Ce, credeai ca obtinerea unui pasaport romanesc in Canada poate fi povestita intr-un singur articol (primul despre pasaportul romanesc)? Nici pomeneala! Aici afli ce s-a intamplat mai pi larg.

Poate ca toata povestea ar fi putut fi povestita mult mai concis intr-un singur articol, si poate c-am facut asta deja. Totusi, n-am inceput blogul pentru a deveni raportor de fapte, ci pentru motive usor narcisiste de navel gazing, printre altele, si-n ultima vreme nu prea am facut asta, ba din contra: ma pierd in articole factuale, de non-fiction, gen seria Creierului sau conjectura l3st. Mai multa atentie evenimentelor marunte premergatoare si implicite scoaterii unui nou pasaport sunt, zic eu, nu numai un bine-meritat respiro, cat si folositoare celor care-si imagineaza ca totul e perfect in afara si numai in Romanica iti futi timpul si-o zi intreaga oridecate ori ai de-a face cu gubernul.

In ziua cu pricina, am plecat devreme de-acasa, fiindca urma sa-mi scot Certificatul de Nastere din safety deposit box de la banca, sa-mi scot poze noi, mici si-apoi sa merg la Consulat.

La Banca, doamna de la ghiseul de la intrare nu era acolo. Apare intr-un tarziu si-mi spune ca o alta doamna se va ocupa de mine. Doamna care trebuia sa se ocupe de mine era la telefon intr-o convorbire de lunga durata asa ca ma intorc si-o rog pe doamna de la intrare sa-mi Sesame cutia, dar ea-mi spune ca nu-si poate parasi postul, chit ca numai cu cateva minute mai devreme, cand am intrat, o intreupsesem de la o tacla cu un investment advisor. Doamna termina cu telefonul si intr-un tarziu, ajung dincolo de usa blindata, unde se aflau cateva cutii prafuite de ciocolati ce pareau expirate. Doamna ma intreaba daca nu vreau sa cumpar o ciocolata cu numai $2, eu-i spun ca ma grabesc, ea-mi zice ca e pentru “Children’s Wish Foundation”, eu-i zic ca asta, din pacate, nu-mi ofera mai mult timp, ea incepe in sfarsit procedura de deschidere a cutiei, prin care trecem cu brio. Atata doar ca ea nu-i in stare sa deschida usita cutiei mele, asa ca amabil, ma ofer s-o deschid eu, si-n sfarsit ajung la cutiuta. Ea ma-ntreaba daca vreau sa inspectez in “private room”, eu nu, ca ma grabesc, FA! ea imi zambeste bovin, neauzind gandurile mele sau neintelegand colocvialismul romanec. Eu ma-ntreb de ce oare femeile intre doua varste devin mai lente, vorbarete si zambitoare cand se afla in camere stramte aproape de tine, oare n-ar fi mai bine sa nu mai folosesc deodorant?, imi iau Certificatu’, incui usita, multumesc si-o zbughesc. Wham! Bam! Thank you ma’am.

Ma opresc apoi in Eaton’s Centre, unde-mi facusem pozele cu cateva saptamani inainte, si intreb daca nu se pot face altele noi in acelasi pret – mi se spune ca nu, dar le pot decupa ei pentru mine, iar daca vreau altele in plus mai platesc o data. Si cum pozele trebuie sa fie la fel, trebuie sa repet seturile. Nenea ma-ntreaba ce pasaport, ii spun ca “european”, mintind pe juma’te, deschide un catalog, eu aleg dimensiunile pozei (cred ca era nesigur daca 3.5 cm x 4.5 cm e totuna cu 35 mm x 45 mm), da sa-mi faca poze. Prilej cu care constat ca palaria mea Tilley a lasat dungi rosii pe frunte. Incerc sa-mi masez fruntea, imi dau si cateva palme, o doamna de la un alt ghiseu vine la mine scandalizata: is anyone looking after you?!? Eu ii fac semnul de du-te si mananca orez fiert in American Sign Language, ea nu-ntelege, poate-i mai bine asa, si decid dupa 10 minute de asteptat ca n-are rost sa mai stau, dungile uoshii nu dispar, unde-i un politician sa le taie cu foarfeca de inaugurare cand ai nevoie de el? Voi incerca pe viitor sa-mi mai iau colturile la polizor. Nenea de la poze imi arata rezultatul razand: nu prea se vede, zice, iar eu ma gandesc la maica-sa, biata femeie, sper ca nu manca in momentul ala, sughiturile pot fi fatale la varste inaintate.

Apare si o tanti italianca dupe vorba, dupe port. Ma-ntreaba si ea pentru care tara, eu cu atat mai mult nu-i spun ei, n-am timp sa-i explic cumu-i cu Columna lu’ Traian, iar majoritatea italienilor isi imagineaza ca tiganii (care-s tot aia cu romanii, dupa ei), isi zic romani fiindca vor sa se mute la Roma si sa copleseasca prin inmultire popolazia locala. Berlusconi e fericit sa fie eroul national care rezolva problema romanilor, in felul asta pare mai protector pitipoancelor cu care se destrabaleaza, oamenii sunt insegninati iar el este reales, chit ca economia italiana e-n buda.

Ea-ncepe sa tipe la nenea, ca a gresit pozele, ca ea abia si-a scos pasaport, si le-a dat mari, si cei de la consulatul italian le-au decupat cum aveau ei nevoie, eu ii spun sa se calmeze si sa non ti preocupare, ca la noi e altfel, nu-i cu autoservirea functionarilor, dar deja nenea tremura, nu cred ca se simte bine cand tanti tipa la el. Se reculege intr-un final, si renunta la foarfeca, trecand la ghilotina de hartie.

Partea finala a Zilei Z se petrece-n consulat.

Sources / More info: wham bam, thank you ma’am, wham bam conway, tilley, Tilley-elephant,

The Political Economy of Stalinism: Evidence from the Soviet Secret Archives by Paul R. Gregory (Paperback - Oct 27 2003) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

The Political Economy of Stalinism: Evidence from the Soviet Secret Archives by Paul R. Gregory (Hardcover - Oct 27 2003) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

The New Common Wealth: From Bureaucratic Corporatism to Socialist Capitalism by Claudiu A. Secara (Paperback - May 1998) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

State and Administration in Japan and Germany: A Comparative Perspective on Continuity and Change by Michio Muramatsu and Frieder Naschold (Hardcover - Dec 1996) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)