Un articol recent publicat de Gheorghe Funar intr-un ziar constantean anunta ca aceasta ar fi ajuns la 140 de miliarde de euro. Datoria externa a unei tari pare sa streseze multi din cetatenii acesteia si in acelasi timp este putin inteleasa. Ne uitam nitel la motivele stress-ului si la cat este de indreptatit.

Inainte de a discuta datoria noastra externa se impun cateva precizari / definitii. Imi cam lipseste vocabularul de specialitate in romana si este posibil ca anumite expresii sa fie diferite.

• datoria externa este suma totala datorata creditorilor din afara tarii
• datoria publica este datoria totala a unui guvern
• contul curent este una din cele doua componente ale balantei platilor, fiind in principal diferenta dintre exporturi si importuri (plus dobanzi + ajutor extern); cand acesta este negativ (deficit), trebuie finantat prin datorie publica, datoria interna fiind preferabila celei externe
• datoria odioasa este o doctrina enuntata in 1927 de Alexander Nahum Sack, care spune ca datoria publica acumulata de un regim despotic si care nu serveste intereselor natiunii nu trebuie platita

Iata care-i situatia la nivel mondial:

Una peste alta, toata lumea are datorii. Datoria externa ca suma totala nu inseamna mare lucru, tot asa cum greutatea cuiva nu-ti spune daca-i obez cat timp nu-i cuplata cu inaltimea, sexul si modul de viata. In mod similar, mai relevante decat datoria totala sunt datoria pe cap de locuitor si datoria raportata la Produsul National Brut (PNB sau GDP), datele de la sfarsitul lui 2009.

Pentru majoritatea oamenilor, cumparatul unei case rezulta intr-o datorie masiva. Datorii se fac si la cumpararea unei masini. Totusi, nu marimea datoriei ar trebui sa ne faca sa pierdem somnul ci masura in care datoria creste mai repede decat valoarea proprietatii pe care o detinem dupa ce scadem datorille (net worth). Mai precis, daca banii imprumutati rezulta in cresterea veniturilor, imprumutul este o idee buna. Pana la criza economica, PNB-ul romanesc a crescut mai repede decat datoria publica.

Datoria externa a Romaniei a crescut de la USD 1,2 miliarde in 1971 la 12 miliarde in 1982, cand ne-am trezit ca nu mai putem plati dobanzile. Totusi, in acest rastimp oamenii nu numai ca au trait [ceva mai] bine, dar s-au facut investitii in economie (e drept, nu toate inteligente) si cu rezultate vizibile: metroul bucurestean construit integral in Romania, o gramada de bloace si Canalul. Demersul ceausist de a plati toate datoriile integral pana in 1989, a fost probabil o idee proasta. Daca datoria externa creste mai incet decat GDP-ul si chiar si “contul de capital”, poate ca datoriile nu-s o idee rea.

Daca ne uitam putin la evolutia acestei datorii descoperim insa ca nu-i ceva nou: datoria publica se situa cam la 140 de miliarde de lei atat in octombrie 2009 cat si in ianuarie 2010. Evolutia datoriei dupa 1989 este legendara, conform Eurostat:

Pentru moment, GDP-ul s-a prabusit si datoria s-a balonat, dar speram cu totii ca situatia se va imbunatati cat de curand. Trecutul are uneori alte invataminte, dac-ar fi sa-l credem pe Economist:

But many states face another grim outcome: years of low growth caused by uncompetitive exchange rates and sluggish productivity. That is what happened to Portugal after it joined the euro in 1999. For ex-communist countries in the euro, pegged to it or hoping to adopt it soon, the Portuguese example merits careful study.

Cum multi romani au invatat pe pielea si buzunarul propriu, e important sa citesti scrisul mic cand semnezi un contract.. In partea a doua continuam sa facem asta.

LE: Gandul a publicat recent urmatoarea evolutie a imprumuturilor statului de la banci de la inceputul anului.

Sources / More info: ct-funar-140, fin-nov, wiki-fd, wiki-odious, flickr, fst-gnd, rc-debt, khris-balanta, wiki-current, wiki-deficit, wiki-sovereign-default, realitatea-82, realitatea-ian-10, realitatea-oct-09, ec-dogma, ec-dd, ec-la, ec-banks, ec-iceland, ec-fingered, bnr-datoria-2010, ws-creste, yt-external-debt