Ianuarie 13, 2009

Numarul mic de membri si lipsa banilor a dus la scindarea unei mari loji masonice. Discretia caracteristica Masoneriei este acum spulberata de un scandal juridic. Suprematia Marii Loje Nationale Unite din România se va decide în instanta pe 13 februarie.

Judecatorii urmeaza sa decida cine va fi conducatorul masonilor din
Marea Loja Nationala Unita din România (MLNUR), dupa ce, în urma a doua
Conventuri extraordinare paralele, doua factiuni s-au exclus reciproc.

MLNUR este cea mai veche obedienta a României, înfiintata în 1880, si
cea de-a doua organizatie masonica din tara dupa Marea Loja Nationala
din România  condusa de Eugen Ovidiu Chirovici.

Lupta judiciara se da între taberele conduse de actualul Mare Maestru
al MLNUR, Bartolomeu Savoiu, si Suveranul Mare Comandor al Supremului
Consiliu pentru România al Ritului Scotian Antic si Acceptat de grad
33, Andre Szakvary.

Ilustrii Babiuc, Teodorescu si Vasile nu

Ziarul “Adevarul” prezinta procesul-verbal al Conventului extraordinar
din data de 18 octombrie 2008, desfasurat la templul “Unirea”, prin
care au fost exclusi disidentii pro- Szakvary si la care au participat
55 de frati, din care 42 de delegati si 13 invitati. “Marele Maestru
transmite celor prezenti salutarile fratesti ale Prea Ilustrilor Frati
Victor Babiuc, Razvan Teodorescu si Radu Vasile, care nu au putut fi
prezenti la Convent”, se arata în procesul-verbal.

Greaua încercare

“Ia cuvântul Suveranul Mare Comandor, Prea Puternicul si Prea Ilustrul
Frate Lucian Cornescu Ring, care aduce salutul Supremului Mare Consiliu
si expune pe scurt istoria MLNUR (initial având denumirea de MLNR),
realitatea cresterii si descresterii obedientei si unele din motivele
care au cauzat diminuarea numarului membrilor MLNUR în perioada 1995 -
martie 2008, de la circa 400-450 la circa 40-50.

Constata cu satisfactie renasterea obedientei sub ciocanul actualului
Mare Maestru, care a facut ca numarul membrilor sa ajunga din nou la
circa 150 în numai 6 luni”, este explicata situatia grea în care se
afla masoneria.

Donatii la Trunchiul Vaduvei

Cea mai mare parte a discutiei a privit bugetul de venituri si
cheltuieli al masoneriei pe anul 2009. Din discutie reiese ca exista
probleme financiare.

Prea Puternicul Frate Lucian Cornescu a aratat ca bugetul poate fi
ameliorat “atât prin sponsorizari, cât si prin contributii mai
generoase la Trunchiul Vaduvei, din partea celor care îsi permit acest
lucru”. Prea respectabilul Frate Mihai Barbuliceanu a aratat
interdependenta dintre material si spiritual, “precum si faptul ca
latura spirituala ne ajuta sa ne desprindem de cea materiala si sa
devenim astfel mai puternici în fratie”. Problema banilor s-a mai pus
si pentru un ajutor pentru fratii în dificultate.

Pe parcursul Conventului a circulat “Trunchiul de Caritate” în care
s-au strâns 936 de lei si 10 euro. “Cum nimeni nu a solicitat suma,
aceasta a fost pusa la dispozitia Marelui Maestru”, potrivit sursei
citate.

Respectabilii au fost “arsi” între Coloane

La ultimul punct al ordinii de zi, Marele Maestru “a explicat
Conventului decizia de ardere între Coloane a respectabililor frati
Liviu Mânecan, Doru Manu si Dan Trofin,  pentru insubordonare si
actiuni care duc la destabilizarea MLNUR si afecteaza imaginea sa în
societatea masonica si civila, fapt de gravitate exceptionala”.
Conventul a aprobat în unanimitate “intransigenta fata de aceste
manifestari grave”.

“Marele Maestru prezinta propunerea de excludere din MLNUR a fratilor
care au participat la Conventul paralel ilegal care a fost organizat la
Hotelul Caro, de dizolvare a lojilor din care fac parte, cu dreptul de
a aparea în fata Tribunalului Masonic pentru a se explica”.

Acuzatii:  „autocrat autoproclamat”

În acelasi timp cu Adunarea lui Bartolomeu Savoiu, la Hotel Caro din
Bucuresti, s-a întrunit un Convent Extraordinar în care s-a decis
revocarea din functie a Marelui Maestru Bartolomeu Savoiu si excluderea
din Masonerie “pentru grave încalcari ale Statutelor Asociatiei si ale
Regulamentelor Marei Loji, cât si a Cutumelor, Uzantelor si
Principiilor Masoneriei Universale.

Secretarul general al MLNUR, Dan Trofin, a aratat într-un comunicat
transmis tuturor corpurilor masonice din lume ca “autocratia
autoproclamata si afisata de catre domnul Bartolomeu Constantin Savoiu
este în totala contradictie cu normele si principiile Masoneriei
Universale, în general, si cu cele ale MLNUR în particular”.

“Asociatia Marea Loja Nationala Unita din România nu i-a acordat si nu
putea sa îi acorde niciodata puterile pe care le invoca, acestea fiind
doar manifestari ale egoului domniei sale”, mai spune Dan Trofin.

Exclusii l-au exclus si ei pe Marele Maestru

Bartolomeu Savoiu a explicat excluderile într-un comunicat de presa în
care arata ca “a gasit, dupa alegerea sa, o situatie absolut unica si
nemaiîntâlnita în istoria Masoneriei: o Obedienta condusa de un cuplu!
Este vorba de numita Anca Nicolescu si de cetateanul strain Andre
Szakvary”.

“Înconjurati de câtiva acoliti, ei au transformat Obedienta într-o
afacere privata pentru a obtine avantaje personale si a-si aroga
drepturi imorale în societatea civila si în lumea masonica româna si
internationala”. În replica, Andre Szakvary a constestat si el la
Judecatorie modificarile facute de Savoiu în statutul MLNUR si a cerut
anularea Conventului extraordinar prezidat de acesta si a decretelor
prin care el si oamenii lui au fost exclusi.

Motivul: cei mai multi dintre participantii la Convent nu erau membri
ai MLNUR si faptul ca au votat si 13 masoni invitati, membri ai lojilor
din strainatate. “Fata de cele expuse, va rog respectuos sa observati
absurdul pretentiilor petentului, dar mai ales ilegalitatea grava pe
care petentul o comite si intentioneaza sa o legalizeze, folosind
paradoxal imaginea unui personaj care detine dreptul suprem de decizie
si se straduieste sa ia masuri de redresare într-o asociatie. Aceasta
asociatie nu doreste însa masurile domniei sale”, se arata în plângerea
depusa de Szakvary la Judecatoria Sectorului 4.

Am
curmat impostura cuplului Anca Nicolescu si a cetateanului strain Andre
Szakvary împreuna cu acolitii lor din Masoneria Româna

Bartolomeu

Constantin Savoiu

Mare Maestru Marea Loja Nationala Unita din România

Extras din procesul-verbal al Conventului din 18 octombrie 2008

Teodorel Nitulescu va candida pentru a ajunge Mare Maestru al Marii Loji Nationale a României. Actualul conducator, Viorel Danacu, se afla în aceasta pozitie de sapte ani, în conditiile în care codul de functionare spune ca Marele Maestru îsi desfasoara activitatea pe o perioada de doi ani.

Alegerile pentru desemnarea unui nou conducator vor avea loc în luna noiembrie a anului viitor, când va avea loc Marele Consiliu. A fost prezent si conducatorul singurei loji masonice satesti. La aceasta întâlnire a participat si venerabilul Tanasie Lolescu, reprezentantul Lojei Hobita, singura loja sateasca din lume.

Acesta a fost invitat la prezidiu, alaturi de Viorel Danacu si Teodorel Nitulescu. Tanasie Lolescu, în vârsta de 81 de ani, este cel care a tras cu tractorul de Coloana ca sa o doboare, conform ordinelor primite de la conducatorii comunisti, iar mai târziu a fost primul primar al orasului Motru. Puteti viziona discursurile conducatorilor masonici din cadrul Marii Loji Nationale a României. În imagine, de la stânga la dreapta sunt urmatorii: Teodorel Nitulescu, primul candidat la conducerea organizatiei, Viorel Danacu, Merele Maestru, si Tanasie Lolescu, venerabilul Lojei masonice satesti de la Hobita.

Eugen Ovidiu Chirovici: „În Masonerie, criteriul bogatiei e nesemnificativ”

• George Radulescu

• Vineri 30 oct 2009

Eugen Ovidiu Chirovici: „În Masonerie, criteriul bogatiei e nesemnificativ”

Economistul si scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loji Nationale din România, spune ca din cauza prejudecatilor si a suspiciunilor e un dezavantaj profesional sa-ti devoalezi apartenenta la Masonerie.
„Ia un om bun si fa-l si mai bun!“ - aceasta este cea mai scurta definitie a Masoneriei. Pare simplu, dar nu este. Marturie în acest sens depune însusi Marele Maestru al Marii Loji Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, alaturi de care am încercat sa lamurim anumite zvonuri, raspândite cu harnicie, în legatura cu Masoneria. Daca am reusit sau nu cititorii vor decide, însa un lucru este cert: masonii români sunt o parte importanta a societatii civile si vor sa puna umarul la îmbunatatirea climatului general.
Invitatul „La masa Adevarului” din aceasta saptamâna se declara, ca multi alti conationali de-ai nostri, nemultumit de ceea ce se întâmpla cu românii. În viziunea sa, avem nevoie de un leadership corect si de educatie în rândul tinerilor pentru a ne cladi o identitate solida în Europa si în lume.

CARTE DE VIZITA
•    Eugen Ovidiu Chirovici s-a nascut la 11 mai 1964, la Fagaras.
•    Este de profesie economist, în prezent fiind consilier în cadrul Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a României.
•    Si-a aprofundat studiile în Marea Britanie si SUA.
•    Este un jurnalist si un scriitor cunoscut, tirajul ultimului sau roman, „Labyrinth.com.” (editura RAO, 2009), epuizându-se în câteva saptamâni de la aparitie.
•    Este Mare Maestru al Marii Loji Nationale din România din anul 2003.
•    I-a fost decernata distinctia „Kent Medallion” de catre Alteta Sa Regala Ducele de Kent.
•    Are relatii de prietenie cu nume sonore ale Masoneriei mondiale.
Adevarul: Care este rolul Masoneriei românesti în cadrul societatii civile?
Eugen Ovidiu Chirovici: Este un pilon esential al societatii civile pentru ca este legitimata istoric. A fost primul embrion al societatii civile. Va dau doar doua exemple, plecând de la anul 1717 atunci când se formeaza primele loji la Londra. Unu: în Europa puteai fi ars pe rug pentru convingerile tale, or, la Londra, mulsulmanii, crestinii si evreii stateau de vorba, indiferent de conditia lor sociala sau materiala, si indiferent de convingerile lor politice sau religioase.
Doi: a fost prima structura care si-a ales conducatorii. Pe vremea aceea erai numit, în special datorita unor linii de sânge. Aristocratia era înca la putere. Lojele îsi alegeau conducatorii. Si e situatia celebra a lui Frederic cel Mare al Prusiei, care a îngenunchiat si a despus juramântul în fata unui locotenent. Noi nu numai ca facem parte din societatea civila, dar îndraznim sa spunem, fara ostentatie, ci cu modestie, ca am contribuit în mod esential la nasterea a ceea ce astazi numim, în lumea libera, societate civila.
Atunci cum ramâne cu caracterul secret?
Apartinem societatii civile desi nu suntem o structura publica, ci una privata. La ce mod? Si o universitate îsi selecteaza, dupa un criteriu foarte clar, studentii. Si ziarul „Adevarul“ nu primeste pe oricine în redactie, care sa vina si sa se aseze sa scrie un articol ce a doua zi va fi tiparit. Peste tot, cultura organizationala a consacrat niste criterii de selectie, care sunt relativ transparente. De exemplu, un mit este ca primim numai oameni bogati. Fals! Avem o radiografie care spune ca cei mai multi membri ai masoneriei nu sunt bogati – si nu e vorba numai de România –, iar criteriul material este complet nesemnificativ. Asta pentru ca a fi membru implica niste cheltuieli chiar minore.
Faptul ca masonii fac afaceri împreuna si ca se sustin reciproc pentru a se dezvolta financiar este un alt mit?
Stiti care e problema? Daca eu, facând apel la scriitorul din mine, mi-as pune în cap sa produc o carte în care sa explic ca nu exista Mos Craciun, nu stiu daca as face un lucru bun sau daca oamenii m-ar cumpara ca sa vada de ce nu exista Mos Craciun. Oamenii vor sa creada ca exista Mos Craciun. Asa si cu teoria conspiratiei: indiferent ce argumente aduci, presupunând ca „Adevarul“ ar avea 1.000 de pagini si le-ati acoperi cu aceste argumente, tot nu am putea demonta acest lucru pâna la capat...
„Nu discutam politica si religie”
Miturile nu prea pot fi demontate...
Nu miturile, ci niste convingeri care tin – ne întrebam si noi de multe ori, pe plan mondial – de o lume eminamente laica, care inventeaza un substitut de Dumnezeu. Lumea trebuie sa fie condusa de cineva, si atunci nu mai exista acea tendinta simpla a omului mediaval, de a crede ca lumea e condusa, fireste, de Dumnezeu. Daca faceai un test la Sorbona în secolul al XIV-lea si întrebai: „Cine conduce lumea?”, toti raspundeau ca e condusa dupa un plan divin. La ora actuala inventezi un substitut de Dumnezeu, niste forte atotputernice care fac si dreg.
Desfac de la crize economice, la razboaie si asa mai departe. O victima sigura a acestor teorii, printre alte organizatii, cum ar fi sionismul, sunt întotdeauna masonii. De ce? Pentru ca aparent e usa închisa si întotdeauna presupui ca în spatele unei usi înschise se întâmpla lucruri rele, nu bune. Tocmai de aceea s-a încercat în ultimii 20-30 de ani – ma refer la Franta, la Anglia, la Germania, la SUA – o deschidere mai mare catre public decât în anii anteriori.
Totusi, publicul n-a înteles prea bine cum stau lucrurile cu Masoneria. Cel putin aici, la noi...
Sigur ca, în acest climat destul de tulbure în care am evoluat si noi în România, niciun palier de dezvoltare nu a fost usor, limpede si clar. Toti traim de fapt în chinurile facerii si suntem în fata unor optiuni în fiecare zi. Ceea ce nu se întâmpla în tarile cu o democratie consolidata, care sunt mai asezate, unde economicul îsi are traseul lui, clar pentru toata lumea, politicul asijderea, societatea civila de asemenea, iar fenomenul masonic a fost pe deplin asimilat.
Dar si acolo, periodic, mai apar tot soiul de trasnai, chiar mai multe decât în România, as putea spune. România, din punctul acestea de vedere, are o situatie privilegiata. Sunt doua zone cu o situatie privilegiata: România si America de Sud, unde multi eroi fondatori ai natiunilor moderne care au apartinut Masoneriei. Nu toti, fireste.
Foarte cunoscuta publicului nostru este activitatea în acest sens lui Nicolae Balcescu...
Si aici se face confunzie între ce înseamna un mason si ce înseama Masonerie. Simon Bolivar nu executa un mandat al unei oculte. Nici Benito Juarez. Garibaldi nu a eliberat si a recreat Italia moderna, executând o misiune a Masoneriei. Nici Nicolae Balcescu. Evident ca unele din ideile de libertate, egalitate, fraternitate, care au însufletit lojile masonice, s-au regasit ulterior în actiunile politice individuale ale unor membri ai ordinului.
Au fost chiar episoade neplacute. Tocmai de aceea nu discutam politica. Dau mereu acest exemplu: Saint Just si Danton apartineau aceleiasi loji numite „Noua surori” din Paris, unde lucra si Benjamin Franklin, o loja foarte puternica. Politica turbata a Frantei revolutionare l-a pus pe Saint Just în postura de a-l trimite la esafod pe Danton. De aceea nu discutam politica si religie, pentru ca sunt lucruri care dezbina oamenii. Iarasi: nu ne propunem ca membrii nostri sa gândeasca la fel.
Vai de societatea în care oamenii vor ajunge sa gândeasca la fel! Noi, din nefericire, am trait într-o asemenea societate în care cineva stia ce e mai bine pentru toata lumea, exista un fel de Big Brother, iar optiunea mea în a-mi trasa viitorul era dramatic restrânsa de, eu stiu, Biroul Central sau Politic.
„Ia un om bun si fa-l si mai bun!”
Ce este Masoneria, pe întelesul omului obisnuit?
Masoneria este o organizatie înfiintata în 1717, la Londra, când se formeaza prima Mare Loja, numita din aceasta cauza Marea Loja Mama. Fireste ca semnele Masoneriei le gasim la breslele de constructori din Evul Mediu. Consacra un set de principii spirituale si morale care ajuta la perfectionarea individuala. Dupa parerea mea, cea mai buna sinteza a ceea ce înseamna Masoneria este urmatoarea: „Take a good man and make him better!“, adica „Ia un om bun si fa-l si mai bun!“. Ceea ce pare simplu, dar nu este.
Prin urmare, Masoneria este o organizatie a elitelor?
Nu a unei elite financiare, cum se sugereaza deseori si nici a unei elite profesionale. Gânditi-va ca într-o tara ca România avem o elita financiara, o elita politica, o elita academica, o elita stiintifica. Nu neaparat ca si-ar propune cineva sa adune toate aceste elite la un loc si sa le puna într-un soi de melanj... Imposibil. Nu, e o elita morala, daca s-a dorit a fi vreodata ceva... Si va dau un exemplu: un medic nu va opera mai bine daca e mason sau nu. Este evident ca e asa. Dar se presupune ca va avea în societate o conduita morala superioara. Asta e educatia pe care o primeste.
E o garantie în plus ca nu va conditiona actul medical de primirea unor sume de bani sau a altor foloase?
În sensul acesta de elita, a unei elite spirituale. Va dau un alt exemplu: Kipling, care a fost laureatul Premiului Nobel pentru literatura, a fost mason. El nu a scris o opera de o asemenea anvergura pentru ca era mason si nu a luat premiul pentru ca era mason. Dovada ca atâtia care au luat Premiul Nobel nu erau masoni. Dar pot sa presupun ca, din punct de vedere al prestatiei sale sociale si morale, educatia din loja l-a ajutat pe Kipling sa aiba acest tip de traseu.
Sau cum se spune: „Traieste în umbra compasului si viata ta va fi ferita de primejdii!“. Adica respecta un set de principii si vei fi ferit de furtuni. Asta este pâna la urma Masoneria: o poarta a unui om bun care doreste, prin autoperfectionare, sa devina si mai bun. Nu te ajuta nici profesional, e limpede ca nu poate. Dumneavoastra n-o sa puteti scrie un articol mai bun daca sunteti mason.
E adevarat, dar poti fi promovat în anumite pozitii. Cel putin asa se spune...
Pai asta ar fi atitudine morala?! A descalifica un om care merita un loc, pentru unul care nu-l merita e o atitudine profund imorala! Sunt situatii în care un membru al Masoneriei aplica pentru un job, în Anglia, în Franta sau în România. Cel care decide sau cei care decid pot apartine Masoneriei, dar mereu subliniez ca nu are nicio importanta apartenenta la ordin într-o chestiune profesionala. De ce subliniez acest lucru? Pentru ca aceia care vin sa nu creada ca este vorba de o ascensiune sociala.
„E un handicap profesional sa apartii Masoneriei”
În România, dupa 1989, s-au produs tot felul de „ascensiuni” dubioase ale unor persoane care fusesera acceptate în Masonerie.
Nu au actionat criterii masonice. Cred ca au actionat criterii politice. Daca un istoric s-a trezit pe la Agricultura, asta nu este pentru ca era mason. Întâmplator nici nu era. S-a trezit acolo pentru ca apartinea unui anumit partid. Si aici cred ca politica a invadat domeniul tehnocrat la un nivel neverosimil. Politica a invadat teritorii pe care, într-o tara normala, n-ar fi trebuit sa le invadeze. Nu vad de ce „seful de la gaz” din Tupilatii din Deal ar trebui sa fie membru al unui partid si sa fie schimbat atunci când partidul pleaca de la putere.
Cam acestea au fost criteriile si cele legate de bani, fara sa fim ipocriti. Oamenii bogati au avut un traseu privilegiat, nu numai în România, ci în general. Dar nu stiu daca pe cineva, si va spun cu mâna pe inima, apartenenta la ordin în sine l-a ajutat. Dimpotriva! Esti aproape... Eu stiu pe pielea mea. Mai degraba e un handicap profesional sa apartii Masoneriei.
În România?
În România, într-un climat ostil. Exista suspiciuni... Daca eu voi fi numit într-o functie, se va spune ca „oculta mondiala” m-a propulsat. Nu se va uita nimeni ca am trei facultati, ca am publicat carti, ca am publicat în New York Times. Lucruri care ma legitimeaza pâna la urma pentru nu-stiu-ce job. Or sa spuna ca a fost un dictat al Masoneriei. Daca îmi pica fisa si o sa fac o afacere banoasa, la fel. Deocamdata nu se merge cu paranoia pâna într-acolo încât sa se spuna ca „oculta mondiala” îmi scrie romanele, care întâmplator se vând foarte bine.
Este limpede, totusi, ca nu faceti eforturi deosebite, la nivel de organizatie, pentru a lupta împotriva celor care va acuza.
Daca vom discuta mult despre aceste mituri, nu le vom demonta, ci vom intra în logica lor. Rolul nostru nu este de a le demonta, ci acela de a spune adevarul. Nu ne-am propus sa demontam vasta literatura antimasonica. Este atât de hilara încât e ca si antisemitismul - esti sau nu esti. Daca esti antisemit argumentele ti le vei gasi mereu. Sa zicem ca zece oameni sunt numiti în diverse functii, iar unul dintre ei este evreu. Îl vei vedea pe acela si acel exemplu îl vei da. Se numeste irationalism morbid, în care un om are o idee fixa, paranoica, si atunci selecteaza din realitate doar acele fatete care sunt în sprijinul argumentatiei lui.
Se mai numeste delir interpretativ: daca mâine îmi moare pisica, o sa spun ca e de vina... si aici vine fiecare cu damblaua lui – evreii, politicienii, serviciile secrete. Fiecare îsi centreaza delirul interpretativ pe o anumita zona. Noi semanam cu serviciile secrete din punctul acesta de vedere - se supune ca la sediul CIA sau pe malul Tamisei, la MI6, se stie tot, si daca exista omuleti verzi sau nu, seara se discuta cu extraterestrii si se transmit ordine secrete. Li se atribuie niste forte paranormale (sau anormale) care sunt simple legende sau mituri urbane, care au înlocuit alte mituri rurale.
Ce ne puteti spune despre „Protocoalele înteleptilor Sionului”?
Aici e un capitol foarte interesant. „Protocoalele înteleptilor Sionului” se nasc din brosura unui marchiz francez, aparuta pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea, marchiz care s-a ruinat la jocul de carti si s-a împrumutat la camatari. Si a inventat un soi de conspiratie evreiasca, în care el era saracit din cauza acestor evrei. Ohrana tarista, la începutul secolului XX, pe fondul unei descompuneri a regimului, a inventat un inamic. A luat aceasta brosura, a dezvoltat-o si a inventat „Protocoalele înteleptilor Sionului” care, alaturi de „Mein Kampf”, a fost una dintre primele carti tiparite în România dupa 1990 si în toate tarile foste comuniste.
Dovada cât poate sa reziste o asemenea teorie conspirationista. Exact asa se petrec lucrurile cu o anumita brosurica a lui Leo Taxil, care a recunoscut ca e falsa, si care vorbea de nu-stiu-ce ritualuri satanice. Povestea cu Sfântul Graal începe de fapt prin anii ’80 si se publica în multe carti, plecând de la ideile unui escroc nebun. Dan Brown preia acest subiect - care exista - inventând o poveste pe care a scris „Codul lui Da Vinci”.
Vaticanul a gresit, pentru ca având o pozitie foarte dura i-a facut o mare reclama. Aici a fost eroarea fundamentala. Codul lui DaVinci aparuse deja de un an, având un traseu relativ discret. Ce am realiza daca noi, masonii, ne-am propune sa scriem 70.000 de carti încercând sa demontam aceste mecanisme, care de la un punct sunt irationale?! Oamenii au o gândire magica, iar acesta este un subiect asupra caruia oamenii de stiinta înca reflecteaza. Avem si o doza de irationalitate. Fiinta umana nu e ratiune pura.
Lumea se întreaba daca Mugur Isarescu are cel mai înalt grad din România în Masonerie, daca fostul premier Adrian Nastase se numara si el printre masonii de rang înalt...
Eu în locul lor m-as întreba daca depasim criza economica, daca o s-o ducem mai bine, daca o sa avem un sistem de educatie fara de care ne dezintegram ca natiune, daca o sa avem o clasa politica matura si responsabila, daca o sa fim mai putini hoti si mai onesti cu noi însine, în primul rând, si apoi cu cei din jur. Cam acestea sunt multele întrebari pe care un om normal cred ca ar trebui sa si le puna în aceasta tara, si nu daca Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Traian Basescu sau Tariceanu nu-stiu-ce fac.
Pentru ca la fiecare dintre ei te intereseaza prestatia administrativa si profesionala, acolo unde sunt. Eu cred, ca economist, ca Mugur Isarescu, cunoscându-l de multi ani si lucrând timp de doi ani împreuna, este unul dintre cei mai buni economisti ai tarii. Si a dovedit-o din plin. Cred, de asemenea, ca Adrian Nastase a fost un prim-ministru bun, administrativ vorbind.
Sunt lucruri care ar trebui sa ne intereseze mai mult decât daca un om este catolic sau ortodox, daca are sânge evreiesc sau nu, daca este sau nu apartinator al unui atelier masonic. Când o sa ajungem sa fim normali la cap si sa avem reflexe normale, poate ca o sa ajungem sa mergem înainte ca natiune. Daca o sa ne împotmolim în diversiuni si în prostii lipsite de sens, tot noi ne vom mira ca traim într-o societate nauca.
„Statul este perceput ca dusman al natiunii”
Care sunt cele trei dimensiuni pe care ar trebui actionat, în viziunea dumneavoastra, pentru a scoate România din criza?
Pe un leadership corect politic si economic, precum si pe educatie. Daca noi, acum 20 de ani, puneam la punct un sistem de educatie finlandez, tara era în alta directie. Noi am ajuns o tara în care profesorii sunt fericiti ca pleaca nebatuti de la ore, în jumatate dintre scolile din România. Ce oameni sa cream noi pentru economia performanta pe care ne-o dorim?!
De unde o sa-si gaseasca ziarul „Adevarul“ oameni care stiu toate literele, de unde o sa-si gaseasca un birou de avocatura juristi de calitate, când sistemul de educatie e prabusit?! Un leadership corect înseamna o tara care, fiind în constructie, are nevoie de lideri onesti si inteligenti. Onestitatea fara inteligenta nu ajuta. Inteligenta corupta e la fel de periculoasa. A treia componenta: ne uitam mereu la persoanele vizibile, si e firesc sa fie asa. Ma refer la politicieni, la oamenii de afaceri de o anumita anvergura. Dar foarte rar ne uitam în oglinda. Foarte rar!
Aici e vorba si de criza morala prin care trece Europa.
Cred si într-o rezolvare a acestei crize morale de care se vorbeste foarte putin, din pacate, prin însumarea problemelor individuale. Eu cred ca binele comun este suma unui bine individual. Nu cred ca e o solutie mesianica pentru fiecare. Suma acestor solutii si suma a trei cariere de succes înseamna de fapt o natiune care reuseste, nu invers. Invers am trait în comunism, în care trei baieti anchilozati din Comitetul Central inventasera o reteta care i se aplica si lui Georgescu, si lui Ionescu, si lui Popescu. De aceea marxismul, în esenta lui, a fost o aberatie. Pentru ca a crezut ca stie ce e bine pentru mine. Iar natiunea a devenit captivul statului.
Or, statul este slujitorul natiunii. La noi s-a perpetuat, dupa 1990, o fisura foarte-foarte grava între stat si natiune, astfel ca statul a ajuns sa fie perceput ca un dusman al natiunii sau ca pe un rau necesar. Cred ca regimul comunist a fost mai pacatos în România decât în alte tari. A lasat urme foarte adânci, foarte profunde în mentalitati, în oameni. Avem o scurgere de competenta, oameni care pleaca. Din 36 de colegi de liceu, câti am fost într-o clasa foarte buna de matematica-fizica, 30 sunt stabiliti în strainatate. Sa va spun ca unul e profesor la Princeton?
Si ca este, probabil, printre primii cinci în lume în meseria lui, dar ca n-a auzit nimeni de el în România, pentru ca nu-i Cheeky Girls? Altul e într-o pozitie foarte buna la Daimler. Asta dintr-o singura clasa, dintr-o singura promotie. Va dati seama ce-a pierdut România în ultimii 20 de ani?!
Ce-i trist este ca exodul nu s-a oprit...
Pleaca în continuare, nici macar din motivatie economica, ci pur si simplu scârbiti de bataia de joc. Sigur ca atunci când stii ca trebuie sa muncesti o viata si nu ai sanse sa-ti iei nici o garsoniera la pret redus, iei decizia de a emigra. Stiu cazuri care au plecat din cauza unei atmosfere pacatoase si a unei batai de joc la adresa lor pe care au simtit-o acut.
„Un leadership corect înseamna o tara care, fiind în constructie, are nevoie de lideri onesti si inteligenti. Onestitatea fara inteligenta nu ajuta. Inteligenta corupta e la fel de periculoasa.”
„A existat o teama de rusi usor paranoica”
Economic vorbind, unde credeti ca am gresit fundamental în ultimii 20 de ani?
Cred ca s-a gresit mereu. Acum, probabil ca ciuca batailor, momentan, este premierul interimar. Cum era Radu Vasile la vremea lui. S-a gresit foarte mult în acesti 20 de ani, pentru ca n-am avut un proiect de economie. Ce vrem sa facem? Unde vrem sa ajungem? Care sunt punctele slabe? A existat o tentativa în 1995, la initiativa fostului presedinte Ion Iliescu – asa-zisa strategie de la Snagov. Dincolo de politica, de convingeri, au fost adunati niste oameni sub bagheta academicianului Postolache.
El a întocmit „strategia de la Snagov“, pe care n-au citit-o nici cei care au facut-o. A rezultat un cartoi gros, usor corporatist, latino-american, care nu prea avea legatura cu Uniunea Europeana. Noi, daca în 1990 stiam ca avem doua obiective clare, intrarea în NATO si în Uniunea Europeana, ne modelam comportamentul dupa criteriile de accedere.
Pâna în 1994 se discuta si de varianta intrarii României în CSI...
Nu, poate sunt eu naiv sau nu stiam destule, dar niciodata n-am crezut într-o astfel de varianta si mi se par povesti de adormit copiii. România nu intra în CSI. Hai sa fim seriosi! Noi am fost prima tara care a semnat acordul de asociere la Comunitatea Economica Europeana. Am terminat negocierile în 1992, în timpul Guvernului Stolojan, si a fost semnat formal de Guvernul Vacaroiu, la începutul lui 1993, documentul de asociere la Comunitatea Economica Europeana.
Erau voci care sustineau o asemenea optiune...
Stiti ca uneori strigi cu voce tare ce-ti doresti. Eu cred ca a existat o teama usor paranoica. E destul de greu de înteles în România, pentru ca nu mai aveam trupe sovietice în tara din 1957. Declaratia de independenta a lui Gheorghiu-Dej era în aprilie 1964. Sigur, faceam parte din Tratatul de la Varsovia si eram în lagarul comunist, dar noi si Iugoslavia eram copiii sturlubatici ai povestii. Deci de unde pâna unde? Înteleg sa le fi fost teama la unguri. De ce nu le-a fost teama ungurilor, pe care i-a prins schimbarea cu trupe rusesti în tara?! Noua de ce ne era frica? Apropo de unguri: ungurii periodic „ne invadeaza”. Si pe vremea lui Ceausescu, când disparea untul din magazine, ungurii „ne cucereau” si lumea uita ca a disparut untul. Acum „ne invadeaza” rusii. Culmea e ca suntem membri NATO. Cine sa ne agreseze? Noi nu suntem Georgia.
„Pe vremea lui Ceausescu, când disparea untul din magazine, ungurii «ne cucereau» si lumea uita ca a disparut untul. Acum «ne invadeaza» rusii.”
„Suntem în criza de 30 de ani”
Am reusit în 20 de ani sa ne construim o identitate?
Hai sa nu fim excesiv de masochisti! Daca ne uitam în redactie, în jur, vedem ceea ce în 1994-1995 parea stiintifico-fantastic.
Dar aceasta e o chestiune care pleaca din mediul privat. Noi vorbim de inexistenta unui proiect national.
Toate se pun cap la cap. Hai sa nu mai comparam Parlamentul asta, oricât de sturlubatic si exotic ar fi, cu muraturile mâncate pe sub masa în CPUN-ul din 1990. Uitam deseori de unde am plecat.
Multi spun ca în CPUN-ul din 1990 erau oameni de mai buna calitate.
Avem astazi oameni de mult mai buna calitate. Regimul comunist nu lasase în urma multi oameni de buna calitate. Lasase o pervertire totala a societatii, o întoarcere pe dos a tuturor valorilor. Nu uitati de Bobu, care era agramat, de presedintele tarii, care era agramat. Ce scara a valorilor?! La nivelul masei, al oamenilor, al clasei de mijloc, al umbrei de burghezie care se mai formase existau, din punct de vedere al educatiei, mai mult bun-simt, mai multa responsabilitate, mai multa coeziune nationala. Ne unea negarea reciproca. Dar sa nu uitam de unde am plecat!
De când credeti ca suntem cu adevarat în criza?
S-au amestecat anii 80, care au fost extrem de duri în România, de prabusire economica severa, cu 20 de ani de tranzitie. Noi suntem într-un fel de criza perpetua de 30 de ani, cu episoade mai bune si mai rele... Sa va dau un exemplu concret, de ce nu ne-a mers bine economic: initiativa antreprenoriala fusese rasa de Ceausescu, pâna si celebrii mandatari. Foarte putini oameni aveau experienta antreprenoriala reala. Si atunci s-au apucat de lucruri marunte, de comert mic, de un chiosc. Nu exista o acumulare de capital. Era greu sa te duci la banca în 1990 sa iei un milion de dolari credit - pe baza caror garantii? – si sa-ti faci o fabrica de cuie. Sa ai 5.000 de dolari si sa te duci în Turcia sa importi prostii, puteai sa faci.
Cei care au luat bani de la banci, în multe cazuri, i-au bagat aiurea. Ne miram ca noi nu avem productie proprie, ca nu facem nici creioane, guma de sters, daramite computere! De unde bani, de unde capital? A dat cineva bani unui antreprenor pe baza unui plan de afaceri onest? Si nu ma refer la un nivel foarte înalt. În timp ce stam de vorba, iei creditul în euro cu dobânda între 16 si 17%. Ce rata a profitului pot avea? Vând droguri?! În Germania, daca am 10% profit sunt foarte bun. La noi, ca sa dau înapoi banii la banca si sa mai am si eu cu ce trai, maresc preturile. Includ dobânda si iau pielea de pe client, care nu mai are demult. Si uite asa ne-am trezit ca suntem un popor de comercianti, în conditiile în care importam si creioane.
Acestea sunt probleme structurale.
Perpetuarea acelei stari de lucruri dupa 90, ne-a adus în situatia în care cumparam aproape orice si nu mai vindem aproape nimic. Sau nu vindem destul de multa inteligenta încorporata în produsele noastre. Astea sunt tare structurale care nu sunt cauzate de criza economica mondiala si pe care nu le va rezolva trecerea acesteia.

„Masoneria a contribuit la reluarea unor legaturi istorice ale României”
Ati afirmat ca Masoneria a ajutat tara în momente-cheie. Acum e un moment-cheie pentru România?
Masoneria nu si-a propus vreo actiune de natura politica sau religioasa, n-a facut Revolutia de la 1848. Niste figuri proeminente ale Masoneriei au jucat un rol-cheie. Masoneria nu s-a implicat institutional.

A avut o contributie, de pilda, la aderarea României la Uniunea Europeana?
Nu în mod explicit. Haideti sa va spun, de fapt, unde a fost rolul important al Masoneriei, din 1990 încoace. Ceausescu lasase România extrem de izolata pe plan international. Va aduceti aminte ca singurele vizite mai erau prin Africa, care erau si reciproce. Începând cu 1978, România intra într-un colimator, atât al Moscovei cât si al Washington-ului. Al Moscovei intrase deja, dar la Washington fusese ultima vizita. Jimmy Carter, care era atunci presedinte, îi propusese lui Ceausescu un plan de upgradare a reformei, în care sa fie sprijinita România inclusiv financiar.
Ceausescu l-a refuzat. Istoria ramâne sa stabileasca de ce. S-a temut de niste schimbari interne. De asemenea, Moscova a propus Tratatului de la Varsovia sa se renunte la doctrina ripostei nucleare, deci nu dam noi primii cu bomba, dar ripostam. Ceausescu a facut taraboi si acolo. El înca se credea „campionul pacii”. Si, prin urmare, am intrat într-un soi de colimator si ne-am trezit în 1989 mult mai izolati decât Cehoslovacia, decât Polonia, decât Ungaria.
Si mult mai putin legitimi. Sigur, Revolutia ne-a legitimat oarecum, dar deja se stia ca mamaliga nu explodeaza, ca rabda românii abuzurile unui regim netrebnic. Ei bine, Masoneria, care-si are, fireste, baza fundamentala în Occident, a contribuit atunci atât pe spatiul nord-american, cât si pe spatiul Europei de Vest la reluarea unor legaturi istorice si traditionale ale României. Cu aliatii ei traditionali. Si acestea s-au facut prin oameni de cultura, care prin alonja lor proprie, prin relatiile unor masoni care au reînnodat relatiile cu cei din strainatate, prin serviciile secrete, prin oamenii de afaceri, care începeau sa câstige.
Cu alte cuvinte, prin meanismul de lobby...
Exact. Toate laolalta au contribuit, usor-usor, la reînnodarea relatiilor noastre traditionale cu spatiul occidental.
Acum este un moment-cheie pentru România, unde Masoneria ar putea sa aiba un rol important ?
Nu vad de ce. Dincolo de faptul ca se cearta niste... Întâmplator, zilele trecute eram la frizerie unde ma tund de vreo 15 ani si, de obicei, oamenii aceia discuta politica. De data asta, televizorul era pe un anumit post de stiri, unde natiunea fierbea, si ei discutau despre Mutu, daca se distrase într-un club si daca ar mai trebui sa joace la nationala. Nici pe oamenii aia nu-i mai intereseaza „chibiteala“. Iarasi revin, e o ruptura între stat si natiune fantastica la ora actuala. Nu mai intereseaza pe nimeni.
„Nu cred în guvernele de tehnocrati”
Politica de la noi e sub influenta hazardului?
Politica am definit-o eu, odata, ca fiind singura arena din lume pe care eroii si canaliile o împart în mod democratic. În politic e mai interesant sa stii daca acum, la nu-stiu-ce restaurant, s-au întâlnit niste baieti care, indeferent ce spun la televizor, stabilesc un anumit lucru. Daca nu stii lucrul acela, gresesti. În economie nu e asa. În economie, indiferent ce baieti s-au întâlnit la restaurant, gravitatia e tot 9,8. Îsi are mersul ei. Deci, daca nu avem economie buna, nu avem nimic. Nu cred în guvernele de tehnocrati. Nu cred pentru ca am avut eu însumi o experienta destul de trista ca tehnocrat. Guvernarea e o chestiune politica.
Totusi, ati fost mentinut în doua guverne...
Da, dar la un nivel de secretar de stat, care nu era foarte semnificativ, în pofida unei titulaturi pompoase de IMM-uri. Aveam 90 de salariati si bani cât cheltuia Ministerul Transporturilor în trei ore. Deci nu asta era problema, ca eram eu mentinut sau nementinut. Vreau sa spun ca, fara un spijin politic, un tehnocrat nu are ce face. Daca politicienii se aduna la biroul oricarui partid de guvernamânt si stabilesc, din ratiuni electorale, un anumit lucru, îl vor impune tehnocratului. Si nu ma refer numai la România. Ma refer la Germania, la Franta, pentru ca, exact cum antrepronorul este un „animal de prada“, care vrea sa adune bani si stie cum, omul politic este un „animal de prada“ care aduna voturi. Asta e existenta lui.
Cât ne costa, pe termen lung, ignorarea întreprinderilor mici si mijlocii?
Pe tema IMM-urilor s-a facut mare tam-tam într-o vreme, pentru ca era tot un spatiu de vânatoare politica. IMM-urile nu pot exista în sine, ca nu suntem în Evul Mediu, sa avem bresle, decât daca pilonii fundamentali, care reprezinta marile companii, merg bine. Dau un exemplu: Dacia da „de mâncare“ la 2.000-3.000-5.000 de IMM-uri. Unul face vopsea, unul face arbore cotit etc. De la o companie mare, care produce roti zimtate, unul are o mica firma si aduce de mâncare la angajati, face catering. Deci în absenta corporatiilor, IMM-urile mor de la sine. Adica sunt ca ciupercile care apar pe lânga stejari. Daca nu ar fi umbra mare de acolo, nu rezista. Deci, cred în cultura corporatista pâna la urma.
Suntem într-o criza profunda de management la nivelul statului?
Eu cred ca suntem într-o criza economica dramatica, într-o criza politica la fel de dramatica, dar care pe mine ma intereseaza foarte putin si cred ca se exagereaza enorm. Dar mai suntem într-o criza morala foarte profunda.
„Noua economie înseamna inteligenta si educatie”
Care este ABC-ul post-criza pentru viitorii milionari?
Trei tineri se gândesc în România sa-si deschida un restaurant, care înseamna proprietate, înseamna spatiu specific. Alti trei tineri din Statele Unite, jucându-se cu telefoanele mobile, ajung la concluzia ca pot sa faca un site în care sa plasezi cine-stie-ce trasnai acolo. Si din asta iese un YouTube. E diferenta de abordare. La noi, ideea de afacere si posesie e asimilata, înca, cu proprietatea solida. La ei e asimilata de mult cu inteligenta si cunoasterea. Stiti cum se spune, ca nu poti sa faci bani din nimic. O gramada de pusti au demonstrat ca au facut bani din nimic.
Aparent din nimic, si „nimic” înseamna proprietate traditionala: teren, zgârie nori, cadiri. Asta e practic economia. Economia, cum o numeste Alvin Toffler, de exemplu, „economia cosului de fum“. Noua economie înseamna o economie care pune mult mai mult accentul pe inteligenta, pe cunoastere, pe intuitie, pe întelegerea faptului ca nu mai ai cum sa produci. Va dau un exemplu: pâna dupa Al Doilea Razboi Mondial, copilul era îmbracat ca un adult în miniatura. Adica dupa ce depasea stadiul de bebelus, si toti erau îmbracati în fetite, era îmbracat ca tatal sau, dar în miniatura. Tot în costum, numai ca mai mic.
Faptul ca a fost asimilat universul copilariei în sine s-a dezvoltat o industrie uluitoare, de la jucarii, la haine, la tot ce vrei. Notiune de „teenage” (adolescent) a aparut dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, persoana care se îmbraca altfel, care asculta alta muzica. Ei bine, cei care au intuit aceste schimbari au fost campionii. O alta mutatie fundamentala în economia moderna, si care lipseste în România, e ca geografia nu mai este fatalista. Daca eu sunt peruan sau român si joc la bursa din New York, rup o bucatica din avutia cui, a Americii? Nu. E o avutie, un capital care aproape ca si-a pierdut nationalitatea. Dar eu pot sa rup o bucatica din el. Cu o singura conditie, educatia, mai ales, si inteligenta.
Traim cea mai democratica perioada de avutie din istorie, în sensul ca, daca în anii ’40 te nasteai în Peru era una si daca te nasteai într-o familie de universitari din Statele Unite era altceva. Diferenta asta începe sa se stearga. Dar la nivel individual, nu de stat.
Ce produce învatamântul românesc în momentul de fata?
Nu vreau sa fiu rautacios, dar sunt convins ca sistemul de educatie, la ora actuala, în România, este mai slab decât era în 1990.
Ce ati face, în primul rând, la nivel educational?
Toate reformele astea haotice care s-au facut nu au adus nimic bun. Eu cred ca puteam sa nu miscam un deget si sa lasam sistemul exact asa cum era în 1990. Care era problema? Am reusit sa-i zapacim de tot si pe parinti, si pe copii si n-am facut nimic bun. Cred ca am reusit inclusiv „performanta” de a demonetiza înfiorator si gradele universitare, si pe cele doctorale. Profesorul e ca un medic, pâna la urma. Un inginer care greseste strica o masina, dar pui piesa la loc, un medic te omoara, iar un profesor distruge o potentiala cariera.
Cum va arata România, în viziunea dumneavoastra, peste 20 de ani?
Daca dinozaurii nu vor fi clonati ca în Jurassic Park, daca meteoritul ala despre care vorbesc unii nu va lovi Terra, daca noi, masonii, nu vom hotarî, într-o pestera, undeva în Himalaya, sa distrugem omenirea, cred ca va arata mult, mult mai bine decât ne imaginam acum.
Vom recupera decalajul fata de Vestul Europei?
Nu. În ’90, daca vedeti niste filmari de epoca, va speriati. Asa ni se va parea peste 20 de ani ca aratam acum. Eu am prieteni care vin, din state bogate, si care percep schimbarile mult mai pozitiv decât le percepem noi din interior. Trebuie sa rezolvam, însa, o serie de probleme structurale pentru aceasta, precum îmbatrânirea populatiei. Acestea nu sunt glume! Îmbatrânirea populatiei e o drama care apasa pe fondurile de pensii. Adica e o probema. Mai trebuie sa facem ceva ca tinerii capabili sa ramâna în tara, sa nu plece. Si acesta e un lucru foarte important despre care se vorbeste foarte putin.

„Biserica ar trebui sa se tina departe de vânzoleala degradanta a politicii”
Care este rolul Bisericii Ortodoxe Române în redesenarea societatii românesti?
Este unul foarte important. Daca ne uitam pe nomenclatorul de credibilitate publica, vedem ca exista doua institutii care au fost si au ramas în top: Biserica si Armata. Si e normal, pentru ca în vremuri de restriste, acestia sunt pilonii societatii. Noi percepem vremurile actuale ca fiind de restriste. E o societate chinuita... Si atunci, Armata, care te apara, macar simbolic, si Biserica, institutie care te apara spiritual, sunt zone de refugiu obisnuite în situatii de tipul acesta.
Unde ar trebuie sa se pozitioneze Biserica?
Foarte departe de vânzoleala degradanta a lumii politice. Foarte departe! Exact cum facem si noi! Cautam sa nu ne amestecam în prostioare de tipul acesta, care sunt efemere, sau care au mize personale. O aplecare putin mai atenta spre nevoile nu numai spirituale, dar si materiale, ale unui popor necajit si care asteapta ajutor, ar fi de dorit. Sigur, nici noi, în Masonerie, niciodata nu facem PR din actele noastre de caritate si care nici nu reprezinta, cum spun unii, o componenta esentiala a Masoneriei. Dar sunt zeci de azile, spitale, persoane concrete, burse pe care le sustinem. Si Biserica desfasoara o larga activitate de acest gen, dar nu cred ca este perceputa aceasta activitate înca destul de corect de catre publicul larg.
„Si la noi au patruns oameni care nu prea aveau ce cauta pe acolo”
Vorbeati despre o nevoie de educatie morala ...
De educatie, în general, si de o practica a moralei. Morala nu numai se învata, se practica.
În acelasi context, spuneati ca în cadrul Marii Loji încercati o îmbunatatire morala a membrilor ...
Nu eu încerc, aici trebuie sa se înteleaga foarte clar. Marele Maerstru nu e stapân. Suna foarte bine în engleza - „I serve as a Grand Master“ – dar se spune ca Marele Maestru e primul servitor al Ordinului.
Adica administreaza...
O Mare Loja este o federatie de loji, strânse laolalta doar de constitutie si de regulament, dar, în rest, viata unui mason se desfasoara într-o loja, loja lui. În perimetrul lui. Tu nu esti un guru, nu esti un mesia, nu esti un ayatollah al Ordinului. Esti echivalentul, daca vreti, al primului ministru. Asta nu înseamna ca esti stapânul bunurilor sau înteleptul natiunii.
La ce stadiu ati plasa, în momentul de fata, Marea Loja pe care o conduceti?
Eu cred ca Marea Loja se afla, la rândul ei, în chinurile facerii. Se socoteste, în general, ca procesul de maturizare a unei structuri de genul acesta dureaza circa 50 de ani. Noi am parcurs 20. N-avem trufia sa afirmam ca, într-o societate relativ imatura pe anumite paliere, noi ne-am maturizat înaintea ei. Nu, si noi suntem constienti de acest lucru si facem eforturi sa schimbam lucrurile în bine. Suntem înca tributari acestor chinuri ale facerii.
Diferenta fata de multe paliere ale societatii românesti este ca dumneavoastra sunteti constienti de asta...
Exact. Dar si la noi au patruns oameni, de-a lungul timpului, care nu prea aveau ce cauta pe acolo. Suntem convinsi ca unii au venit cautând o capatuiala personala, pe care nu au gasit-o. Unii au cautat o trambulina sociala pe care, de asemenea, nu au gasit-o. Si noi suntem în proces de clarificare a acestor optiuni, care probabil se vor încheia în urmatorii 10-20 de ani. Doar ca noi, spre deosebire de societate, avem alt simt al timpului. Guvernantul, spre exemplu, se intereseaza ce manânca omul mâine. E o problema de viata si de moarte.
Întretinerea vine la sfârsitul lunii. Nu discutam filosofie acum. Mai ales în situatii de criza. Noi ne permite „luxul“ de a avea un anumit tip „de reteta”. La noi e un alt „soft” instalat pe acest „hard”, care are alt timp de miscare. Nu uitati ca Biserica, pâna la urma, e o institutie de 2.000 de ani. De aceea este matura. Si chiar daca gesturile ei uneori sunt mai greu de înteles pentru observatori, au în spate o alchimie extrem de complexa si de complicata, pentru ca vorbim de o structura de 2.000 de ani. Asa suntem si noi, avem 300 de ani în spate si am toate motivele sa presupun ca vom exista si peste 300 de ani. Si atunci nu ne ancoram într-un efemer de tipul „lupta politica anul asta sau la anul”. Un singur lucru de intereseaza si ne-a interesat întotdeauna: Masoneria a fost împotriva tiraniei, sub orice forma a aparut ea.
„Ne trebuie o identitate solida”
Care credeti ca este miza României acum?
Noi suntem România, nu suntem sora mai mica a Frantei, a nimanui, nici a Americii. Deci miza noastra e o identitate solida. Uniunea Europeana nu înseamna clone, „oite Dolly” care populeaza spatiul european. Înseamna însumarea, de fapt, a valorilor printr-o sinergie europeana a valorilor nationale ale fiecaruia. Englezul nu va deveni ca francezul si francezul ca grecul. Or, daca nu venim cu o identitate solida si, atentie!, aceasta este o capcana a viitorului, ne vom trezi 20 de milioane de oameni dintre care unii seamana cu italienii, unii cu americanii etc.
Ar trebui sa evoluam în zona mentalitatii...
Întrebarea e când vom deveni o natiune plauzibila pentru a fi un partener onest si corect în acest cor european si international.
Sa nu cântam fals în acest cor...
Cor în care sa avem cetateni fericiti. Deocamdata avem numai tristi.
„Ideea ca românul nu citeste e o prejudacata”
Aveti deja peste 10 volume publicate...
Da, am debutat în 1991 si am avut placuta surpriza sa vând peste 100.000 de carti atunci, din doua volume. Si dupa care, întrând în gazetarie, din nefericire - nu m-a obligat nimeni dar ma mâncau degetele - probabil am facut o pauza. Sunt foarte bucuros ca de cinci ani încoace am gasit ragazul sa mai scriu.
Se poate trai din scris în România?
Pe vremea lui Ceausescu întâlneai cinci oameni usor ametiti la Casa Scriitorilor care povesteau ce opere ar scrie ei daca i-ar lasa Ceausescu, de parca stia Ceausescu ce fac ei seara acasa. Dupa care s-a invocat cenzura economica si nu-mai-stiu-ce. Nu-i adevarat! Sigur, daca scrii tâmpenii nu te cumpara nimeni. Nici nu te publica si, daca te publica, e pacat de hârtia aia pe care a consumat-o. Dovada ca, fara operatiuni de marketing în România, pâna la urma am un tiraj de 6.000 -7.000 - 10.000 de exemplare, la un moment dat.
În conditiile în care 10.000 de exemplare e un tiraj foarte bun...
Foarte bun! Media e 4.000, si nu în România.
De ce credeti ca industria cartii în România sta destul de modest în comparatie cu tarile vecine?
Ideea ca românul nu citeste e o prejudacata. Întotdeauna, lectura de un anumit nivel este apanajul unei zone mai mici a publicului. Eu, întotdeauna, macar din punctul asta de vedere am avut noroc. Am debutat în 1989, mi le-au publicat, fara pile, fara damigene, fara telefoane, fara sa fiu turnator, fara „matusi”. Iar dupa aceea, la edituri, la fel. Editurile din asta traiesc, pâna la urma, adica si ei vor sa vânda carti.
Totusi, editurile se plâng ca sunt la un nivel foarte scazut în raport cu cele din Occident si chiar din Europa de Est...
Daca vorbim de Franta, Germania, sau Spania, care sunt populatii enorme, sigur ca vând mai multe carti. Si situatia economica e mai buna. Daca vorbim de Statele Unite... Nu mai vorbim de Statele Unite, pentru ca acolo e o piata uriasa si oamenii relativ înstariti sunt multi! Desi unii citesc, iar altii nu citesc. SUA mai au si o uriasa masina de marketing. De exemplu, Stephen King, unul dintre cei mai de succes autori din SUA a facut un experiment si a publicat doua carti sub alt nume. El vindea în jur de 2-3 milioane de exemplare. Sigur, în genul lui, horror. Sub alt nume a vândut doar 20.000 din ele. Deci marketingul conteaza enorm. În Europa mai putin, în Europa conteaza foarte mult legitimarea valorii prin premii. Pâna la urma, premiul e o marca de calitate.
„Patria scriitorului este limba”
Poate fi sau nu Herta Muller „revendicata”de literatura româna?
O avem relativ. De fapt, n-o avem. Acolo e un mic truc, în care suntem cam penibili, cred eu. Ea a fost si este o scriitoare de limba germana. De exemplu, Nikos Kazantzakis a trait în Franta si a scris în limba franceza. „Zorba” e scris în limba franceza si e tradus în greaca. Nici nu le trece prin cap francezilor „sa renunte” la el. Deci patria scriitorului este limba. Daca eu as trai la Bucuresti, la Viena, sau în Grecia si as scrie în limba germana, patria mea ar fi Germania, exact cum patria lui Mario Vargas Llosa este spaniola, chiar daca este peruan de origine. Patria Hertei Muller, de la început, a fost limba germana.
Cu experienta acumulata în România...
Conteaza „softul”, nu „hardul” din care si-a extras substanta romanelor. E o discutie oricum stupida. Parerea mea e ca a fost un lucru foarte bun pentru ca ea provine totusi din România.
Se spune ca nu avem un „rating” bun de tara si ca de aceea nu am luat niciodata premiul Nobel pentru literatura.
Într-adevar, orice premiu e subiectiv, prin natura lui. Turcii au doua premii Nobel, dar acum daca cerem cuiva sa enumere zece scriitori turci, nu stie. Sârbii la fel. Deci, un premiu Nobel nu justifica o literatura. Acum nu trebuie sa va spun ca nemtii au vreo 15, francezii la fel, americanii la fel. Revenind, însa, ce-l împiedica pe „Hans” din Germania sa se duca sa cumpere cartea X a unui autor român? Îl citesc pe Llosa, care e peruan, îl citesc pe Sabato, care e argentinian, au citit o gramada de texte de-a lungul timpului. Astea sunt obsesiile noastre, complexele noastre de inferioritate, pe care le atribuim altora într-un mod aiuristic.
În cât timp credeti ca vom avea sanse la un Nobel pentru literatura?
Nu problema niciunui scriitor. Sincer, nu ma intereseaza, problema nu mi-o pun. Eu cred ca, daca as face un pariu, primul Nobel pe care-l va lua România nu va fi pentru literatura.