Ma-ncearca o durere de cap. Dac-as fi muritor de rand, m-as gandi ca am o problema la falca. Dar fiind si eu un zeu protoroman, imi imaginez ca-s bortos la cap, ca Zeus.

Grecii au o boala pe proprii copii. Cea mai mare parte a mitologiei grecesti e caracterizata de pruncucideri si un sadism ciudat, indreptat impotriva celor mici si natafleti. Probabil asa s-au nascut cei mai mari ganditori ai acelor timpuri, intr-un foarte crud proces de selectie:

La micul dejun, in timp ce se-ndoapa cu Feta si Gyros, tatal ii spune fiului, calm, demn si cu gura-plina: Sper c-ai dormit bine. Acum pregateste-te sa mori. Dupa masa, tatal vine cu toporul, intrerupandu-si progenitura din jocul de Go, Tintar sau – stiu si eu – ce Nintendo sau HC-85 B.C. aveau ei pe vremea ‘ceea. Tatal zice: Mno! Copilul se-ntoarce catra el si-ncepe: I hate to break it 2 u, da’ ce crezi tu ca ai in mana, nu este topor. Nu este nici macar o d-aia mare. Toporul tau nu exista. Mana ta nu exista. Aia mare nu exista. (Infricosat, tatal se pipaie.) Noi nu existam. Totul este relativ. Tatal: Whoa! Never thought of it this way.. Evident ca nu toti copiii ziceau asta. Cei care nu ziceau, intrau in mitologie, devenind zei. De unde se vede ca vorba “Daca taceai, filosof ramaneai” ar trebui sa se refere la zei. Sau poate ca zeii si filosofii sunt facuti din aceeasi plamada, de oameni care se cred cu mult mai tari decat sunt ei cu-adevarat.

Un articol despre Zeus nu poate fi scris fara cantecul Cubuletelor de Zahar (Sugarcubes) despre Deus, tot astfel cu n-as putea scrie despre Zeus fara sa fi scris despre Horus intai. Si fiindca Deus nu-i nimic far’de Venus, am bagat si Venus as a boy.

An agnostic anthem, isn’t it? Islandezii n-au fost crestinati cu aceeasi cruzime ca restul Europei. Ca urmare, pastreaza un amestec de crestinism si credinte pagane cu spirite si spiridusi nemaiintalnite la alte popoare. Si nu intamplator se afla pe unul din primele locuri in topul celor mai fericite popoare. Poate ma-nvrednicesc sa scriu mai multe despre ei intr-o buna zi. Check out the lyrics:

Stiu ce te gandesti. Fragmentul de mai sus pare mai apocrif de felu’ sau. Si poate-asa e. Hai sa ne uitam la ce stim pi buni despre Zeus, folosind about.com ca sursa.

Tragand linie, aflam ca in Olymp, zeii si restul vietatilor s-au nascut din Chaos si Uranus si-n general pe cai obscure si nesigure. Tot ce se stie cu siguranta este ca cei nascuti din UrAnus sunt avocatii. Cei cu forme maimutoide s-au acuplat in d(r)aci, pana au facut copii. S-au acuplat si cu copiii, pana au ajuns asa multi, ca i-au batut cu Cu pe ceilalti Ti. Cam toata mitologia greaca e plina de tati care-si omoara tatii si apoi isi mananca ai lor copii, temandu-se ca daca astia fac ochi vor repeta ciclul (iti vine sa te-ntrebi daca exista si la ei pensia alimentara sau daca tatii sunt vaduvi negri). Femeile speciei salveaza si ascund cel putin unul, care se-ntoarce precum fiul risipitor si risipeste creierii babacului, indeplinind soarta cruda si imuabila. Zeus rezolva ciclu’ de broblem, inghitindu-si fomeia gravida, care nici in burdihanul sau nu tace si continua sa-i zica de ce e rau si ce e bine, precum Maiakovsky. Norman O. Brown considera ca Zeus a reusit sa intrerupa recursia fiindca a stabilit o noua ordine mondiala, cum a vrut si Ceasca, sau mai nou, Hugo Chavez. Dara ordinea lu’ Zeus era bazata pe lege, el devenind Statul si deci deasupra legii, motiv pentru care ordinea a rezistat. L’etat c’est moi, si liniste ca va sparg!

Revenind la durerea mea de cap, cred ca termenul englezesc de splitting headache vine de la asa ceva. Adica o durere asa de mare, ca simiti cum capul tau e pe cale sa se crape-n doua si din el sa iasa un stol de porumbei, sau Trigogeneia. Oricum, pe mine nu ma mai doare fiindca ti-am pasat-o tie. O simti?

Surse: olympians,