Foarte repede, Fargiss realizase cà situatia nu era cu mult deosebità in celelalte sectii. Nimeni au párea extrem de convins de necesitatea muncii lui. Brunkker, pe care il mai asistase intre timp la citeva betii, evita sã-i dea un raspuns precis.. Ii spunea mereu c-o sà se lámureascã simgur, curind. Si mai era ceva ce-l irita: de citeva ori, iesind in oras, avusese impresia ca e urmärit. Inainte de a da buzna in biroul lui Hinsell ii prezentase sefului de sectie un grafic al variatiei natalitatii in ultimul deceniu, grafic care reproducea perfect contururile unei femei gravide, goalá, culcatä pe spate si vázutà din profil. In loc sä-l repeadä, acesta izbucnise in ris si-l bãtuse pe umeri. Era prea mult. — Va rog sà ma scuzati pentru lipsa de contlrol domnule director, dar dacá faptiul cà eu fac o munca cu mult sub nivelul pregätirii mele nu vã afecteazã, ar trebui totusi sá va afecteze dezordinea si dezinteresul care domnesc in Centrul Teritorial ce cu onoare conduceti. Directorul Hinsell zimbi larg. Examina cu atentie o corolá imensá, de un rosu putred. — Inainte ca lumea sa imbätrineascá cu o zi, primeste te rog, domnule Fargiss, asigurarea cã toate aceste nemultumiri isi vor gàsi sfirsitul. Dintr-o data, Fargiss stiu ce-l deranja, mai mult decit straniile contorsiuni verbale si rinjetele onctuoase ale directorului. Mirosul. Miasma dulceaga a plantelor hidoase. Secretara, domnioara Ananette, pátrunse in incapere impingind un cãrucior. Intrigat, Fargiss isi indrepta privirea asupra celor aflate pe el. Mai intii, vãzu o cuscä in care chitcáneau disperati citiva sobolani negri norvegieni. Apoi un set de tuburi spray, o pereche de mànusi chirurgicale si un aparat electric de a cárui utilitate nu-si putu da seama imediat. Zimbindu-i complice, directorul isi trase manusile. Cu miscári iuti si elegante, prinse un sobolan si-l extrase din cusca. Domnioara Ananette il seconda, zimbind si ea seducätor. „Parc-ar fi un scamator si asistenta lui.” Directorul luä un tub din trusa de sprayuri, il atinti asupra sobolanuiui si apàsà pe clapetä. Ca si cum ar fi fost filmat au ralenti, zvicniturile viguroase ale animalului se inmuiara.. Directorul läsä sprayul de o parte si apucá aparatul al carui fir de alimentare domnisoara Ananette il introdusese in priza indoindu-si ametitor mijiocul. Din aparat tisni o scinteie orbitoare ca un arc de sudurã, insotitã de un pocnet usor. Cind constelatiile albastrui si clipitoare i se risipirã din ochi, Fargiss väzu, in locul sobolanului negru ca Spatiul, un ghem tremuràtor, alb-vinetiu, pe linga care se adunase o pulbere cenusie. Intre timp, domnisoara Ananette ii oferise directorului o foarfecâ a carei prezentá pe cärucior Fargiss nu o sesizase. Cu ea, directorul taie din rádàciná ghearele sobolanului la toate cele patru membre. — Seamànà cu un purcelus mic-mic, gunguri domnisoara Ananette. Sobolanul dãdea semne de trezire. Directorul il apucá delicat cu douã degete de coada lungá si solzoasà, luá un alt spray din trusà si il stropi cu el din belsug. Ii inminä apoi sprayul domnisoarei Ananette si primi in schimb foarfeca. Tinind cu mina stingã sobolanul de coada si cu foarfeca in dreapta, se apropie de plantaunele brun-verzui semãnind cu un foetus. Cam pe unde ar fi trebuit sã fie crestetul capului foetusului, se casca fulgerator o pilnie singerie, palpitindä, cu cilii vibrind nerabdatori cätre animalul care se incovriga deasupra. — Uitä-te la ea, sopti directorul cu duiosie, uita-te la ea, e ca un copil. Apoi lent, savurind gestul, täie coada sobolanului aproape de bazá. La fel de iute cum se deschisese, groapa rosie se inchise hapaindu-l. Coada nu-i place, sopti conspirativ, depunind reziduul filiform pe carucior. Dar Fargiss nu mai avea cum sã-l audà, iesise de mult din camera, cu mina la gurá.