Cu multe secole in urma incepusem sa comentez scrisoarea unui roman din USA catre casa. In primul episod am vorbit despre San Francisco si alte generalitati, in al doilea despre telefonie, iar aici vom vorbi despre finante si carduri.
Un astfel de serial este comentariul bazat pe scrisoarea unui googleman catre cei ramasi in tara. Scrisoarea atinge multe subiecte si e plina da "date", unele eronate, si opinii, multe incomplete. Incepem, ca si-n trecut, cu ce zice omul:
Anyway, sa mergem mai departe :) Aici in the most advanced country on the earth (si apropos, toti americanii chiar cred asta), exista notiunea de credit history. Adica te inregistreaza la plati. Daca platesti curentul la timp, daca platesti mobilul la timp, daca platesti chiria, etc etc. Si daca le platesti pe toate la timp, ai credit history bun. Daca ai omis vreuna, sau ai intarziat (nu conteaza si 5 min), devii dubios. Si mai mult, cum trebuie sa platesti prin posta (cec), daca nu ajunge cecul la timp (nu conteaza ca nu e vina ta)... tot aia-i!
NR: eu imi fac platile electronic, dureaza 2-5 zile
Ei fie, poti sa zici ca e acceptabil, dar daca vii in alta tara (overseas cum zic astia)... nu ai nici un credit history, nu? Si cine spera ca asta inseamna ca e bine :)) (prezumptia de nevinovatie? hello?) Well, e la fel de rau ca unu care nu si-a platit ever facturile, singura diferenta este ca tu poti sa iti construiesti credit history (in vreo doi ani), iar ala cu bad credit nu mai scapa ever.
NR: scapa in 5-7 ani
De fapt, asta ramane asa ca un stigmat asupra intregii sale vieti, ca a uitat sa plateasca o factura. Ba mai mult, caz real: unu voia sa divorteze de sotia sa ca el avea credit history foarte bun si ea il avea dubios, ori prin mariaj isi asocia numele lui cu credit history-ul ei, deci ii scadea lui scorul. Iar ea era disperata, ca nu stia ce sa faca sa nu divorteze ala de ea.
Un nou taram de explorat pentru telenovele.
Oricum, noi cum nu avem nici o istorie americana, nici de credit nici de alta natura, suntem cei mai suspecti oameni on earth :)) Si cand am vrut sa ne luam mobile (cu abonament, that is), trebuia sa platim un depozit de 500$ per telefon. Adica 1000$, pe care ii vezi inapoi intr-un an daca esti cuminte si iti platesti la timp toate facturile. Daca amani vreuna, risti sa ii pierzi pe toti :) Si nu primesti dobanda pe anul ala!
Si depozitul este raspunsul la toate. Ca sa stai in chirie fara istorie de credit, platesti depozit (ca daca nu le platesti chiria?). Ca sa ai curent in chiria in care stai, platesti depozit, ca daca nu platesti curentul? Si pentru toate serviciile platesti depozit.
Ca sa nu mai zic ca daca vrei sa faci imprumut (pentru masina de ex. ca aici nu poti sa mergi pe jos nici sa iti iei painea, ca e 3 miles away), bineinteles ca platesti o dobanda frenetica si in caz ca nu ai platit rata lunara pana la minutul x al ultimei zile, in 5 min. vine nenea sa iti ridice masina din fata casei. Si nu-i gluma :)) Adica eu tot rad pe aici, dar nu-i rasul meu.
Cum faci credit history? Pai te imprumuti de la banca din banii tai si platesti bancii dobanda (varianta pe scurt). Adica deschizi un cont de credit card la banca, pe care il garantezi cu 500$ blocati in banca. Apoi cheltui de pe credit card in limita celor 500$ si lunar iti vine factura cu cat ai cheltuit + dobanda bancii. Lunar o platesti la timp, ca orice alta factura :) Si asa construiesti credit history. Dureaza un an sau doi.
NR: toate cartile de credit au o “perioada de gratie” de 21-30 de zile; daca platesti totalul in aceasta perioada nu platesti dobanda; dobanda se acumuleaza numai dupa trecerea celor 21 sau 30 de zile, dupa contract.
(…)
PS2: Daca vi se face vreodata o oferta de lucru in state, don't take it, decat daca salariu este pe la 8-10 mii pe luna cel putin. Ca dupa taxe (peste 40%) si porcarii de viata de pe aici, nu mai ramai cu mai nimic. As fi vrut sa imi spuna si mie cineva asta inainte... :)) Adica puteti sa acceptati si sa sperati ca ajungeti acolo intr-un timp scurt :)
Una din problemele de care m-am izbit in Canada inca dinainte de a avea carti de credit este ca multitudinea card-urilor de plastic imi umflau portofelul si il distrugeau in cele din urma. Problema s-a exacerbat din clipa in care m-am trezit cu mai multe conturi de banca si o gramada de credit cards, customer loyalty cards, bank (debit) cards, discount cards, key cards etc.
Pentru a-ntelege si a fi cu adevarat parte din cultura nord-americana este necesara un alt vantage point. In Europa, si-n special Europa de Est, banii sunt priviti ca ceva murdar, ceva ce trebuie evitat, ceva ce numai oamenii josnici cauta. Oamenii “adevarati” dispretuiesc banul si mananca frunze.
banii k commodity
In America de Nord, mai mult ca in alte parti, exista o intelegere mai clara si o acceptare mai generala a ideii ca totul costa si ca totul se plateste, ca fara bani nu prea contezi si ca banii sunt un commodity care-ti permite sa-ti atingi visele si sa-ti exerciti liberul arbitru. Probabil asta se-ntampla fiindca majoritatea celor care vin in America de Nord vin nu pentru viata culturala, ci in principal pentru cea materiala, iar banii sunt masura succesului. Probabil ca exista un cuvant in romana pentru commodity, dar eu nu-l stiu, si voi folosi “commodity” in lieu de “ceva care este produs la scara larga si in care competitia se face in principal pe baza de pret si mai putin pe calitate”.
Pretul banului e creditul sau, mai precis, rata dobanzii. Creditul este o inventie care-ti permite sa comprimi timpul, adica sa te bucuri azi de chestii pentru care in mod normal ar fi trebuit sa strangi bani pentru a te bucura maine, la un pret fixat de cel care-ti da banii cu imprumut. Banul este o unealta, ca si computerul sau ciocanul si nu un scop in sine.
Cand volumul banilor in circulatie creste mai rapid decat economia (adica decat bunurile si serviciile pe care banii ar trebui sa le cumpere), avem inflatie. Daca nu cheltui banul rapid si nu il “investesti” in bunuri palpabile, imobile, valoarea sa scade. In deflatie, volumul banilor in circulatie este in scadere si valoarea banului creste (sau preturile scad), deci omul rational tine banul in buzunar, contribuind astfel la reducerea cererii si scaderea preturilor (spiralling deflation). Pana acum cativa ani, perceptia generala era ca ne aflam in deflatie, motiv pentru care bancile centrale au urmarit politici inflationare. Multi oameni considera ca volumul de bani pompat in circulatie este atat de urias incat eventual vom ajunge in inflatie, si din ce in ce mai multi considera ca ne aflam deja acolo, cel putin in paturile superioare ale societatii. Eventual, inflatia va picura si in paturile inferioare, unde va fi fotografiata in CPI (consumer price index) si statisticile oficiale. Indicatorul principal care masura inflatia in paturile superioare (M3), a fost abrogat acum cativa ani, cand incepuse sa sara in aer.
Discutii despre bani si instrumente financiare exista si pe khris.ro sau alte bloguri. Judecand dupa comentarii, este nevoie de mai multe. Voi dezactiva comentariile la acest articol, urmand sa le activez mai tariziu, in ultimul articol din serie.
Sources / More info: wiki-commodity, wiki-M3-money-supply
),
economie (),
me-myself-and-i (),
vise - implinire - belsug ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
