar accentua recesiunea. O alta greseala ar fi reducerea, din motive populiste, a salariilor în companiile cu capital de stat profitabile sau în alte entitati, care nu utilizeaza resurse de la bugetul public. Alunecarea în populism este extrem de periculoasa.
Cât timp vor persista efectele masurilor propuse?
L.C.: Masurile de taiere a pensiilor si salariilor se pot lua, din perspectiva legala, doar pe termen determinat. Guvernul a decis ca acest termen este pâna la sfârsitul anului 2010. Daca ajustarile prevazute în acordul cu FMI sunt implementate fara greseala, atunci revenirea la nivelul actual al salariilor si pensiilor în 2011 nu va mari deficitul bugetar. Dar daca nu se fac restructurari adecvate, revenirea la nivelurile actuale ale salariilor si pensiilor vor determina cresterea cheltuielilor bugetare cu peste 2 puncte procentuale din PIB instantaneu. Aceasta ar însemna ca în 2011 deficitul bugetar va trebui redus de la 8,8 procente din PIB la 4,4 procente din PIB. Daca se ajunge la aceasta situatie va fi foarte grav, caci se va proceda la taierea investitiilor înca din faza de planificare fiscala si/sau la cresterea impozitelor. BNR a atentionat mereu ca politica salariala populista în sectorul public a fost nesustenabila. Acum se vede cât de nociva a fost. Aceasta ar trebui sa fie o lectie pentru toata clasa politica, sa nu mai promoveze astfel de masuri, care nu fac decât sa se întoarca impotriva lor, mai devreme sau mai târziu. Trist este ca se întorc si împotriva românilor, care sunt primii care sufera de pe urma efectelor populismului.
Nu ar fi mai bine sa se reduca drastic aparatul birocratic, de la început, decât sa se taie salariile si pensiile?
L.C.: În mod cert. Dar dupa opinia mea, aceasta solutie nu e posibila pe termen scurt. Exista peste 500 de mii de oameni în exces în sectorul public. Reduceri masive de personal nu sunt posibile din doua motive: (i) legislatia este foarte complicata si necesita schimbari, si (ii) birocratia e atât de inventiva când îsi apara interesele, încât e foarte greu sa lupti cu ea. Inventeaza noi "nevoi", redefineste posturile, gaseste motive pentru care fiecare entitate birocratica este strict neceasra etc. În concluzie, în viziunea birocratilor, niciodata, nicio masura de restructurare nu este necesara. În 2010 si 2011 reducerea prevazuta este de 70 de mii de persoane. Însa este foarte adevarat ca reducerile de pensii si venituri salariale nu au efecte pe termen lung, daca nu sunt urmate si de aceste restructurari profunde.
Care este scenariul negativ, ce se întâmpla daca guvernul cedeaza presiunilor sociale sau daca intervin alte defectiuni de parcurs?
L.C.: Deficitul bugetar va trece de 10 procente din PIB, ponderea datoriei publice va creste la circa 60 procente din PIB . Statul va avea acces la finantare tot mai greu si la costuri tot mai mari. Daca nu se iau masurile anuntate, va fi greu sa gasim bani pe pietele private. Acestea nu vor mai avea încrederea sa cumpere titluri ale statului român. Asa s-a întâmplat recent în cazul Greciei. Atunci vom fi din nou nevoiti sa cerem un împrumut de la FMI, chiar mai mare decât cel curent, dar va fi foarte greu de obtinut. Chiar daca FMI ni l-ar da, România va fi într-o situatie grea, fiindca va creste ponderea cheltuielilor cu dobânzile în buget. Este un element caruia nimeni nu-i da importanta acum, dar daca vom avea cheltuieli cu dobânzile de 4-5 procente din PIB, atunci vor fi necesare reducerile de cheltuieli la alte capitole, pentru a compensa cresterea cheltuielilor cu dobânzilor.
Ce masuri ati lua dvs., daca solutia micsorarii pensiilor si salariilor nu da rezultate, din motive juridice, din cauza cedarii în fata presiunilor sociale etc?
L.C.: Daca si aceste masuri esueaza, cel mai la îndemâna pare sa fie cresterea impozitelor
Cum a spus si guvernatorul Isarescu.
L.C.: Nu, guvernatorul nu a predictionat cresterea impozitelor într-un viitor apropiat. A precizat ca daca ratam si acum ajustarile pe partea de cheltuieli, atunci nu vom putea evita cresterea impozitelor. Dar a si reiterat conceptia ca nu este rational sa cresti impozitele fara sa restructurezi cheltuielile si sa extinzi baza de impozitare. Deci, cel mai facil e sa cresti impozitele, dar va garantez ca nu vor aduce bani suplimentari la buget, fiindca în ultimii 20 de ani veniturile bugetare nu au depasit niciodata 32 la suta din PIB. Asta înseamna ca platitorii de impozite, având în vedere volumul si calitatea bunului public pe care-l livreaza statul, nu doresc sa plateasca mai mult decât echivalentul a 32 la suta din PIB. Deci, chiar daca se vor mari impozitele, oamenii vor gasi mijloace prin care sa nu dea mai multi bani statului.
partidele si politicienii
Cine este de vina ca masurile anticriza nu au fost luate anul trecut?
L.C.: Dupa parerea mea, într-un clasament al vinovatilor, pe primul loc a fost echilibrul politic prost: s-a manifestat puternic în 2009 si se manifesta la fel de puternic în 2010. Dupa cum vedeti nu exista o cooperare politica pentru depasirea acestei situatii. Pur si simplu nu a existat dialog între putere si opozitie pe tema masurilor de ajustare. Pe locul doi într-un clasament al vinovatiilor se afla lipsa de viziune a politicienilor. Ei nu înteleg doua lucruri: (i) ca ajustarile trebuie facute la timp, în perioadele bune, când costurile ajustarilor sunt minime si ca (ii) perioadele bune nu dureaza la nesfârsit. Din aceasta cauza se ajunge la recesiune sau chiar crize, si ajustarile se fac la costuri maxime.
Exista vreun partid în România care sa se potriveasca optiunilor dvs. economice si politice?
L.C.: Din punctul meu de vedere, reformele trebuie aplicate în asa fel încât sa conserve libertatea indivizilor, libertatea firmelor, sa stimuleze energiile creatoare, sa dea un rol mai mare pietelor si sa aiba întotdeauna o reglementare care sa nu încalce aceste criterii. În România sunt partide care împartasesc, în teorie, aceste criterii. Între acestea sunt si PDL si PNL. Problema acestor partide este ca au dificultati când este nevoie sa actioneze pentru a le pune în practica.
comentariile lui Kahn
De ce n-ar fi vrut România sa preia ideea presedintelui FMI, Strauss Kahn: sa ia mai mult de la bogati si sa-i protejeze pe saraci?
L.C.: Eu am participat la aceste negocieri si va pot spune ca nu a fost niciodata vorba despre impozitarea bogatilor. S-a discutat doar despre introducerea unui impozit progresiv de la 18 la 40 la suta pe salarii. Asta înseamna impozitarea mai mult a celor cu venituri mai mari, nu a bogatilor. Cred ca a fost o exprimare metaforica. Chiar si când am avut scara de impozitare de la 16 la 60 la suta, cum înca era în 1997, nu s-a colectat mai mult decât acum, ca procent din PIB.
Prin astfel de declaratii, Strauss Kahn transmite opiniei publice internationale ca FMI nu-si asuma reformele impopulare propuse de guvernul român.
L.C.: Nu vreau sa comentez prea mult declaratiile lui Strauss Kahn fiindca imediat dupa aceste declaratii a venit seful misiunii pentru România si a facut precizari care au clarificat lucrurile. Jeffrey Franks a confirmat ca s-au discutat diverse optiuni, si ca în fiecare optiune fusese cuprinsa si reducerea cheltuielilor, inclusiv reducerea cu 20 la suta a salariilor.
concluzii
- Comentariile lui Kahn sunt de fapt un exercitiu PR. IMF are reputatia unei organizatii care suge sangele boboarelor. Punand povara deciziilor in carca guvernului roman, Kahn isi pudreaza propria reputatie de socialist, dar face treaba guvernului roman infinit mai dificila.
- Lucian Croitoru ar putea fi un succesor al lui Mugur Isarescu: 1998-2007 Consilier al lui Mugur Isarescu, 2003-2007 reprezentant al Romaniei la IMF. In plus, imi miroase a libertarian
- Impozitarea crescuta nu-i o solutie intrucat implica probleme majore si nu va rezulta in venituri crescute din pricina economiei subterane. Problema se afla in partea cheltuielilor cu birocratia statala, care a crescut ca un cancer, peste capacitatea normala a economiei de a o sustine. Scaderea salariilor “across board” nu este o masura optima, dar este simpla si rapida.
- Romania nu se va reintoarce la cresterea economica necesara pentru intoarcerea la “normalitatea” interbelica anul asta si nici la anul, si ne cam lipseste luxul timpului.
Sources / More info: fmi-france2-silverlight, dbro-kahn, dbro-de-ce-1, dbro-de-ce-2, evz-udrea-patriciu, rl-croitoru
LE: Khris are si el o analiza a diferentelor de declaratii:
Auzindu-l pe domnul Boc declarand asa ceva, am fost tentat sa cred ca exagereaza, insa tot ieri, purtatorul de cuvant al BNR a sustinut aceeasi varianta, astfel ca lucrurile sunt clare: ori FMI-ul a propus intr-adevar niste masuri care din punctul meu de vedere ar fi determinat o adancire a crizei, ori guvernul, presedintia si BNR s-au inteles sa sustina acelasi punct de vedere. (..) Cred ca guvernul (sfatuit in mod evident de specialistii din BNR) a luat o decizie buna atunci cand a hotarat sa nu majoreze cele doua taxe principale. Asta nu inseamna ca unele dintre masurile de austeritate anuntate de dl Boc nu sunt discutabile..
De 10 ani, e consilierul personal al lui Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, cu care are o relatie apropiata. Lucian Croitoru a fost, o lunga perioada, iubitul Lacramioarei Isarescu (34 de ani, foto mic), fata sefului sau. (..)
),
lucrand la fatada (),
societate (),
vise - implinire - belsug ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
