Citeam articolul cuiva despre Faust-ul lui Purcarete in care acesta (primul) se lauda ca-i ingust. Acu’ nush, asa le-o fi placand fetelor haifaiv.

Daca tot nu-i clar cum e cu ingust, putem la o adek arunca un ochi in dexonline (mai gios).

Acum, sa fim intelesi, omul care zice ce zice nu-i un om serios si o zice pe un blog si mai putin serios decat el insusi. Prin urmare, a analiza serios ce zice e o idee nociva. Pe de alta parte, blogul meu are trafic mic, e vara si sansele ca cineva sa fie neplacut lobotomizat de prezentul articol sunt minime. “Luarea in serios” a cuvintelor neseriosului are mai mult un scop de exercitiu. Mai mult f(t)izic decat intelectual.

Filistinismul are multipli exponenti care-si enunta ideile multiplu (sic). Din ce-am atins mai mult sau mai putin recent, l-as aminti pe Avercenko si-a sa Sobolan pi tava si rant-ul lui Andy Rooney. Se poate spune chiar si ca Nietzsche, prin critica inaintasilor, tot un filistin de prima mana este. Dar eu incerc sa argumentez opusul si inca serios (unul neserios ar fi imposibil).

Serios vorbind, arta are ca scop principal sa trezeasca intrebari si sa starneasca idei. Amploarea, adancimea acestora este determinata de experientele individuale si educatia fiecaruia. Asta-i un mod politicos de a spune ca cei cu un volum redus de cunostinte nu au cum intelege mare lucru: nu au sistem de referinta si deseori sunt lipsiti atat de curiozitate cat si de imaginatie.

Valoarea unei productii artistice este cu atat mai mare cu cat este mai vaga si are mai multe si eventual complexe posibilitati de interpretare, si asta nu in ultimul rand fiindca este posibil pentru mai multi s-o ingurgiteze. Taman d-aia ma incanta suprarealismu’.

(ar fi urmat sa iau fiecare “argument” la purecat, dar tre’ sa plec; poate alta data)

Sources / More info: pg/ft-dc [1] [bbc] [sibiu] [edinburgh] [edinburgh 1] [edinburgh 2] [edinburgh 3] [interview]