O noua poveste cu spioni, iranieni si bombe nucleare a-nceput sa ma enerveze. Ce-ar fi sa-ncercam s-o privim dintr-o perspectiva mai mult sau mai putin istorica?

Individul din imaginea alaturata sustine ca a fost luat pe sus (cu avionul) de catre CIA, Mossad si sauditi, torturat si interogat. Americanii sustin ca a venit de buna voie (fugit, mai precis), ca lucreazaspioneaza pentru ei de un an, ca l-au platit 5 milioane de para si ca i-au mai oferit inca 50, dar ca el a avut o cadere nervoasa fiindca i se facuse dor de nevasta si copii si-a fugit inapoi in Iran. In iunie, s-a apucat sa faca video clipuri pe YouTube. Intr-unul zice ca-i bine, intr-altul ca il chinuie americanii. Americanii spun ca iranienii i-ar fi trimis vorba ca daca nu se-ntoarce ii vor ucide nevasta si copilul.

Amu, americanii nu-s sfinti, iar programul de “extraordinary renditions”, de care zice-se ca nici romanii n-ar fi straini, ar fi fost marit sub Obama. Oricare ar fi adevarul, este putin probabil ca vreuna din parti il comunica netrunchiat.

Mie situatia imi aminteste de regele persan Nasreh si Diocletian care este.

Chipurile, regele Nasreh cand s-a regit in 294, a-nceput sa distruga urmele predecesorilor (chestie similara cu damnatio memoriae) si sa se identifice cu Shapur, care a luat Antioch si l-a impaiat pe imparatul Valerian. Dupa ce la-nceput o face pe pretenaru', declara razboi romanilor si initial este victorios. Desi probabil prezent la infrangere, Diocletian se “spala pe maini” si pune vina in carca lui Galerius, pe care-l pedepseste umilindu-l, fortandu-l sa mearga o mila pe jos in fata caravanei imperiale. In 298 Galerius primeste intariri dunarene. Cu noile forte, in Armenia Narseh nu numai ca pierde doua batalii majore, dar romanii pun mana pe haremul, copiii, visteria si sotia sa. Pana si capitala persana, Ctesiphon, ii sucomba lui Galerius. Narseh ii trimite apoi un ambasador, Aphraban lui Galerius care sa implore pacea cu urmatorul mesaj:

Întreaga rasa umana stie ca regatul roman si cel persan seamana cu doua lumini marete, si ca, precum ochii unui om, acestea trebuie sa se decoreze si ilustreze reciproc, si nu în extremismul mâniei lor sa caute sa se anihileze. Deci, a actiona este nu a actiona barbateste, ci este mai degraba dovada de frivolitate si slabiciune; pentru ca presupune ca inferiorii nu ne pot fi de folos vreodata, si ca, prin urmare, mai bine scapam de ei. Narses, de altfel, nu ar trebui sa fie considerat un print mai slab decât alti regi persani; l-ati cucerit într-adevar, dar apoi i-ati intrecut pe toti ceilalti monarhi; si, astfel, Narses a fost, desigur, depasit de maria voastra, desi el nu este inferior nici un pic în merit celor mai buni stramosi ai sai. Comenzile pe care stapânul meu mi le-a dat sunt sa încredintez toate drepturile Persiei clementei romane; si eu prin urmare, nu aduc cu mine nici o conditie de pace, deoarece este pentru împarat sa stabileasca totul. Am doar sa ma rog, în numele stapînului meu, pentru retrocedarea nevestelor si baietilor; în cazul în care le primeste din mainile mariei tale, el va fi pentru totdeauna in puterea mariei tale, si va fi mai multumit decât daca le-ar recupera prin forta armelor. Chiar si acum stapînul meu nu poate sa multumeasca suficient pentru tratamentul cald pe care aude ca l-ati oferit, în care i-ati ferit de vreo insulta, ba chiar v-ati comportat fata de ei ca si cum sunteti pe punctul de a-i întoarce celor apropiati. El vede aici ca pastrati in minte nestatornicia norocului si instabilitatea tuturor activitatilor umane.

Galerius nu-i da un raspuns clar amintindu-le persanilor de tratamentul la care l-au supus pe imparatul Valerian. (Unii istorici spun ca acesta ar fi fost capturat miseleste, prin viclesug si apoi folosit ca scara pentru suit pe cal; ar fi murit in chinuri, fiind silit sa inghita aur topit.) Galerius impune mai tarziu o pace usturatoare. Narses abdica la scurt timp (301) in favoarea fiului sau Hormizd si moare dupa cativa ani in sihastrie.

Mai aproape de zilele noastre, cand Hussein Kamel Hassan Majeed, seful programului de arme secrete al lui Saddam Hussein a fugit in Vest, a oferit informatii la fel de importante. A decis totusi sa se intoarca in Iraq, dar a fost impuscat dupa cateva zile de ceea ce Saddam a numit “rude suparate”.

E interesant cum toti acesti barbati macho din Mess’o’potamia, dornici de bogatii si faima, sunt atat de dependenti de neveste si copii pe care insa nu au reusit sa le convinga sa fuga cu ei, sau i-au lasat intentionat in urma, sfarsind prin a realiza ca nu pot trai fara. Poate de-asta este bine sa ramai burlac cat timp porti un razboi pe viata si pe moarte. Precum fotbalistii si abstinenta.

Sources / More info: edutarian-amir, wiki-amiri, wiki-narseh, tk-narseh, wiki-dm, yt-iranian