Asa cum ziceam, am fost sa votez la consulat. Unde am gasit romani, am stat de vorba cu ei (lucru bun) si m-am enervat asteptandu-mi docomentele (lucru mai putin bun).

Duminica m-am indreptat catre Consulat abia pe la 2-3pm, in ideea ca dupa votare voi merge la Under the Stars de la 6 pm la un cinema care era cam 10-20 de minute de mers pe jos. Drumul meu nu-i greu de reconstituit. Pe la 3 si-un pic, am facut poza alaturata la intrarea in Consulat, si m-am intalnit cu dl Dumitru Puiu Popescu, directorul ziarului Observatorul, care tocmai votase, scapase cu viata si pleca fericit si multumit inapoi acasa. M-am bucurat sa-l vad pe dl Popescu, dovada vie si irefutabila (no pun intended; pe bune!) ca al nostru Consulat este diferit de hotel California in aceea ca nu numai ca poti intra, dar poti sa si iesi. Dar asta am mai vazut, daca stau sa ma gandesc bine, cand am fost sa-mi depun actele de pasaport.

Am penetrat cu succes, m-am catarat cu liftul de elevare si iar m-am dat jos la etajul gresit, care era 9 sau 10. Am reintrat in lift si-am scazut sau adaugat aleator 1, apasand pe butonul corespunzator, care s-a dovedit a fi cel corect, cel adevarat, unicul, dat fiind ca afara din lift era galagie in limba stramoseasca. M-am lasat calauzit de urechi si-am ajuns intr-o camera unde erau oameni care votau. Cu coada de 3-4 persoane si intre picioare. Am intrebat de unde-mi scot hartii si-am fost indrumat politicos si prompt catre o alta camera, unde am gasit-o pe lightplay care completa febril hartii in mai multe exemplare. Era si sotul ei cu fiica, si el a zis “bai! nu se poate! am plecat acasa!”. Si dus o fost. Am completat hartii stand de vorba cu lightplay si le-am depus (cu) icre, atragand atentia functionarului ca eu deja am aplicat pentru pasaport si ca poate mai exista in vreun dosar o copie a aplicatiei mele, ca doar o facusem in 3 exemplare.

Misterul Ministerului MAE

Intrucat pasaportul mi-a expirat si am aplicat pentru pasaport cu cateva luni in urma si inca nu l-am primit, nu aveam nici un act valabil de dovada a cetateniei romane (care sa-mi permita sa votez). Trebuia asadar sa fac o cerere de titlu de calatorie, care inseamna sa completezi 3 formulare (iarasi 3 – cre’ca e din cauza ca suntem tara crestina). Cererea este trimisa la Bucuresti, care o aproba sau o respinge. De fapt, intotdeauna o aproba, ca teroristii nu-s vite sa stea de-a-mpulea 4 ore s-astepte; numai romanii get-beget fac asta. In acest rastimp, romanii stau de vorba, de obicei in limba romana, ceea ce am facut si noi. Inregistrarea poate fi ascultata mai jos, in surse.

Ne-am pus intrebarea “de ce dureaza atatea ore” si tot noi i-am raspuns cu niste supozitii. Care supozitii au devenit supozitoare. De pilda, eu am avansat ipoteza ca poate dureaza atat fiindca documentele sunt trimise cu porumbei postali. Totusi, porumbeii postali n-ar reusi sa treaca Atlanticul in 3-4 ore si sa se si intoarca decat daca merg cu Concordul. Dar asta ar fi improbabil, fiindca magnatii care si-au facut case in Baneasa furand din padure ar fi deranjati si asta nu se face. Cel mai probabil intrebarea se trimite prin email sau fax, iar la capatul celalalt, in Bucuresti, este un nene care o aproba semnand cu amprente. Cum poate un anal-fabet sa foloseasca o masina fax sau email? Simplu: cu secretara. Dar cerneala-i scumpa, spre deosebire de secretara, deci el probabil isi foloseste degetul pe post de supozitor ca sa-l poata imprima. E forensic gagiu’. Iar timpii lungi de asteptare sunt dati de nevoia calimarii organice de a se reimprospata. QED.

Oamenii cu care stateam de vorba erau Timisoreni. Lor li se spusese ca de la Bucuresti hartiile merg la Timisoara. Asta ne-a lansat intr-o alta ramura de supozitii supozitoare: poate ca hartiile se fac a la carte, adica din clipa in care se face comanda de titlu de calatorie, se taie copacu’ dupa ce a fost ales de un padurar intrerupt din kkre. Copacul este trecut prin tot felul de masini si procese tehnologice in lungul drum catre celuloza, din care se face hartia. Care hartie este apoi desenata de artisti de la Anima(l)film. Samd etc.

De unde se vede ca si daca traiesti in afara Romaniei, a fi roman iti ocupa tot timpul.

This saga continues in Turul II.

Festivalu’, filmu’ si grecii

Am iesit din Consulat pe la ora 19:50, votat si stampilat, si-am alergat voios catre cinema-ul festivalului. Urnele erau pline ochi, a trebuit sa-ndes buletinele inauntru. Mi-a parut rau de timisorenii lasati in urma, cu atat mai mult cu cat ei incepusera s-astepte inaintea mea (probabil a ajutat ca aveau deja actele aplicatiei mele). Am reusit s-ajung la timp si mi-am luat locul la coada festivalului din poza de mai sus. Iata si twitter-ele live, incluzand poze si inregistrari audio:

• Huge lineup for the free European movie festival in #Toronto. But I got the 3rd last ticket ;) http://twitpic.com/qkrxw http://j.mp/4Luqyf (view tweet)
• I'm in bitches, I'm in & having popcorn with dill :) http://tinyurl.com/yamuqe5 http://twitpic.com/qktjz (view tweet)
• Showing tonight, a movie from Cyprus :) (view tweet)
• Ze bus is magic, ze bus is good. #Toronto nite http://tinyurl.com/ycjuzvt http://twitpic.com/qleul (view tweet)
• @Blegoo The Last Homecoming blurb http://j.mp/5EykAB and live audio intro http://j.mp/8EA6w6 #movie #film #cyprus (view tweet)

Filmul era despre un triunghi de dragoste intre doi frati si o grecoaica. Si fratii tot greci, da’ la barbati nu prea conteaza. Si ei si-o trag prin ‘84, cand s-au precipitat evenimentele in Cipru si Turcia a invadat insula, care ramane ocupata de ei in proportie de 31%. Filmul nu-i cel mai bun din festival, dar e interesant, iar langa mine se afla o grecoaica ce mi-a mai explicat una, alta, si pe deasupra semana si cu actrita, ceea ce a nascut o conversatie foarte interesanta. M-am gandit la un moment dat sa-i ofer si ei popcorn, dupa ce facusem o gaura in fundul pungii, ca-n legendele urbane, dar m-am temut ca m-ar fi refuzat si s-ar fi servit in locul ei grecii de langa ea, care o-nsoteau sau nush ce faceau acolo. Sala de cinema era plin de greci

Sources / More info: Observatorul, Eh!U-UnderStars, http://tmic.fm/ox84mva3xq0, tweetmic-mp3, imdb-teleftaios, eu-tor-filmfest, yt-euff

Zamolxis & friends - TweetMic de la Consulatul Roman din Toronto
Asculta mai multe audio Blog