Intr-un comentariu, big K m-a sensibilizat recent la aparitia unui fenomen asupra caruia merita sa ne aplecam ochiul, urechea, sapca si chelia.

Am purces a ma documenta. Pe wikipedia englezomana nu-i. Sa fie oare numai pe cea romaneasca?

Am descoperit o lirica interesanta. Nu intr-atat incat sa cad pe spate, dar asta se-ntampla rar in ultima vreme, probabil si pentru ca scaunele mele sunt mai tari de cand m-am maturizat.

Krossfire explica intr-un articol ce numeste el poezie buna si face o deconstructie bine argumentata a genului. Mai precis, il considera mort, si explica de ce. Ce cred eu? Nu pot decat sa explic intr-o “ploezie”:

Naiv si dalb

poetul ma priveste

sincer, sigur

si nitel stingher.

Alaturi, muza sa

il zambeste din ochi

sa nu care-cumva

sa ne imaginam

(daca suntem in cautare de protoni)

ca este neluat.

Contradictie in termeni

poetul cu muza fixa.

Ca rocker-ul familist.

E ca un Prince lipovean

ma gandesc.

N-ai cum sa ai succes

real

artistic, literar, comercial

daca ai cautat

ceea ce ai gasit deja cand ai inceput.

Nu poti sa te mistui arzand

cu Hidrantul alaturi.

Poti sa razi de el

sau sa plangi de el

dar chiar si asa

el a avut

si va avea

mai multe bijboace

(un fel de clampacioace,

imi zice cipslim

sau fofoloance

imi zice blegoo)

potentiale

(adica acces la ele,

zic)

intr-o noapte

oricare ar fi ea

decat vei avea tu

in intreaga-ti viata

de soricel rebegit.

Dar asta

n-are nimic a face

cu ploiezia.

Disclaimer: ce-i al lui Prince ii pus deoparte. Cum ar fi cover-ul Creep de la Coachella 2008, ultimul din lista de mai jos. Chestia asta nu-i adresata nimanui in particular. Sunt gandurile mele, un neavenit, pe marginea starii de fapt (si de drept) a poeziei.

Sources / More info: soitu, soitu-blogspot, krossfire-prostmodernism, img1, img2, img3, yt-soitu