Citeam recent in bucurenci.ro un articol milestone – marcheaza intrarea in vocabularul meu a cuvantului sogor si a lui Dragos in lumea celor usor incorecti politic. Este un articol pe care nu m-as fi asteptat sa-l citesc la Dragos intrucat poate fi interpretat ca fiind usor sexist.

Departe de mine gandul de a sugera ca articolul este sexist – mie mi-a placut teribil de mult. Dar se apropie de sexism intr-o masura mult mai mare decat articolele sale o fac de obicei. Ceea ce, desigur, nu-nseamna nimic dat fiind ca nici unul din articolele lui citite de mine n-ar putea fi interpretat ca fiind sexist nici macar de o lesbiana-mustacioasa-misandra-bibliotecara-la-o-organizatie-feminista.

Dragos scrie despre regula nescrisa (nescrisa pana la articolul sau, desigur) pe care unii masculi o respecta, si anume de a nu te-mbarliga cu ex-gf-ul unui actual prieten. Unii au modificat regula in sensul ca cer voie. Dragos considera aceste reguli nu numai inutile, dar chiar daunatoare, iar eu sunt de-acord cu el.

Prima imagine pe care articolul sau mi-a adus-o in minte este un film sau o carte despre viata unui britanic in Spania. Tipul (un aventurier?) isi face prieteni acolo si se si insoara c-o spaniola. Pleaca la un moment dat pe timp indelungat si prietenul sau cel mai bun ii spune “Don’t worry, voi avea grija de ea!”. Omul tresare si nu pare linistit s-auda asta, dar plecarea-i plecare, valiza era facuta si legata de cal, nu putea sa dea inapoi. La intoarcere, dupa cateva luni sau ani, prietenul sau il intampina cu cuvintele “m-am tinut de cuvant, i-am pus-o de n ori” (sau i-am facut doi copii, nu-mi mai amintesc detaliile). Omul nostru este neplacut surprins, parca sare chiar la bataie. Dar eventual intelege (sau se autoconvinge) ca prietenul sau a facut un gest cu adevarat fratesc: a avut grija de nevoile trupesti ale sotiei sale pe durata absentei ca nu cumva altul sa-i ia locul, si s-a retras la intoarcerea sa. That’s what friends are for, isn’t it? Si uite-asa, britanicul capata un deosebit respect, admiratie si intelegere pentru cultura spaniola si se-ntoarce la el acasa sa le explice si altor britanici cum se traieste cu adevarat.

Desi sper ca e clar ca nu sunt 100% serios, spaniarzii, cum le zic britanicii, detin cateva recorduri la nivel european. Dorm cel mai putin, petrec cel mai zdravan si (implicit?) petrec cel mai putin timp pe Internet. Pe scurt, intruchipeaza plenar imaginea de Latin Luvah, tot astfel cum BMW-ul sau Mertanul o-ntruchipeaza pe cea de German Engineering, sau Monty Python pe cea de British Humour. Dac-ai trait vreodata c-o spaniola-n Spania, stii ca ei se strang intr-o spelunca pe la 7, mananca si beau zdravan, mai trec prin cateva spelunci, ocazie cu care grupul se tot mareste, urmand sa-ncepi cu dansul pe la 2 am, mai treci prin cateva cluburi, ajungi acasa pe la 10, daca-i week-end; daca nu, incerci s-ajungi la 5-6 ca sa poti fi la 7 la servici. E greu pana si ca turist sa faci fata

De fapt, pentru multi dintre noi, aparitia unui tert este salutara. Daca o relatie s-a terminat din motive logice, nu-i intotdeauna usor s-o mentii terminata. Un int(e)r(p)us face ruptura mai permanenta si reduce sansele sa ti se cante You Keep Me Hangin' On.

Ar mai fi o experienta personala care mi-a sarit in minte citind articolul lui Dragos…

Sursa: Ce faci, sogore?, yt