Stiu, n-am scris demult, dar am o scuza. I-am trimis USB DVB-T stick-ul lui Cartim. Desigur, ar mai fi si alte scuze, dar nu-s taman relevante pentru acest blog.

Este vorba, desigur, despre unul din premiile date cu ocazia concursului zamo-larkin. De ce-ar putea fi asa ceva interesant?

Daca inteleg bine, majoritatea romanilor sunt profund nemultumiti de serviciile postale si-n special de timpul pierdut asteptand la ghiseu. In timpul periplurilor mele europene, am descoperit ca serviciile postale variaza puternic de la tara la tara. In unele tari, politicienii au turnat in capul postei o gramada de alte indatoriri care n-au nimic de-a face cu posta, cum ar fi cea de banca si / sau casa de asigurari. Eventual, alti politicieni s-au vazut siliti sa privatizeze sau pur si simplu sa arunce la gunoi acele bucati de posta care au fost transplantate fortat de-un chirurg beat.

In Canada posta functioneaza de bine de rau, dar nu in toate zonele la fel. Zona in care ma aflu este, dupa cum am mai spus, mai “low-tech”. Iata de ce cred ca am primit declaratii de dragoste Gugal in plicuri deschise. Cum spuneam, a trebuit sa renunt la un abonament de DVD rental prin posta cand DVD-urile trimise n-au mai ajuns si a trebuit sa le platesc din propriul buzunar. Mai departe, acum cativa ani cand am comandata un iPhone clone cu 2X SIM din China, n-a mai ajuns la mine – gaura de $100. Cand depun o plangere, supervisor-ul il cearta pe postas (care probabil n-a furat – furturile se-ntampla la triere) si care vine suparat si obidit la mine.

De data asta, am decis sa trimite a la carte. Nu-i chiar misnomer, dat fiind ca pe website-ul postei pot alege cum trimit si chiar tipari mailing label, inclusiv cu timbru. In prima miscare, intru pe contul meu si aleg unde trimit (Romania, in cazul nostru). Introduc apoi dimensiunile si greutatea pachetului.

Aplicatia web imi spune apoi exact cat ma costa si-mi arata si un oficiu postal in apropiere. Astfel de “oficii” opereaza pe sistem franchise.

Cum spuneam, am optiunea sa platesc online si sa tiparesc mailing label + timbru pe imprimanta, dar avand un roll baban de timbre, am decis sa le lipicesc. Timbrele nu au valoare scrisa pe ele, fiind suficiente pentru a trimite o scrisoare normala in Canada. Acestui serviciu i s-a majorat pretul de cateva ori – taman d-aia m-am si apucat sa cumpar mai multe mai demult. Si cum eu nu prea am mai trimis scrisori de-un veac, am cam ramas cu roll-ul in mana – sau pe deget, mai precis. Odata aflata valoarea unui timbru (tot de pe site), am aflat cate timbre tre’ sa sacrific pe altarul concursului, folosind Gugal:

Am decis sa trimit stick-ul in cutia sa originala, dat fiind ca nu l-am folosit niciodata – nici n-aveam cum, standardul acesta nu-i folosit in America de Nord. Am luat punga in care-mi sunt trimise rapoartele financiare de la conturile mele de investitii:

Produsul final(/it) arata cam asa:

Eu n-am scris povestea asta sa ma laud. Totusi, cam asta-i genul de servicii pe care le pretind guvernului. Vreau ca treaba sa fie simpla. S-ar putea ca in Romania sa stea lucrurile chiar mai bine, habar n-am. Sper sa fie asa. Dar daca nu, cam asta este la ce ar trebui sa ne asteptam de la eRomania.

Sources / More info: CanadaPost.ca, posta-romana.ro