Incep acest articol inspirat de un blog abia descoperit, aflat de la karl. Il scriu fara nici un plan, fiindca articolul original este mult prea fain, vreau sa-l impart cu voi, dar nu vreau sa-l citez pur si simplu.

Ajuns aici in Canada am fost surprins sa descopar cat de multi oameni inca mai cred in Marxism. Aceasta era probabil modalitatea principala de a te impotrivi “establishment-ului” pre-1989. De-atunci, pare a fi fost inlocuita de libertarianism, chit ca multi dintre cei care se declara aderenti nu-nteleg nici ce-i una, nici ce-i cealalta. Intr-un fel, ce-i ramasi marxisti sunt niste rebeli conservatori, cam ca PRM. Au ramas incremeniti in proiectul revolutionar. TlonSociety le ofera o scapare, citandu-l pe Nietzsche (che dice):

cele 8 Intrebari Fundamentale

1. daca vrem sa fim mai complicati sau mai simpli
2. daca vrem sa devenim mai fericiti sau mai indiferenti fata de fericire si nefericire
3. daca vrem sa fim mai multumiti cu noi insine sau mai exigenti si mai necrutatori
4. daca vrem sa devenim mai blanzi, mai concesivi, mai umani sau mai inumani
5. daca vrem sa devenim mai intelepti sau mai lipsiti de scrupule
6. daca vrem sa atingem un tel sau sa ocolim orice fel de teluri
7. daca vrem sa fim mai respectati sau mai temuti sau mai dispretuiti
8. daca vrem sa devenim tirani sau ispititori sau pastori sau animale de turma

Revenind la Soirs, un blog croit parca pe acelasi calapod – minimalist si fara comentarii – iata si articolul care mi-a atras atentia:

Politician francez: ‘Nu sunt de acord cu aceasta absurda egalizare a celor doua totalitarisme. Nu-i putem pune pe acelasi plan pe nazisti, care ne-au invadat, cu comunistii, care ne-au eliberat’.
       Fraza rezuma atitudinea Occidentului. Niciodata nu vom avea, de acolo, o egalizare morala între nazism si comunism. Dupa douazeci de ani, e cazul, în Est, sa ne resemnam. Toate aceste tari au fost invadate, ravasite si umilite de nazism, nu de comunism. Comunismul era un raft de carti, ceva localizabil în biblioteca. Memoriile noastre traumatice nu coincid. E ca si cum, pentru cruzimile expansioniste ale Japoniei, ti s-ar cere sa condamni azi traditia shinto. Ei bine, oamenilor li se rupe delicat de ravagiile shintoismului.

Urmeaza partea cu “oamenii climei”, care e nitel cam unfair pensionarilor cat si celor mai boemi, dar pe care nu o mai citez fiindca atunci as copia intreg articolul si iar vine ZBiM in zbume.

Din sacul cu surprize: Saga lu Bjorn

Sources / More info: soirs, tur, PhiBLO [valkyrie]