In Toronto ninge si un ziar din Winnipeg, care are obiceiul de a culege oameni de pe strada (in particular femei) si a-i pune sa-si descrie stilul vestimentar, au cules o romanca si-am decis s-o descriu si eu intr-un PA.

Azi m-am trezit cu cantec de pasarele si zgomotul fulgilor de nea lovind acoperisul deck-ului. Cum zicea Prince:

Sometimes it snows in April
Sometimes I feel so bad, so bad
Sometimes I wish life was never ending,
and all good things, they say, never last

Springtime was always my favourite time of year,
A time 4 lovers holding hands in the rain (..)

Bine, eu nu ma simt chiar bad, da’ ma gandesc la concursul leusteanului unde-mi cam slabesc sortii de izbanda..

Revenind la oile noastre, iata si PA-ul meu pe seama Monicai Radu:

E greu sa introduci sensibilitati europene in mlastina Manitobei, intre bastinasi si ceata insecticida. Subtirimea batranului continent e perceputa aici, pe cel mai obez continent ca semn de saracie si / sau slabiciune, ca sa nu mai vorbim ca asemanarea cu tantarii e de evitat acolo in mod special. Stilul ei imi aminteste de moda romaneasca “de export” a anilor ‘80, cand incercam si noi sa ne infiripam pe piata mondiala. Nu ma mira deci ca poseta e a mamii, ceasul e de 15 ani si asculta Strokes.

Monica Radu pare sa fie genul de om care nu pierde ore in fata oglinzii in fiecare dimineata si asta, desi nu se vede, este probabil motivul pentru care apare in ziar.

Sources / More info: wfp-mr