Intr-un articol precedent, m-am scufundat in niste amintiri din generala. Aici continui scafandreala si aberez despre Calinescu, profele de romana, Love Story si Peter Schaffer. C-asa-mi place.

Am invatat sa citesc inainte sa merg la scoala. Cineva ma-nvatase alfabetul, si-ntr-o zi, cand nu se gasea cine sa-mi citeasca "Din Povestile Asiei" cu care adormeam de obicei, m-am apucat sa citesc singur. Ce bine c-avem o limba fonetica!

Am inceput cu "povesti nemuritoare" si-am graduat rapid la chestii despre care mi se tot spunea ca nu tre' sa le cetesc. Ceea ce, evident, ma intarata mai tare.

Am atins (c)limaxul cand, intr-o zi, profa inlocuitoare (ii voi zice Nechezol, sau pe scurt, Neche, fiindca nu-mi amintesc numele) ne-a cerut sa facem recenzia ultimii carti citite. Subliniez ca daca-i zic Neche, asta nu-nseamna ca n-o iubesc, din contra, am o amintire vesela si luminoasa despre ea, i-am cunoscut chiar copilul si sotul, draguti amandoi, chit ca sotul nu prea ma vedea cu ochi buni. Eu am ales Love Story (Poveste de Dragoste) a lui Erich Segal; nici n-o incepusem inca, dar stiam ca vreau s-o citesc dupa ce mi s-a spus ca "este o carte pentru oameni mari". Era o carte subtire, am devorat-o in mai putin de-o zi. Pe vremea aia nici nu auzisem de Al Gore, nu stiam ca fusese coleg de dormitor in faculta cu Segal si ca Love Story fusese inspirata de el si nevasta-sa, Tipper. Chiar si-asa, m-a impresionat profund si am citit toate criticile pe care le-am putut citi. Am scris apoi o recenzie care i-a placut asa de mult lu' Neche, ca le-a trimis pe cele 4-5 fete care se tot plangeau ca nu mai luau 10 sa citeasca ce-am scris eu, sa vada cum se scrie. Intre timp, eu descoperisem ca plagiarizasem involuntar cateva din criticile citite. Chiar daca n-as fi plagiarizat, tot nu mi-ar fi picat bine sa fiu dat de exemplu, intrucat simteam ca "vina" era a lui Erich Segal pentru a fi scris o astfel de poveste de dragoste: scurta, la obekt, plina de haz dar si de sentimente, si fara sa bata nici campii, nici stepa ruseasca.

Love Story a fost "ecranizata" intr-un film care a luat cel putin un Oscar, cel pentru muzica, inainte sa fi scris eu recenzia. In mod sigur ai auzit melodia, chiar daca poate n-ai vazut filmul. Este in mintea mea povestea de dragoste a anilor '70, tot asa cum 9 1/2 Saptamani este povestea de dragoste a anilor '80, Dirty Dancing a anilor '30, Splendoare in Iarba a anilor '20. Anii '60 au avut mai multe, dat fiind ca asa era decada (chiar Splendoare in Iarba tot cam atunci a fost facut, dar actiunea se petrece in '20-'30). As alege probabil Descult in Parc ca sa tin ideea cu iarba pentru '60 :). Pentru '90, nu prea stiu ce s-aleg - tu ce zici?

Le-am spus celor 5 care-i treaba cu plagiatul, sa ma lase-n pace si ele i-au spus lu Neche, care nu le-a crezut, si le-a zis ca oricum sa citeasca. Eu le-am aratat clar ce era foarte similar la cateva propozitii, ele s-au dus iar la Neche, care le-a trimis inapoi la mine, si uite-asa s-a incins un ping-pong de toata frumusetea. Cu femeile e bine sa nu te pui, cel putin asa zicea de Vito in War of the Roses, si el stie, ca are o sotie cam viperel.

Cand Neche a plecat si s-a reintors Nede, profa titulara, cele 5 fete i-au expus intr-o pauza chinul la care au fost supuse, de parca asta ar fi fost vina mea. Am vazut dupa privire ca nu era fericita, totusi, cred ca s-a prins ca eu eram inocent in toata povestea. In sfarsit, mi-am domolit comentariile scrise, dar la unul dintre ele, am folosit citate din Calinescu. Asta era un tip care scria niste comentarii de zici ca erau scrise pe baza de opiate. Chiar imi placea sa-l citesc, fiindca la inceput habar n-aveam incotro urma sa bata, si ma lua in permanenta prin surprindere. Citeam textul sursa, apoi citeam Calinescu si luam o pauza. Mai citeam o data textul sursa, mai citeam din nepotu' asta de Calinescu, si ma gandeam: "de unde le scoate, frate?!? aia doi se bat, da' tot el vede stele verzi!". Treptat insa, aceleasi teme se repetau, in principal comparatiile cosmice - cred c-avea astrologi in familie si crescuse in vreun planetarium - si nu mai era asa surprinzator. Am bagat niste citate din el la un comentariu literar unde chiar ni se sugerase sa-l folosim. Atata doar ca recenzia mea s-a-ntors cu un 8 de la profa, singura chestie subliniata cu rosu fiind propozitia din Calinescu. Mi-a picat prost, si a doua zi am venit cu Istoria lu' C la ea. Evident, nu eram culturist sau cal de tractiune s-aduc dita'i noptiera, aia care se vindea la pachet cu "Tehnologia Branzeturilor" (tin minte, c-am carat-o cu tzoacla de la Orizont), ci una micutza, dragutza, prescurtata.

M-am dus la Nede si i-am aratat citatul exact din Calinescu. Vadit ofticata, cu una din sprancenele stufoase zbatandu-se, si-a scos ochelarii si mi-a zis "bine, dar tu nu esti Calinescu". Desi replica era ingrozitor de absurda (nimeni din cei care-l citeaza pe Calinescu nu e Calinescu), mi-am dat seama ca n-aveam cu cine vorbi. Operatiile afecteaza bibilica uneori, si ea era o cucuvea uriasa. N-am stat sa ma mai cert cu ea, mi se parea penibil, dar m-am shukarit si in mo(nu)mentul ala am decis ca ma duc pe mate-fizica, fiindca cel putin acolo lucrurile sunt mai clare sau asa mi s-a parut mie atunci. M-am prins mult prea tarziu c-am gresit. Am gasit chiar, cu putin timp in urma, cand pregateam un monolog din "The Private Eye", o introducere de-a lui Peter Schaffer unde explica foarte bine de ce artele si in special actoria sunt mult mai relevante si mai "serioase" decat discipline precum ingineria, dar nu mai am cartea cu pricina. Am gasit in schimb o idee asemanatoare intr-un interview online si-l reproduc aici, cel putin pana gasesc citatul original pe care l-am copiat cu siguranta pe undeva:

And in fact, I think one of the best guides to telling you who you are, and I think children use it all the time for this purpose, is fantasy. I mean, you know, all your wishes could be granted, what would you like to be? Here I am now a celebrated doctor. What a wonderful idea. Okay, that gives you some idea that you want to go into medicine, and I think—I suppose I had, I can’t quite remember whether I had, fantasies about being a working playwright, but I probably did. I think I did have fantasies about being an actor. In fact, I know I did. And in the coal mines, to while away the infinite tedium of pulling trucks of coal about, I would select, in my head, a play of Shakespeare, and play the entire role through the entire shift, in my head. I’d do that quite regularly. And, I now realize that I probably knew by heart, with many, probably, mistakes, if called upon to do it, the leading roles, particularly the tragic roles of, say, Hamlet, Othello, Lear, Macbeth, and would play them quite regularly, in my own head, throughout the shifts in the coal mine. In reality I would have made a very bad actor. I can’t tell the same story twice in the same way without wanting to vary it and alter it, and I don’t think I could have any kind of technical fixatives to make me reproduce the same performance, twice running.

-va urma-

P.S. - Tu ce crezi? Este ingineria / programarea o cariera mai relevanta pentru omul modern decat actoria?

Sources / More info: http://www.ingecenter.org/interviews/PeterShaffertext.htm

Modificari 20080218 - corectat mici greseli, adaugat filmele de dragoste ale decadei + intrebarea finala