durerea creatiei si inevitabilitatea dezastrului I

Intr-un articol recent, ramas oarecum in aer, ma legam de veatza si fomeia unui cetatean poet din Constanta. De fapt, vorbeam in principal despre necesitatea foamei / durerii / nefericirii / neimplinirii la baza procesului de creatie.

scream painCare-i locul artistului in societate? Creatia, este ea imbogatita de nefericire, tristete si durere? Este bipolar disorder boala creatiei? Oare un Eminescu de familie, fericit, ar mai fi putut crea cu aceeasi intensitate? Tema aceasta se regaseste si la alti filosofi si scriitori, majoritatea de cu totul alte nationalitati. Am atins-o pana si cu Krossfire, in discutia pe marginea poeziei din comentarii, vorbind despre esafodajele complexe construite de barbati. Dar cum cei la care ma gandesc nu-s de sorginte mioritica, nu ma voi obosi sa-i mentionez. Mai degraba, ma voi margini la a prezenta cateva extrase care mi s-au parut mai grase..

In eseul sau (link mai jos), ctp considera ca in timp ce literatura traditionala prezinta idei pentru lume, sf-ul are libertatea de a construi lumi pentru idei. Astfel produce el Galla (nu Orizont si nici Galaction), o lume in care copiii cu potential artistic sunt identificati de mici iar apoi supusi unei experiente de viata controlate, in care durerea si tragedia joaca un rol central.

Destinul alearga dupa noi ca un nebun cu briciul in mina.
ARSENII TARKOVSKI

***

In ziua aceea, copiilor li se explica pentru prima oara ce este si cum functioneaza un SIMAG. Intelesera cu totii foarte repede despre ce era vorba si apoi i se dadu voie fiecaruia sa-l foloseasca. Rind pe rind, sub privirea blinda si usor blazata a tinerei educatoare, isi injghebara viziunile lor infantile: imagini ale prietenilor, ale parintilor, scene de basm (atentie, iarasi o notiune greu extrapolabila), peisaje urbane sau simple jocuri de culori si contururi vagi…

Cu obisnuita lui retinere fata de tot ce insemna actiune, Matheus isi puse casca argintie, raminind apoi nehotarit in fata claviaturii.

***

La marginea unui ocean intunecat, pe faleza inalta si abrupta, Tinarul impinge un fotoliu pe roti. Valurile, negre si grele, musca salbatic tarmul de piatra vinetie, ninge rar, cu fulgi albi si enormi, lumina e crepusculara, lumina de amurg etern (de unde aceasta senzatie de etern, se intreba educatoarea), stoluri de zdrente violete plutesc zbuciumindu-se in vintul taios. Pe linia tarmului, undeva departe, se distinge o aglomerare de sfere si piloni argintii.

In linia tarmului, undeva departe ordinea policroma de metal si plastic a salii climatizate domneau acum frigul si mireasma paralizanta a entropiei. Infiorata, educatoarea decupla convertorul tactil.

***

Instantaneu totul disparu. Matheus Torm isi scosese casca si o privea linistit pe educatoare. Un copil. Poate prea scund, poate prea tacut, poate prea lucid, dar la urma urmei un copil.

Oare cata legatura are toata povestea asta? Poate fi hotarit destinul unei fiinte, in citeva minute, de culoarea unui ocean imaginar, de strania expresie a chipului unei fantasme? Si insusi conceptul de Destin, Constringere de Fier, Predeterminare Inflexibila, Moire, Fatum, Ananke are mai multa consistenta decit cel de Soarta, Alea, Stochastic, oscilatie de fiecare clipa in infinitul evolutiilor posibile?

Peste citeva zile, la Centrul Educational sosi un barbat inalt si dezinteresat. Statu indelung de vorba cu Matheus, il privi jucindu-se cu SIMAG-ul si nota cate ceva, facand si niste calcule. Cand intr-un tirziu se hotari sa plece, era tulburat. In destul de lunga lui cariera nu intilnise niciodata un coeficient atit de ridicat. Matheus, in schimb, il uita repede pe omul cel inalt si dezinteresat.

Scurt timp dupa aceea, tatal lui Matheus contracta o pasiune fulgeratoare pentru o alta femeie, lucru destul de improbabil la un om asezat, preocupat de profesia lui, deloc inclinat spre complicatii sau aventura.

***

Toate acestea l-au incrincenat progresiv si i-au dezvoltat o timpurie independenta.

***

Dupa citeva conflicte cu Mentorii, renunta sa mai urmeze cursul formativ normal. Invata singur, de fapt nici macar nu invata, se lasa patruns la intamplare de fluxul nesfirsit al informatiilor.

In actul invatarii se pot deosebi mai multe categorii umane, uneori suprapuse:

  • Categoria A – subiectul uman nu poate depasi un anumit prag de abstractizare (..) ciutacu?
  • Categoria B – subiectul e dominat de o viziune pragmatica (..) zoso?
  • Categoria C – aici mobilul asimilarii de informatie este snobismul. (..) MP?
  • Categoria D – se caracaterizeaza prin absenta mobilului. Asimilarea informationala are asupra subiectului efectul unui drog. Ca orice toxicoman, se indeparteaza progresiv de realitate. Stie totul si totul il intereseaza. Un singur lucru nu stie sau a uitat: sa traiasca. Acestei categorii ii apartinea Matheus, categorie blestemata, pentru care a afla nu reprezinta o obligatie, un sport, o ocupatie nobila, un joc, sau un mijloc de a avansa social, ci pur si simplu o necesitate fiziologica. Elevii de felul acesta sunt in general mediocri, cu rare si neasteptate sclipiri, incapabili sa se axeze eficient si la timp asupra unor domenii precis delimitate.

***

La 18 ani se indragosti nebuneste (iata un pleonasm perfect) de o fata de varsta lui. Vreme de cateva luni, cei doi strabatura umar la umar noptile Krestului, sub constelatiile cerului de vara al planetei. Totul i se parea fara importanta in fata nesfarsitei fericiri care il astepta alaturi de ea. Asta dura pina in ziua in care un vehicul greu, in plina viteza, o facu terci pe fata in timp ce alergau unul spre celalalt. Eveniment cu o probabilitate sub unu la un milion in conditiile de securitate a traficului din Krest.

Soarta – l-au consolat cu toii – neintrevazand, nici n-ar fi avut cum, reperele de otel ale Destinului lui Matheus Torm.

***

Videoclipurile de mai sus sunt, desigur, din Good Will Hunting. Daca mai vrei sf ctp, incearca kangochul, ctp – un om sf, fargiss, ctp = chiromantier, ctp & Hurezeanu, joc. In rest, poti citi intreaga poveste in original, in partea a III-a, dupa .

Sources / More info: flickr, yt-gwh, wiki-gwh, imdb-gwh

49 comments:

  1. ia te uita cui ii place GWH

    ReplyDelete
  2. va inselati, si ctp la fel.

    desi sigur nu asta vreti sa vi se raspunda la "Este bipolar disorder boala creatiei?", un singur cuvant am sa va zic ca raspuns:

    Bach.

    ReplyDelete
  3. nu vreau sa-l lovesc pe Bach, cu atat mai mult cu cat nu poate sa vina aici sa raspunda :)
    totusi, parca muzica lui este nitel prea cuminte pentru gustul meu.
    fiecare teorie, in special una atat de transanta precum cea cu durerea si creatia va avea exceptii majore. oare nu cumva ele confirma regula?

    ReplyDelete
  4. Avem artistul desăvârşit. Geniul!
    Scrie cu durere despre durere: îi varsă sufletul, trăirile şi ideile foarte personal şi ,,iese'' ceva vulcanic şi mistuitor. Bun, în orice caz!
    Scrie fericit/detaşat despre orice: ,,iese'' ceva (bun, în orice caz) cu un narator omnipotesnt şi ubicuu, dumnezeu al universului creat.
    Ceea ce vreau eu să zic este că nefericirea nu îmbunătăţeşte creaţia, ci doar o nuanţează.

    ReplyDelete
  5. este si asta un mod de-a privi problema. dar oare nu cumva aceasta "nuantare" este diferenta dintre o creatie acceptabila si cea care-ti da parul pe spate (daca-l ai) si-ti parleste sprancenele?

    ReplyDelete
  6. Eu am povestit despre opere de factură diferită. Nu despre diferenţa dintre ,,Divina comedie'' şi poezia aia a lu' Băsescu despre moartea mă-sii care nu murise.
    Eu am făcut distincţia între opere mari scrise în stil diferit: poţi să creezi universuri pe care să le conduci ,,din gâtu' mâinii'' sau poţi să-l blestemi pe-ăsta şi, implicit, să arăţi că-i eşti subordonat. În cadrul celui de-al doilea tip de operă, într-adevăr, diferenţa se face la nivel de temperatură: cele scrise ,,la cald'' sunt, fără doar şi poate, mai intense, mai dense şi, în definitiv, mai bune.

    ReplyDelete
  7. Deci pana la urma suntem de-acord. Pacat, promitea sa fie o dezbatere interesanta :)

    ReplyDelete
  8. (ps: cred ca la noi este instabilitate emotionala, nu dereglare ca la englezi, si am preluat termenul din franceza fara sa ma gandesc prea mult)

    ReplyDelete
  9. Multumesc pentru replici. Nu conteaza greselile minore, conteaza ceea ce vrei sa spui. Si de pilda m-am obisnuit sa vorbesc la persoana a II-a singular, fiindca in engleza nu prea exista pronume de politete. Sper ca nu te superi, si simte-te libera sa reciprochezi :)

    ReplyDelete
  10. Cateva precizari:

    1. Am reprodus mai sus o poveste a ctp-ului scrisa prin anii '80, cu mult inaintea filmului. Am adaugat clipurile fiindca mi s-a parut mie ca se potrivesc. As fi putut adauga clipuri din viata mea (sau a altora), dar inca nu am ecranizat-o :)

    2. Partea a doua a povestii contine de fapt, chiar la sfarsit, discutia pe care-o avem noi acum :) Ma gandesc sa raspund mai pe larg acolo, in cateva zile.

    ReplyDelete
  11. Teoria asta "simpatica" nu ii apartine lui Aristotel ci lui Hippocrate si s-a pastrat pana destul de recent in teoria personalitatii pentru a exemplifica cele patru tipuri de temperament, nu un mecanism etiopatogenetic cum ati lasat dumneavoastra sa se inteleaga. Melancolia este o dispozitie care apare ca o reactie normala, chiar adaptativa, la factorii stresori din mediu, nu o tulburare psihica. Cu alte cuvinte, temperamentul melancolic, asa cum este descris in teoria umorala, nu este echivalent cu depresia, la fel cum tulburarea bipolara (maniaco-depresiva) nu este sinonima (sau cvasi-sinonima) cu tulburarea de tip borderline (veti observa ca simptomatologia este foarte diferita daca veti consulta DSM IV-R). As putea sa mai umplu cateva pagini insa nu mi se pare relevant pentru postarea de fata. Subscriu totusi la ideea ca atat maniaco-depresivii cat si cei care sufera de tulburarea de tip borderline sunt afectati la nivel emotional. Mai mult chiar, orice tulburare psihica are implicatii la nivel cognitiv, emotional si comportamental, impiedicand astfel functionarea individului in parametri normali. Tind asadar sa concluzionez ca nici narcisicul si nici maniaco-depresivul nu vor ajunge pe rafturile bibliotecii ca si autori, ci mai degraba ca si subiecte literare.

    ReplyDelete
  12. La randu-mi, tind sa concluzionez ca orice discutie despre abnormal psych tinde sa atraga fomei cremenale. Eu am "raspuns" deja mai pe larg inpartea a II-a.

    Cat despre Aristotel si Hippocrate, pentru mine nu-i foarte interesant de stabilit care dintre ei a fost cel cu eroarea. Ce-ar fi mult mai interesant este sa aflu daca hipercorectitudinea si un spirit critic prea acut ar avea paralele cu OCD.

    Ar mai fi de zis si ca Myers-Briggs este cam contestata, dar n-am zis fiindca nu-i un punct forte.

    In final, un studiu recent (pe care sunt convins ca cineva cu pedigree-ul dvs, d-na renczi l-a citit deja), gaseste ca studentii de univ de dupa 2000 sunt cu 40% mai putini milosi (empatici) decat cei dinaintea lor.

    ReplyDelete
  13. Am observat ca este o continuare abia dupa ce mi-am varsat naduful aici. Obsedata fiind de ordine, am inceput cu primul articol si vazand raspunsul "unei femei" am simtit compulsia de nestavilit sa ii raspund, sa-mi fac treizeci de cruci si apoi sa ma spal pe maini. Credeti ca e ceva in neregula cu mine?

    Cine a zis ceva de Myers-Briggs? Nici eu nu sunt adepta teoriei personalitatii dar O femeie a amintit de tipologia temperamentala si focul launtric mistuitor m-a indemnat sa subliniez distinctia intre temperament melancolic si tulburare depresiva.

    P.S.: De buna seama ca sunt studenti universitari, cei din liceu fiind elevi. Astept (rozandu-mi unghiile) diagnosticul dumneavoastra!

    ReplyDelete
  14. teoria umorilor ii apartine lui Hipocrate. DAR adaugirea cu geniul eu nu o stiu decat mentionata in Problemata XXX (Aristotel, teoretizarea ca melancolia este in sine o medie, si nu un dezechilibru, este chiar in prima parte a lucrarii), in ce document al lui Hipocrate ati gasit mentionata teoria despre bila neagra si geniu? Eu am doar citate din el, in doua antologii, as aprecia o sursa, indiferent de limba.

    Fiind ei doi asa buni prieteni, nu ma indoiesc ca s-au influentat, dar sunt curioasa de unde ati gasit informatia cum ca aceasta teorie a geniului, in general privita in istoria filosofiei ca fiind a lui Aristotel, ar fi a lui Hipocrate. Ar fi o informatie pretioasa.


    Am preferat sa ma tin departe de DSM, nici nu e cratita mea, si in plus mi se pare ca exagereaza cu clasificarile si ca o da in bara adesea (timiditatea fiind categorisita la boli de ex., cu schizofrenia o tot scalda... etc.). Daca insa vorbim de borderline versus bipolar, mi se pare ca ambele, la fel ca multe alte boli psihice, se caracterizeaza prin labilitate emotionala (mood swings), diferenta fiind ca am observat citind DSM-IV ca bipolar este un fel de galeata in care se pune cam ce nu incape in alta categorie :)

    In fine, nu insist, bolile psihice nu sunt specialitatea mea, doar o pasiune. As aprecia un raspuns in legatura cu Hipocrate, sursa mea pt. Aristotel v-am spus-o mai sus.

    Multumesc.

    ReplyDelete
  15. rofl ca sa zic asa, acu nu suntem toti anali daca insistam sa vorbim pe surse.

    in apararea acuzei de OCD, analitate, whareva: in meseria mea, analitatea asta de Amaranta compulsiva e in job description, un fel de ... required skill la angajare ! :)) lucrez in controlul calitatii.

    despre Myers-Briggs, am dat-o ca exemplu de frame of reference si pt. a arata cat de usor se poate demonstra orice cu un frame of reference arbitrar. si e la fel de cute ca si ailanta, ce aveti cu Jung saracu? :P

    ReplyDelete
  16. nu e vorba de "vorbit pe surse". din cate-am remarcat eu, multi dintre cei care au trecut prin medii academice raman cu "deformari", in sensul ca au tendinta de a uita sa foloseasca propria logica si accepta neconditionat "surse autoritative". ii poti convinge de orice, daca reusesti sa-i convingi ca vine de la o sursa autoritativa.

    tot asa cum wikipedia nu-i bine sa fie unica sursa, nu te poti baza numai pe cat de autoritativa este o sursa in ceea ce accepti ca fiind veridic / valabil. trebuie sa treci ce-auzi si prin filtrul logicii. mai mult, exista adevaruri si in afara peer-reviewed journals.

    ReplyDelete
  17. Eu ma refeream strict la teoria umorilor si la contributia ei in explicarea tipologiei temperamentale fiindca am observat ca va pasioneaza subiectele ce tin de psihologie. O simpla cautare pe Google poate sa indice mii de referinte bibliografice in care este specificata sursa acestei teorii (Corpus Hippocraticus) si implicatiile acesteia in psihologie si filosofie. Ma bucur ca totusi suntem de acord in privinta faptului ca e o teorie supraevaluata si, din pacate, avand radacini atat de adanci, este mentionata si in zilele noastre ca si cadru teoretic.

    Clasificarile din DSM sunt necesare unei evaluari riguroase si unei diagnosticari acurate chiar daca persoanelor neavizate le pot parea prea ramificate si redundante sau ca ar patologiza unele aspecte ale vietii cotidiene (cum ati mentionat dumneavoastra timiditatea). Aceasta nu este considerata o tulburare, nici macar un simptom, insa anxietatea sociala intra deja in spectrul patologic si este o conditie cat se poate serioasa.

    Specificul tulburarii bipolare este alternanta episoadelor depresive cu cele maniacale si una dintre cele mai bine definite tulburari din psihopatologie. Daca aveti nelamuriri, as fi mai mult decat dispusa sa va lamuresc.

    ReplyDelete
  18. Stimabile Z, in momentul in care invoci o anumita sursa de informatie se presupune ca ai filtrat deja continutul respectiv prin prisma propriei logici, l-ai asimilat si il redai ulterior in contextul adecvat.

    ReplyDelete
  19. s-avem pardon, stimata doamna, nu-s stimabil deloc! :)

    ce spui tu suna ingrozitor. am facut eu asta?

    ReplyDelete
  20. Suna ingrozitor pentru ca nu ati spus-o dumneavoastra, dar e logic. Ce ne-am mai formalizat, domnule Z...

    ReplyDelete
  21. Sa va lamuresc in gura vreti, stimabile? :)) Se poate. Numarul de telefon il aveti.

    ReplyDelete
  22. formalizarea este oarecum de asteptat in comunicarea scrisa spre deosebire de cea orala. dar asta poate fi un lucru bun, pozitiv, intrucat uneori comunicarea la nivel cerebral este preferabila celei la nivel lichid.

    ReplyDelete
  23. prefer sa ignor cremenalul raspuns de mai gios. este mult prea gios pentru mine, care sunt un om inalt, dezinteresat. :D

    ReplyDelete
  24. E un raspuns croit pe masura intrebarii Mariei Sale...asa, cam de vreo 180 cm. Cat despre lamurirea oferita oral, prefer sa o evit, dat fiind faptul ca ce intra pe gura iese pe alte parti. Sa nu vi se aplece, stimabile :)

    ReplyDelete
  25. E un raspuns croit pe masura intrebarii Mariei Sale...asa, cam de vreo 180 cm. Cat despre lamurirea oferita oral, prefer sa o evit, dat fiind faptul ca ce intra pe gura iese pe alte parti. Sa nu vi se aplece, stimabile :) (am mutat comentariul aici sa-l vada si Maria Sa care nu priveste in jos decat cu dispret)

    ReplyDelete
  26. Mi se apleaca numai daca nu le ai cu lamuritul si ma plictisesc. Asta-i unicul motiv pentru care raspunsul meu ar putea avea sub 180 cm.
    In rest, dau curs cererii de clementa si te iert. De data asta.

    ReplyDelete
  27. Interesanta deviatia ta pe orizontala insa prefer sa imi pastrez verticalitatea chiar cu riscul de a-mi respinge acordarea (nesolicitata de altfel) a clementei. Daca ti se apleaca de la lamuririle orale incearca niste lamuriri-supozitor.

    ReplyDelete
  28. doamna :)) cand invoci o sursa de informatie se presupune de asemenea ca nu confunzi psihologia cu filosofia? sau nu? deci v-ati inselat, teoria umorilor o fi a lu hipocrate, dar cea de care vorbeam eu e a lui aristotel, asa ca m-ati corectat ca sa va aflati in treaba si sa va dati mare. Donc, mai moale cu luatu peste picior.

    so much for dialogue online, succes cu ego-ul ala inflat... am plecat de pe aici, ma puteti injura linistiti in continuare.

    ReplyDelete
  29. Doamna, nu stiu care dintre noi e mai confuza... Din comentariul dumneavoastra se intelege ca Aristotel ar fi elaborat teoria umorilor. Poate daca ati da niste referinte bibliografice accesibile online s-ar fi inteles mai clar ce doreati sa spuneti. Ce titluri aveti in biblioteca personala nu am cum sa stiu si nici nu ma priveste.

    Cat despre tulburarile psihice de care vorbeati cu atata lejeritate, nu cred ca fac obiectul filosofiei si sper de asemenea ca, in cazul in care ati suferi de depresie, nu l-ati consulta pe Aristotel (sau oricare alt filosof) pentru un diagnostic si terapie.

    Intentia mea nu era sa va iau peste picior ci sa ma lamuresc asupra problemei. Asa cum eu am acceptat raspunsul dumneavoastra din perspectiva filosofica, va rog sa acceptati si dumneavoastra opiniile mele provenite din sfera psihologiei si, mai ales, sa nu confundati cele doua discipline, obiectul lor de studiu si metodele prin care se realizeaza.

    P.S.: Va asigur ca nu ati starnit reactii de asemenea proportii si egoul meu infl(atul)at si nevatamat va transmite toate cele bune!

    ReplyDelete
  30. Dupa cum stii, eu sunt conservator in aceste privinte. Daca insa tii tu cu tot dinadinsul sa ma lamuresti acolo, eu nu te voi opri. Regula cu spalatul pe dinti inainte ramane insa valabila.

    ReplyDelete
  31. Citit in ordine inversa seria de articole. Artistul modern, chiar si cel talentat si apreciat, incepe sa se detaseze de imagina izolatului , a individului polarizant si inchis in lumea lui. Sunt suficiente metode ca un nebun sa gaseasca alti nebuni asemenea . Poate de-asta a si disparut intensitatea aia disperata de secol XIX-XX. Poate de-asta e si bine ca a disparut...

    ReplyDelete
  32. Nu, era un exemplu de irelevanta, nu de valoare/non-valoare ;)

    ReplyDelete
  33. Cu alte cuvinte, el ar putea avea valoare dar este irelevant - asta zici tu? Cam subtire, maestre, cam subtire..

    ReplyDelete
  34. Nu, eu ziceam ca poezia este complet irelevanta + exemplu :)

    ReplyDelete
  35. ce-am zis eu nu-i valabil numai daca poti fi relevant intr-un field irelevant..

    ReplyDelete
  36. DECI
    Tu ai zis ca poetul este un exemplu de irelevanta fiindca poezia este irelevanta.
    Eu ziceam ca un poet (care scrie poezie implicit irelevanta) devine el insusi irelevant. Si nu poti fi irelevant si valoros in acelasi timp, practic vorbind. Urmand un intortochiat fir logic, tu il consideri pe G S ca fiind lipsit de valoare.
    QED

    ReplyDelete
  37. De fapt afirmatia era ceva in genul ''Spune-mi un poet relevant. E plina lumea de d-astia + exemplul'' :P

    ReplyDelete
  38. eh.. bine..
    daca n-ai avut curajul s-o spui si-ai vrut s-o spun eu pentru tine... ur welcome. :)

    ReplyDelete
  39. Pai ce sa spun, ca nenea si poezia lui sunt irelevanti pentru arta ? Din punctul meu de vedere chiar sunt dar sunt convins ca in cercul lui literar, cartile lui conteaza.

    ReplyDelete
  40. Sunt convins ca-i mai mult decat cercul sau literar si chiar are o audienta. Si-n fond si la urma urmei, o familie fericita este poate o realizare majora comparativ cu poezia.

    De fapt, durerea mea cea mare este ca ctp-ul s-a lasat de SF, unde era un scriitor genial, practic unic in fandomul romanesc, si s-a apucat de jurnalism, unde este unul intre multi altii.

    ReplyDelete
  41. Da, omul chiar era tare pe S.F. A preferat sa fie pus in manualele de jurnalism langa Ion Cristoiu (un om care scrie atat de mediocru incat tind sa cred ca el a definit mediocritatea in jurnalism).

    ReplyDelete
  42. ce-ar fi sa facem o campanie online. "fanii te vor inapoi", gen?

    ReplyDelete
  43. Sau ''nobody gives a shit about your journalism - do something relevant !''

    ReplyDelete
  44. Asta ar fi prea vag, eu vreau numai sf. Poate face ceva relevant. Noaptea, (se de)dubleaza ca robot Roomba :)

    ReplyDelete
  45. eh.. bine..
    daca n-ai avut curajul s-o spui si-ai vrut s-o spun eu pentru tine... ur welcome. :)

    ReplyDelete

Thank you for commenting, but comments entered in this version may not appear.
Felicitări pentru decizia de a comenta! Orice comentariu este bine-venit :).
Din moment ce vezi acest mesaj, accesezi pagina printr-o metoda alternativa si este posibil sa comentezi neobservat(a). Metoda preferabila este prin pagina normala, care contine Disqus; odata inregistrat, acesta iti permite sa comentezi prin reply la email.
Dacă ai intrebări, există răspunsuri - FAQ.
Baftă!