Am primit recent un indemn de a face un sumar cu lucrurile simple din jurul meu care merg pe dos. Dar pentru ca lucrurile simple nu ma intereseaza, voi incerca sa fac un sumar cu cele mai mari probleme ale societatii canadiene. Asa cum le vad eu, desigur.

Indemnul vine de la exarhu, inspirat de evz, si-ajunge la mine prin Alex.

In secolul XVIII, Voltaire descria Noua Franta (QC si NB) ca fiind cateva hectare de zapada (“quelques arpents de neige”). Nici despre restul Canadei n-avea cuvinte elogioase, vazand-o ca pe o tara acoperita de zapada si gheturi opt luni din an, locuita de barbari, ursi si castori. De atunci nu multe s-au schimbat, cu exceptia poate a reducerii populatiei de ursi si castori din pricina despaduririi. Voltaire era un om batran si se pare ca a mierlit-o intre timp, asa c-am sa-ncerc sa ma uit si la alte chestii care s-au schimbat de-atunci. Voi incerca sa fac comparatii cu tari similare (OECD) mai degraba decat cu Romania, care este un dezastru la mai toate statisticile.

Apatia politica

Canada este tara care accepta cel mai mare influx de imigranti pe cap de locuitor din lume. Asta se-ntampla in ciuda unui rasism persistent in sanul populatiei locale, rasism inabusit in politete si prin urmare invizibil la prima vedere. Noii-veniti provin indeobste din tari cu un nivel de trai mai scazut si fara o traditie democratica. Ei se multumesc cu foarte putin, traiesc cu principiul ne dati, ne dati, ne dati sau nu ne dati? si rareori se implica in viata politica, neintelegand si nestiind cu ce se papa democratia. Majoritatea nu-nteleg ca democratia implica si necesita participare. Daca au nemultumiri, nu fac nimic pentru a le incorpora in sistem si se raliaza uneia dintre cele doua extreme: pe de o parte, o recunostinta miloaga ce vede numai partea luminoasa a lucrurilor, de cealalta, o nemultumire totala si destructiva, ce rezulta de obicei in intoarcerea acasa. Pe scurt, alegatori lenesi rezulta in politicieni lenesi sau corupti.

M-a deranjat intotdeauna s-aud ca anumite probleme romanesti sunt particulare Romaniei, cand de fapt ele sunt universale, si din acest motiv am incercat sa prezint pe acest blog, in seria Canada, mai multe din aceste aspecte intalnite si-aici. Teama mi-e insa ca multi romani vor avea tendinta sa se resemneze si le vor lua ca semn ca daca si aici e asa, e clar ca nu se poate face nimic. Iata o scurta lista de posibilitati, pentru cei care se simt impotenti:

• exprima-te pe un blog, in forumuri sau in meetinguri publice (cel mai simplu, dar si cel mai putin eficient)
• educa-te: afla responsabilitatile fiecarui nivel de guvern (C: municipal, provincial, federal), identifica-ti reprezentantii alesi (city counsellor, MPP si MP), vezi cum voteaza de pe site-ul Assembly-ului respectiv, vezi cine-i finanteaza si citeste garantiile constitutionale (C: Charter of Rights and Freedoms)
• intra intr-un grup de presiune, caritate sau organizatie non-profit aliniata cu opiniile tale; daca n-ai timp, fa macar o donatie
• scrie un Letter to the Editor sau comenteaza in varianta online a articolelor de presa mainstream
• intalneste-te cu reprezentantii tai si spune-le ce crezi si ce vrei; daca ai probleme cu nivelul respectiv de guvern, ei te pot ajuta
• formeaza propriul non-profit (ai nevoie de inca 2 persoane si $2-300 pentru a-l incorpora)
• candideaza in alegeri – pentru cele municipale in Toronto, costa numai $100 si competitia e foarte slaba
• exista si posibilitatea sa-ti bagi desh’tu’ undeva si-apoi sa votezi cu el, sau, mai igienic, sa urmezi indemnul vlogger-ului cu fata de bebe si sa votezi in alb; aici in Canada, totusi, sunt si alte modalitati de a te semna in alb

Sanatatea

Sistemul de asigurari medicale socializat din Canada este parte din identitatea nationala si mandria multora. Putini insa inteleg particularitatile sale si cat de greu a fost introdus. Problema fundamentala a sistemului este, in momentul de fata, lipsa acuta de medici de familie. In urma unor masuri de reducere a costurilor din anii ‘90, Canada a pregatit si graduat mult mai putini medici si asistente decat in anii precedenti. Aceasta a ajutat in elminarea deficitelor bugetare, dar a dus de asemenea la probleme uriase in sistemul de asigurari medicale. In acelasi timp, este extrem de dificil pentru medicii pregatiti in strainatate sa poata practica medicina aici, chiar si in urma unor schimbari recente. Personal nu cred ca problema trebuie rezolvata prin import de medici straini, intrucat e mult mai multa nevoie de ei in tarile de bastina, care cheltuie sume importante pentru pregatirea lor. Masurile din anii ‘90 au rezultat in inabilitatea multora noi-veniti de a-si gasi un medic de familie, acestia fiind siliti sa apeleze la Urgente (ER), rezultand la supraaglomerarea acestor servicii si cresterea masiva a timpilor de asteptare. In 2006, Canada avea 2.1 doctori la mia de locuitori, fata de o medie OECD de 3.1 si 8.8 asistente calificate fata de 9.7, numarul acestora scazand in Canada in timp ce a crescut in restul tarilor. Numarul paturilor de critical care era de 2.8/1000 in 2005, fata de 3.9 in OECD.

O trasatura definitorie a sistemului canadian este unicitatea, in sensul ca majoritatea serviciilor medicale pot fi acordate numai de guvern. Aceasta masura asigura un nivel ridicat de calitate a serviciilor atat pentru bogati cat si pentru saraci. Majoritatea romanilor cu care am vorbit, din pacate, considera ca daca ar exista servicii private ar putea obtine o calitate mai buna platind. Asta probabil fiindca ei isi imagineaza ca un venit de $3-5000/luna ii face bogati, neintelegand ca ar plati mult mai mult din buzunar comparativ cu reducerea aferenta de taxe. Daca te dau banii afara din casa, nimic nu te impiedica sa tragi un zbor pana-n State, unde-ti poti cheltui o casa pe doctori si daca-ti raman bani sa treci si prin Las Vegas sau un bordel in Nevada. Mai mult decat atat, din pricina acestei opinii raspandite in randul imigrantilor care nu cunosc istoria introducerii sistemului actual (si opozitia medicilor, care au intrat in greva la vremea respectiva), o parte din servicii au fost deja privatizate iar canadienii platesc o proportie mult mai mare decat media OECD din buzunar.

Surse: CanadaOECD (PDF), PrivateOECD, CIHI, Fraser, StatsCan03, wiki, IMSs, wikiM, CMA, CMAJ (PDF), Agenda, CMAJpdf, ak-pdf, CMAs, ForeignMDs, swe,

Childcare

Desi conduce pe plan mondial la capitolul GDP per capita, Canada are o rata inacceptabil de mare a saraciei copiilor. Mai mult, intr-o statistica esentiala, cea a acesibilitatii creselor, Canada se afla printre ultimele in OECD. Desi nu am copii, am prieteni cu copii mici pe care nu-i dau banii afara din casa si care au intampinat dificultati serioase in a gasi locuri cu subsidii.

Desi vederile mele politice sunt mai de dreapta, consider Early Childhood Education de o importanta capitala. Daca un adult este responsabil pentru deciziile sale, copiii nu pot alege, si nu sunt vinovati ca parintii lor sunt saraci. In ideea de a asigura un start egal si pentru a egaliza povara biologica a celor doua sexe, guvernul (statul) trebuie sa ajute cuplurile cu copii.

Quebec este singurul loc unde aceasta problema este aproape rezolvata, e drept, cu un cost destul de mare pentru platitorul de taxe. Daca in restul Canadei este in jur de $50/zi, in Quebec costul cresei este de $5/zi. Aceasta masura este principalul mod prin care un guvern poate stimula cresterea natalitatii.

Surse: ccsd (PDF), oecd, oecd1 (PDF), oecd2 (PDF), kf, cbc, childpoverty, Quebec, where, ecec,

Justitia

Sistemul de justitie canadian este un dezastru, dar as putea face un website intreg pe aceasta tema, poate chiar si un documentar.

Surse: crnr, newcs, confidence (PDF), censorship, electing judges, McLachlin history, McL affordability, McL long trials, apptmts

Birocratia si Toronto

Toronto era pana acum cativa ani compus din mai multe municipalitati independente. Guvernul provincial a facut o lege prin care a amalgamat toate aceste municipalitati in speranta ca bani vor fi salvati, si a trantit apoi in capul metropolei o gramada de servicii platite pana atunci de provincie, fara a da orasului nici o sursa aditionala de venit. Rezultatul este o metropola cu deficituri bugetare uriase, cu cresteri de taxe si reduceri de servicii. In mai mult de 10 ani de existenta, guvernul municipal nu a reusit sa armonizeze legile municipalitatilor, ajungandu-se la o situatie unde nimeni nu stie ce legi se aplica si unde. Asta se suprapune cu problema pre-existenta a unei legislatii supra-abundente. De pilda, pentru a taia un copac din curtea ta iti trebuie aprobare de la guvern, care costa intre $100-300, dar nimeni nu verifica daca o obtii, si numai fraierii aplica pentru asa ceva. Exista pana si legi care iti spun cat de mare este masina pe care o poti parca in fata casei, dar nimeni nu le stie cu exactitate.

Oamenii tind sa sprijine aceste legi aberante si nu par sa-nteleaga necesitate abrogarii si simplificarii majoritatii acestor legi.

Surse: RedTape, rawmilk, rawmilkrt

Protectia mediului

Desi universal considerata un lider in ce priveste protectia mediului (aici s-a nascut Greenpeace), Canada a ramas in urma Statelor Unite in ce priveste aplicarea Kyoto Protocol inca de pe vremea lui Bush. Canada se afla pe locul 24 intre 27 de natiuni la generarea deseurilor toxice. Guvernul canadian nu are habar ce se-ntampla cu deseurile toxice, fie ca-s produse in Canada, fie ca-s importate din USA. Desi dupa lege ar trebui sa construiasca statii de tratare a apei in rezervatiile de populatii native, guvernul prefera sa puna semne in care-i indeamna sa nu mai bea apa. Eu cred c-ar fi fost si mai ieftin sa le dea CD-uri cu Dave Matthews:

Surse: wiKyoto, apa-abo, oecd