Cum ziceam in articolul precedent despre Celibidache, ma preocupa ca nu imi vine in minte nici o mare compozitoare, si in acest articol incerc sa descopar de ce, ajutandu-ma cu concluzia cartii Blink! de Gladwell, capitol pe care il reproduc in Surse (apasa Ctrl si + pentru a-l mari).

Este mai mult decat posibil ca eu sa nu cunosc o compozitoare nu atat pentru ca nu exista, ci mai degraba din pricina culturii mele generale limitate. Este totusi curioasa lipsa femeilor din randul compozitorilor, cu atat mai mult cu cat o gramada de scriitori, filosofi sau pictori si-au incercat mana si-ntr-ale partiturii la nivel de diletantism si cu diverse grade de succes comercial. Sa nu uitam ca pana nu demult, desi in unele societati distinctia era mai relaxata, in majoritatea rolul femeii era foarte bine delimitat, si numai lesbienele il sfidau din convingere, sau femeile sarace, vaduve sau nemaritate pentru a nu muri de foame.

compozitoarele cu supozitoarele

In acest context, pentru ca o fumeie sa ajunga un compozitor de succes, ea trebuie sa razbata nu numai prin conventiile sociale, care dicteaza ca femeia este receptorul ofrandei muzicale, dar si gandirea viciata a colegilor de breasla, care sunt obisnuiti sa creada ca o fomeie nu poate compune. Chestia asta se-ntampla cam la majoritatea vietuitoarelor, si-n special la pasari, unde masculul deseori se-nfoaie si face curte si cam tot ce poate, inclusiv cuib, in dorinta instinctuala de a-si perpetua specia. Nu este deci de mirare ca la baza actului de creatie (ca-i vorba de casa, pictura, sculptura, carte, sapunul Cheia, etc.) se afla aceasta dorinta de a cuceri fumeia. Fara un exemplu concret, toata gargara asta-i apa de ploaie, adica nici macar apa cu sare.

celibatu’ lu’ celibidache

Pe scurt, C. si Munich Philarmonic Orchestra aveau nevoie de un trombonist, si pentru ca unul din aplicanti era fiul altui membru al orchestrei, auditiile au fost “oarbe”, adica aplicantii au fost ascultati ascunsi privirii. Astfel de auditii erau intr-adevar foarte rare in anii ‘80. Cand i-a venit randul lui Abbie Conant, C. a exclamat “Ecce homo!”, nevenindu-i apoi sa creada ca NU are de-a face c-un barbat. Dac-ar fi sa-l credem pe sotul lui Abbie, au urmat ani intregi de umilinte, incepand cu surpriza ca este femeie, cand a fost chemata s-o anunte ca a castigat audienta “oarba”:

Was ist’n des? Sacra di! Meine Goetter! Um Gottes willen!

Trombonul este considerat un instrument masculin si numai violin si oboe sunt considerate feminine. Ca urmare, C. a facut tot posibilul s-o scoata din orchestra. Este usor de vazut de ce C, adeptul Zen-ului, vedea in Abbie o amenintare asa de mare. In ciuda elogiilor altor dirijori, a fost supusa unor numeroase sicane, fiind impinsa in spate sau platita mai putin decat colegii masculi. Abbie nu s-a lasat si a invins eventual, in urma unui proces ce a durat 8 ani.

deci

Chiar si-asa, ramane de mirare ca nu exista nici macar o compozitoare gen Sappho sau George Sand. Care George Sand l-a cam facut harcea-parcea pe mult prea femininul Chopin. In absenta femeilor din planul compozitional, barbatii s-au intins si-au acoperit si muzica suava cat si cea grea si puternica. S-ar putea spune ca muzica ce suna “feminin” este de fapt adresata femeilor, in ton cu conventiile sociale – si asta n-ar trebui sa mire pe nimeni. Muzica ce are sonoritati masculine ar trebui sa nasca semne de intrebare. Intr-adevar, compozitiile lui Prokofiev, cum ar fi Simfonia a V-a, erau facute pentru Stalin. Toti artistii sovietici erau Stalin’s bitches, tot asa cum Chopin era George Sand’s

Ramane de zis ce cred eu, in urmatorul episod.

LE: Celibidache explica ce-i cu vibratii si chestii pe Facebook.

Blink: The Power of Thinking Without Thinking by Malcolm Gladwell (Paperback - Dec 4 2006) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

Blink: The Power of Thinking Without Thinking by Malcolm Gladwell (Hardcover - Jan 11 2005) (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

Blink: The Power of Thinking Without Thinking by Malcolm Gladwell and Author (Audio CD - Jan 11 2005) - Audiobook (.CA, .UK, .FR, .DE, .JP, .cn)

P.S. - Azi, 9/9/9, este o zi reverata in China si urata in Japonia pentru simplul motiv ca-n China rimeaza cu “viata lunga”, iar in Japonia cu “suferinta”. Ca urmare, in China se construiesc palate cu 999 de camere, in timp ce in Japonia se sare cifra 9 in numerotarea etajelor si a camerelor (ca cifra 13 in America de Nord). - Ynews