Mi-am etalat nu demult amintirile din copilarie, scriind despre boala rasului. Este vorba despre acel moment cand te-apuca rasul si nu te poti opri, decat foarte greu si de obicei, deloc. Si vad ca de boala asta sufera multi.
Puttycat reproduce pe blogul ei un text interesant de Sorin Preda - Genuri culturale si de opinie. Zice omu:
Sunt multe forme ale râsului. Din toate, cea mai tulburatoare ni se pare veselia copiilor atunci când o batrâna sau un infirm se împiedeca si cade. Cruzimea si inocenta se împletesc în acest caz, aratând o dimensiune fundamentala a râsului: sanctiunea a tot ce nu este viguros, puternic, plin de viata.
Sigur ca exact asta pateam eu si probabil multi altii cand eram mici. Rasul este un component fundamental al cresterii; daca n-ai ras suficient cand erai mic, probabil cresti traumatizat sau ai sanse mari sa devii emo. Dar sunt situatii in viata cand stii sau ar trebui sa stii ca nu-i frumos sa razi. Astea-s chestii de baza pe care le deprinzi in timp. Inveti sa te controlezi; daca nu, nu-i sfarsitul lumii, dar macar eviti sa mergi la inmormantari si eviti meserii precum preot, avocat, prezentator de stiri. Din pacate, nu toata lumea intelege asta. Am descoperit o gramada de clipuri de ciudati care apar la TV si incep sa rada de stiri triste, de infirmi, de balbaiti - si asta cand ei insisi se balbaie serios. In plus, sunt complet incapabili sa rada de sine atunci cand se balbaie. O proportie neasteptat de mare provin de la Neptun TV; voi incerca sa urmaresc acest post cand mai ajung in tara.
Multe din fazele de mai sus din lista par a fi din Divertis. Sau poate ca Petre Roman era un avertisment a ce urma s-apara. Nu toata lumea si-l aminteste pe Roman hlizindu-se langa Iliescu. Iliescu venea la TV sa zica ceva "important" sau de fapt sa convinga natiunea ca el are mana pe putere, iar Roman radea langa el ca o vaca proasta (imi cer scuze vacilor proaste ca le-am jignit comparandu-le cu Petre Roman). A reusit sa nu rada o singura data, in interviul acordat francezilor, care-l intrebau de ce zicea Nicolae Militaru la o intrunire FSN din decembrie '89 ca FSN fusese format de fapt cu 6 luni inainte.
Pana una-alta, radeti, fratilor, cat puteti, dar nu cand anunti stiri despre oameni omorati. Daca esti incapabil sa te controlezi, gaseste-ti alta meserie. Tara are nevoie de zidari, avem destui Mircea Badea!
Surse
http://www.tvneptun.ro/; Composite based on photo by Stanisław Skotnicki on Unsplash iutub, puttycat, sorin preda:
Desi s-au scris foarte multe carti despre umor, nimeni nu a explicat pâna acum de ce râdem. Daca plânsul pare lesne reperabil (durere fizica, reactie de doliu, suferinta etc.) râsul ramâne pe mai departe un mister. In râs gasim de toate: de la ludic si gratuitate, la o ascunsa gândire ritualic pagâna. Nu trebuie, deci, sa ne mire acest sobru adevar: comedia si tragedia au origine comuna. Pornesc din acelasi rit religios (sarbatorile dedicate lui Dionisos), lucru întarit de etimologia cuvântului, în limba greaca comedie (Komos) desemnând un dans falic închinat lui Bachus si întregul cortegiu de celebrare a riturilor agricole de primavara, în care oamenii se amestecau cu animalele.
Proteic si plin de surprize, umorul reprezinta o suspendare a normelor, o reordonare a lumii (a iesi din lume invers). Este corectie si nerespect. Este o îmblânzire a tragicului sau, cum spunea un filosof: „Râsul e o forma grava a libertatii”.
Ce anume provoaca râsul? Orice si, mai ales, tot ce este mecanic, rigid, exagerat, mimat în chip vadit. Sunt multe forme ale râsului. Din toate, cea mai tulburatoare ni se pare veselia copiilor atunci când o batrâna sau un infirm se împiedeca si cade. Cruzimea si inocenta se împletesc în acest caz, aratând o dimensiune fundamentala a râsului: sanctiunea a tot ce nu este viguros, puternic, plin de viata. Asta nu exclude dimensiunea ludica si jucausa în sine a umorului. Nu întâmplator cuvântul „râs” e format în diferite limbi din sunete onomatopeice: a hahai, galagala (lb. Tamula), hanste-hanste (lb. Hindi), khakhano (grceste), khikhitat (idis), khokotat (rusa), Kahkaha (turca) etc. Uneori, expresiile referitoare la râs sunt asociate unor comparatii animaliere : a râde ca un cal (engleza), a râde ca o balena (franceza), ca un urs (greceste), ca o gaina (germana), ca un hipopotam (albaneza), a râde ca o oaie (româna).
Ca doare sau creaza placere, râsul vindeca, este terapeutic (geloterapie). Arma de atac sau de aparare, umorul devine pentru ziarist un adjuvant de baza, o marca a stilului personal si un procedeu care poate salva fara exceptie orice text de la platitudine si dezinteres.
E greu sa explici râsul. Nuantat, difuz, rebel, imprevizibil, râsul descurajeaza abordarile savante, taxinomice, lucru observat si de psihanalistul Paul-Laurent Assoun: „Cum sa gândesti râsul, când el e fundamental o deriziune (ironizare) a gândirii ?”. Multi filosofi au scris despre râs - de la Aristotel, pâna la Kant si Bergson, Hegel si Freud. In urma lor au ramas câteva carti superbe, dar nici o explicatie clara si integratoare a râsului. In lipsa de altceva, trebuie sa ne multumim cu ce avem, cu câteva sintagme pe cât de celebre, pe atât de insuficiente. Râsul este “cadere în nimic” (Kant) sau „du mecanique plaque sur du vivant” (Bergson). Trebuie sa recunoastem ca e foarte putin. Istoria comicului e foarte bogata, coborând în lumea greco-romana a Antichitatii, o lume a alternantei serios-comic, nobil-trivial. Trecând prin carnavalescul parodic al Evului Mediu, comicul ajunge în zilele noastre sa capete nuante subtil elitiste, generând un întreg curent teatral (teatrul absurdului) si o miscare literar experimentalista a grupului Oulipo sau a ezitantei generatii post-moderne.
),
fun (),
mass-media ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
