Am dat recent peste o dezbatere pe tema “furtului de educatie”. Stiu, suna ciudat si pare o neintelegere si exact asta este de fapt "dezbaterea". Hai sa descurcam itele.

Sa-ncepem cu povestea. O boschetara (homeless, adica fara locuinta stabila si probabil negresa) si-a inscris copilul de 6 ani la o scoala primara publica (ca orice “scoala generala” clasele I – VIII) folosind adresa unei prietene care statea intr-o locuinta subventionata de guvern din zona apartinand de scoala respectiva. Scoala a descoperit falsul si a dat-o in judecata pentru furt de $15686, reprezentand costul educatiei “furate” de la districtul respectiv. Prietena ei a fost de asemenea data afara din locuinta subventionata (“subventionata” inseamna ca plateste chirie in functie de venit, cei care primesc ajutor social neplatind de obicei chirie).

povestea mea

Intamplarea face ca acum cativa ani, ca big mamaliga al unei asociatii de proprietari de case de cateva sute de membri, majoritatea italieni, am luptat impotriva construirii unei astfel de locuinte subventionate pentru mamele fara partener. Acest proiect beneficia de bani de la fiecare nivel de guvern (municipal, provincial si federal) cat si de sustinerea fiecarui reprezentant al zonei din forurile legislative respective. Cel mai puternic atu in lupta noastra a fost o opinie scrisa de un avocat dintr-o clinica legala (care ofera asistenta legala gratuita) africanilor canadieni, care considera construirea acestui proiect o dovada de “ghettoizare”. Avocatul a fost concediat (clinica era subventionata si ea de guvern) la scurt timp dupa scrierea opiniei. Cum era de asteptat, nu am castigat ce ne-am propus, dar am ajuns sa cunosc in de-aproape probemele rasiale din Toronto si in general din America de Nord.

Sistemul functioneaza cam asa: constructorul da spaga (sau “contribuie in campania“ politicienilor), primeste apoi banii contribuabililor pentru a construi ceva ce nimeni nu vrea, politicienii trec “ctitoria” pe CV in website, amaratii incep sa foloseasca hardughia fiindca n-au de ales si deseori trebuie sa dea spaga pentru asta.

In ultimele cateva decade, locuintele subventionate din Toronto au fost construite in principal de-a lungul Jane Street, ducand la serioase probleme sociale in zona respectiva (care se afla chiar la limita de vest a asociatiei noastre). Astfel de locuinte sunt oferite in principal saracilor care – ca un facut – sunt persoane cu descendenta africana [relativ mai recenta, fiindca, zice-se, toti venim de-acolo]. Zonele afluente nu vor ca astfel de “proiecte” sa fie construite in jur intrucat scad valoarea proprietatilor din zona si cresc criminalitatea. Cand o asociatie de locatari lupta impotriva unui proiect guvernamental nedorit i se spune batjocoritor NIMBY.

Sansele ca noi sa castigam erau vreo 20% in conditii in care as fi putut sa ma ocup serios si au scazut la 10% cand am descoperit ca nu prea erau oameni in comunitate care sa aiba timp si abilitatea de a se pregati pentru proces. Chiar daca nu am castigat in toate “capetele” ca urmare a “muncii” mele si reprezentarii comunitatii la tribunal mi s-a propus sa candidez impotriva reprezentantei actuale dar am declinat intrucat italienii tind sa votez italieni si eu oricum n-am timp de asta. A venit asadar un italian care – zic unii – seamana cu mine (mi se pare ca are un zambet bocciu totusi) si desi a pierdut, a contestat rezultatul in instanta si s-ar putea sa avem by-election.

Exista mai multe studii care arata ca sansele de succes ale unui copil sunt direct proportionale in primul rand cu venitul parintilor si apoi cu venitul mediu al zonei in care traieste (si in care, implicit, este scolarizat). Majoritatea africanilor percep imposibilitatea de a evada din astfel de enclave ca un razboi invizibil al albilor de a-i mentine segregati si inapoiati. Si intr-un fel, au dreptate (am adaugat mai multe clipuri in surse). Astfel de actiuni sunt similare de fapt si de drept cu actiunile de evacuare a tiganilor de la Vatican (vezi surse), din Irlanda de Nord sau din Franta. Demersul acestei mame de a evada din enclava sa este identic cu incercarile disperate ale romanilor de a imigra, iar ajutorul dat de prietena cu adresa (cap de pod) este echivalent cu ajutorul [rar] oferit de romanii stabiliti in strainatate noilor veniti.

In partea a II-a, o oarecare busola educationala.

Sources / More info: care2-edu, huffpo, hn-vatican [NAACP1] [NAACP2]