Un sir de porcarii romanesti ma trezeste iar din som(o)nul meu diasporean. E vorba de Adevarul si piciul care-l moguleste, dar si de ZBIM si ceata sa.

Aproape ori de cate ori se-ntampla sa citesc ceva romanesc ma izbesc de o tona de greseli. Daca astfel de greseli sunt oarecum de inteles in randul celor plecati din tara de ceva timp (intre care ma aflu si eu), ele nu-mi par acceptabile in randul celor care nu numai ca sunt cufundati intr-un mediu cultural exclusiv romanesc, ci au facut din a scrie o profesie. Iata cum atat Adevarul spaniol cat si Adevarul “muma” titreaza o stire despre parinti adoptivi care isi omoara copilul in batai:

..leziuni care au necesitat de 13 de ori internarea in spital..?!?

Exista oameni care platesc pentru a cumpara asa ceva si firme care platesc pentru reclame langa asa ceva?! Superb.

Am mai scris in trecut atat despre greselile Adevarului (ggrm III + engrish) cat si despre orfani (1, 2). Cred insa ca greseala lui Mihai Mateas isi are radacinile intr-un articol aparut in blogul unui influent caruia eu ii spun ZBIM:

Aflam deci de la el ca NU trebuie scris “58 de ani” în loc de “58 ani” si “20 de lei” in loc de “20 lei”. Sigur, s-a corectat intr-un tarziu dupa o asidua munca de lamurire primita pe site-ul diacriticii, de la care aflam:

Omiterea prepozitiei de în constructii cu numerale compuse de tipul celor mentionate la punctul (b) este tolerata în scris atunci când substantivul este abreviat (25 km, 340 kg, 160 l), dar nerecomandabila în vorbire.

(Gramatica Academiei, 2005, vol.1, pp 296 – 297)

_____________________________

PS: Argumentul blogarului influent, cum ca < scrisul e diferit de spus. la fel cum e la “el”. se spune “iel”, se scrie “el” >, nu e valabil, caci în discutiunea “20 ani” /vs/ “20 de ani” nu e vorba despre cum îl spunem pe “de”-ul scris “de”, ci daca-l scriem au ba, desi e spus.

Pe acelasi site gasim explicata si regula “niciunul” - (dap, cea mentionata in Politist, Adjectiv) cat si un link catre un articol ce ne explica de ce-i tampita. Mai gasim si articole despre acord – toate-ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru “deontologi”. Partea frumoasa a acestui blog este ca desi citeaza regulile Academiei, nu face asta orbeste si le critica acolo unde e cazul. Cat timp va continua in acest stil, are toate sansele si tot dreptul de a deveni mai autoritativa decat Academia, dat fiind evolutia limbii n-ar trebui controlata de oameni numiti in astfel de functii de catre politicieni, ci de cei care devin importanti prin propria munca, “votati” fiind de boborul internaut ce le “da link”, ii ceteste si – sper! – ii citeaza.

Intamplarea face ca stirea din Adevarul sa fie inrudita cu bataia copiilor, chestie asupra careia influentul s-a pronuntat de asemenea favorabil. De unde reiese ca citirea influenzilor (poate nu chiar toti) este daunatoare nu numai logicii, ci si gramaticii (rude apropiate pana la urma). Este oarecum inrudita si cu povestea Karlei cu fermierii francezi care au trecut la curerirea Estului, cuceriti la randu-le de filmul siropos al Isabelle-i Mergault, "Je vous trouve très beau". Ar trebui sa scriu poate si despre asemanarea lui Dinu Patriciu cu Becali, care, ca acesta din urma, se viseaza filozof si cred ca poate fi asta pentru ca a facut bani si isi permite sa-i injure pe cei care se-ntampla sa gandeasca daca nu mai mult, in mod clar mai bine ca el.

Te las cu un clip cu eBa pe care sincer sa fiu nu l-am vazut pana la sfarsit, dar eBa pare mult mai matura, isi recunoaste greselile, si dincolo de modul ciudat in care vorbeste limba romana, reuseste sa nu faca nici o greseala de exprimare si se exprima coerent. Si daca eBa nu-ti astampara in mod total setea de elitism, iata-i si pe Plesu si Liiceanu in ultimele lor emisiuni (fiecare inregistrare are 50 de minute): [30.01] [20.02] [13.02] [30.01] [06.02]

Sources / More info: adv-spaniolii, adves-copilul, diacritica-de, diacritica-niciunul, beranger-pula, diacritica-acord1, diacritica-acord2, wat-7, karla-tarani, vp-oportunitati, adv-piciu, yt-ne