Showing posts sorted by relevance for query nici unul. Sort by date Show all posts

Am tot primit cateva glumite, si m-am gandit sa le-mpartasesc cu voi.. Eu zic ca au de-a face cu recesia, dar nu-i musai. Sunt mai mult sau mai putin universale.

Iaca-ta c-a ajuns azi mosu' la 300 de abonati - cam a doua oara pare-se. Ce prilej mai bun decat asta de a da cadouri comentatorilor din top?

In primul rand, inteleg ca astfel de discutii pot fi ofensatoare pentru gheii sanatosi emotional - i.e., cine pln-i geony si de ce ne-ar pasa ce crede el? Si tu (adica eu) cin-te crezi? Tatal Tereza al gheilor(zilor)?!? Raspunsul e complex. Pe scurt – imi pare rau, dar e blogul meu si mie-mi plac dezbaterile.

Ca tot am deschis firul amintirilor, sa-ti deschid o paranteza – de la fomei frumoase, la sah. Poate asta nu-i genul de excitatie la care te asteptai, dar crede-ma: e bun si asta!

Am incercat multi si prost sa-nteleg ce e in mintea unui om care fura, este prins cu mata-n sac si cand este prins da vina pe mata si se considera nevinovat. Un excelent prilej de a privi in sufletul primului ministru Victor Ponta, si in cazul in care n-are, sa-l cautam in cutia toracica, gusa sau intestinul gros..

... e probabil jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa. Turambar (1) descopera recent un film din anii 30 (2), si se exprima despre el in limba engleza. Si pune si puoze de-ti vine sa te uiti la film numaidecat. Si eu nu poci pentru ca sa nu ma-ntreb daca nu cumva ctp a fost inspirat de filmu' asta cand a scris Cassargoz..

Sunt unele chestii la care n-ai cum sa nu tii, indiferent cat de jerpelite ajung. Unii dintre noi pastreaza mutunasii sau ursuletii copilariei – pana si Mr Burns din Simpsons avea asa ceva. Imaginea Romaniei, sifonata, desecrata si jumulita in fel si chip intra in acelasi cufar cu amintiri si atasamente sentimentale greu de scuturat.

Am creat acest blog in ideea de a fi un boutique operation (in intelesul din vest, nu din Ro, adica ceva mic, mom & pop). Ofer flux complet, sa nu se umfle unicii, bag chestii ciudate si cand peste 98% din romani vor Prigoana tiganilor, eu ma pronunt impotriva.

Vorbeam despre moastele Sfantului Nectarie care-au fost recuperate. Iata ca si capetele de maori au razbit prin birocratia franceza si pornesc la lungul drum catre Noua Zeelanda.

Imboldit de intoarcerea acasa si poate si de dezbaterea prezidentiabililor, zizzou imi raspunde cu a doua salva la dezbaterea Parlamentului unicameral. Eu imi ling ranile, ma regrupez, si-ncep a grai.

Recent, o noua campanie impotriva discriminarii a luat avant pe tuburi si de data asta a fost oglindita de blogul lui Petreanu. Ocazie cu care au fost articulate argumente cat de cat logice, atat pro cat si contra.

Dupa ce in prima parte, sah mat, am aberat despre experienta mea sahistica, aici ofer cateva sfaturi pentru sahistii aspiranti si incepatori.

Recent, AlphaDog m-a provocat cu un colaj de clipuri cu Boc si Base, care ar demonstra, chipurile, cat sunt de demagogi, streptococi si manilococi acestia si prin extensie dreapta in general. Eu ii raspund asa cum ma pricep eu mai bine: cu mai multe cuvinte drepte. Dreptz-ii?.

In loc de felicitare de Valentine, iti voi spune o-ntamplare din copilaria mea prescolara. O-ntamplare la care ma-ntorc de cate ori am nevoie sa-nteleg de ce eu si prietenele mele percepem diferit BDSM.

Am poposit recent pe pagina unui blog negru, prezentand viata in gri prin intermediul unui batran cu tatuaje violete ce se plimba aproape gol, intelept si decorat pe strada. Mi-am amintit de Arclantida si-nceputul sau. Si-apoi am terminat de tradus Halebarda lui Sorescu.

Andrei Plesu, cel mai indragit elitist din lume, participa acum cativa ani la o masa de forma geometrica vaga si nedeclarata, intre rotunda si ovala, organizata de Adevarul, ocazie cu care vorbeste despre o chestie ce demult il deranjeaza: ura vulgului pentru elite.

Unul dintre prietenii mei este un om bun – ma rog, or fi si altii, dar acum si-aici despre unul singur iti voi povesti. Are cin’zeci si ceva de ani, nu-i taman un ‘telectual si ma distrez de minune vorbind cu el, fiindca vorbeste cam ca Diceman.

Discutia de azi face parte din randul celor care-s asa lungi si complicate, ca nu reusesc niciodata sa le-astern intr-o forma palatabila. Si totusi, un articol recent semnat l3st m-a determinat sa atac aceasta reduta.

In prima pagina am parcurs firul evenimentelor si-aici ne dam cu parerea dar nu si cu presupusul, incercand sa raspundem unor intrebari nepuse de nimeni. In pagina urmatoare o prezint pe Mihaela Radulescu dezbracata de fitze.

Sunt deseori intrebat de ce folosesc Opera. Uneori raspund, dar de cele mai multe ori tac, dat fiind ca mi-ar lua mult prea mult timp sa raspund. Raspunsul “pentru ca e cel mai bun” nu explica suficient si de fapt nu m-ar multumi nici macar pe mine. Din multitudinea de raspunsuri posibile, voi arunca o privire asupra securitatii.