In prima parte a dezbaterii este discutata necesitatea fluentei intr-una din limbile oficiale pornind de la o declaratie a ministrului imigratiei (mai multe despre el in partea a II-a). Avvy Go a copiat raspunsurile pentru testul de cetatenie dupa o prietena (she’s cool ). Mahfooz e suparat pe ghetto-uri si concentrari etnice. Kenney este citat cu o poveste cu o femeie aflata in Canada de 15 ani, cetateana de 12, care lucra in Surrey, BC, isi aducea un sot pe care-l sponsora dar nu putea sa discute cu ofitera de imigratie. Daniel Stoffman comenteaza ca problema este ca majoritatea imigrantilor vin din 2-3 zone geografice ceea ce rezulta in comunitati uriase, monolitice care nu pot fi integrate. Natalie vorbeste despre un alt citat din Kenney, care zice ca numai 25% din imigranti intra in programul LINK de cursuri gratuite de invatare a limbii engleze de catre imigranti dar ea considera ca asta se poate datora accesibilitatii acestora (orele cand sunt oferite etc). Participantii considera ca testul de cetatenie ar trebui sa contina mai multe “valori canadiene”. Avvy vorbeste despre rasism si xenofobie ca “valori canadiene” si necesitatea sinceritatii (chinezii n-aveau voie sa se marite cu femeile albe, evreii erau nedoriti, indienii masacrati), in timp ce Daniel considera ca “avem dreptul la eroi” si ca aceasta tara nu este multiculturala ci numai “diversa”. Ca exemple aduce anumite obiceiuri etnice (droguri, circumcizie feminina) care raman ilegale in Canada. Natalie considera ca sublinierea gender equality este heavy handed si inutila – nu e treaba guvernului sa reguleze relatiile interpersonale (bravo!). Sharryn puncteaza ca “egalitatea” nu este ceva ce imigrantii trebuie sa invete, din contra, majoritatea au asteptari mari in aceasta privinta. Marc considera ca pot exista alegiante multiple, atat catre Canada cat si catre etnie. Daniel observa ca in Quebec asta se intampla demult si ca guvernul federal ar trebui sa se inspire de la cel quebecos. Natalie considera ca testul este OK asa cum este, Avvy crede ca ar trebui subliniata istoria noastra cu aboriginalii, iar Daniel zice ca peste tot pamantul a fost furat de la altii care erau deja acolo, si mai mult, drepturile femeilor trebuiesc subliniate pentru cei care vin din tari unde aceste drepturi nu exista; Mahfooz, care este musulman, pontifica pentru cei din comunitatea sa care nu sunt de acord. In ultimele 10 minute, Steve discuta Canada: cultural mosaic vs melting pot (modelul US). Sharryn considera ca nu este mare diferenta intre US si Canada – ambele sunt un mosaic. Nici Natalie nu considera ca asimilarea este OK daca este interpretata ca fiind adoptarea valorilor liberal-democratice. Avvy vorbeste despre o integrare culturala, sociala, politica si economica ce trebuie sa aiba loc inainte ca aceste valori sa poata fi adoptate. Marc subliniaza ca acest cel mai mic numitor comun, limba, este numai primul pas, iar Daniel citeaza un studiu sociologic de la U of T care demonstreaza ca absorbtia imigrantilor in Canada este foarte asemanatoare cu cea din USA, diferenta fiind ca americanii ar fi mult mai toleranti la cultura strainilor. Sharryn considera ca multiculturalismul nostru este de fatada si-ar trebui sa mearga mai departe, iar Natalie pare de acord. Daniel considera c-ar trebui ca ministerul sa se numeasca al Integrarii iar Marc considera ca ar trebui sa-l aplaudam pe Kenney.

Pentru inceput, se discuta cum poti ajunge cetatean aici si-n alte parti. Cetatenia dubla a fost introdusa in 1977, si tot atunci s-au acceptat alegiante multiple. Mai mult, sunt aproape 3 milioane de canadieni care au cetatenii (si alegiante) duble. Rudyard zice ca este dificil de produs un numar exact, intrucat legea s-a schimbat pe 17 Aprilie si copiii nascuti in alte tari nu capata automat cetatenia canadiana. Michele spune ca incepand din anii ‘90, foarte multe tari, in special in America de Sud au inceput sa accepte cetatenie dubla intrucat vor sa pastreze o legatura cu cei care pleaca, in dorinta de a-i aduce, eventual, inapoi. Ravi considera ca posibilitatea cetateniei duble este tocmai ce face Canada atat de atractiva, in timp ce Martin considera ca cetatenia dubla poate fi ceva rau, intrucat a fost folosita de Mussolini si Mexic pentru a influenta votul in alte tari. Rudyard considera ca “cetatenia noastra nu este suficient de sticky” si ca de aceea multi pleaca rapid, imediat ce primesc cetatenia. Audrey vede o problema de integrare economica – cetatenii pleaca pentru ca nu-si gasesc de lucru si pentru ca nu le sunt recunoscute calificarile si nu din pricina legilor de imigrare. Martin este de acord, dar trage un semnal de alarma in privinta multor cetateni care traiesc si platesc taxe in afara, dar planuie sa se pensioneze in Canada. Michele descrie exemplul Irlandei care da dreptul unei a doua cetatenii numai celor care au stat o vreme acolo si al Indiei, care nu acorda dreptul de vot, dar ofera dreptul de a intra si iesi din tara oricand. Audrey observa ca un cetatean dual poate trai intr-o singura tara intr-un anumit moment, deci “cetatean de convenienta” este o insulta gratuita. Martin si Rudyard sunt suparati pe cei care sunt cetateni, traiesc in afara si nu platesc taxe. Martin mai spune ca nu-i plac turistii care vin aici ca sa faca un copil si apoi sa ramana, in timp ce Ravi observa ca un astfel de copil ar trebui sa-si sponsorizeze parintii si sa aiba un venit limita, ceea ce n-ar putea face pana cand ajunge la 20+ de ani. Michele, Audrey si Ravi amintesc de exemplele ziaristei iraniene si al altor cetateni sirieni si somalezi care au fost acuzati de tradare a tarilor natale tocmai pentru ca au pastrat cetatenia acelor tari. Martin este de acord, si precizeaza ca guvernul canadian nu poate ajuta cetateni canadieni in tari ostile a caror cetatenie acestia au pastrat-o. Rudyard merge mai departe cu un exemplul unor cetateni canadieni care sunt alesi si ocupa roluri in guvernul sau legislativul unor tari straine cum ar fi India. Rudyard observa ca avem una dintre cele mai ravnite si totodata simple cetatenii. Audrey observa ca guvernul a luat o masura gresita si idiosincratica, in timp ce Martin spune ca Auditor General a sugerat asta si ca dual citizenship e ok, dar nu si dual allegiance. Mai mult Tamil-ii imping guvernul canadian sa se imiplice in razboiul din tara lor de bastina. Michele zice ca asta se-ntampla si cu cubanezii si albanezii din USA dar si oameni care-si ajuta tara de bastina la ananghie (tsunami, cutremur) si nu e un zero-sum game – nu este o problema asa mare. Steve introduce o metafora familiala: nu poti fi credincios decat unei singure sotii, dar iti poti iubi doi copii. Rudyard spune ca ambii copii vor fi canadieni. Audrey spune ca oamenii isi vor aduce problemele de acasa indiferent daca exista sau nu dual citizenship. Alte exemple includ Rudyard, care va renunta la UK cit, Ravi (US) al carui fiu si-ar pierde cetatenia americana daca ar servi armata canadiana si chiar Michelle Jean, Governor General care are si ea cetatenie duala. Stephane Dion (FR) vede in frica de cetatenie duala este o frica de globalizare si xenofobie. John Turner, fost prim-ministru avea UK de asemenea. Audrey modereaza opiniile oarecum extremiste ale lui Marc. Michele crede ca americanii n-ar accepta niciodata un presedinte cu cetatenie duala (echivalentul lui JT), dar Ravi nu-i de acord si citeaza exemplul lui Arnold. Martin isi reconstruieste punctul demolat de Audrey, iar ea il intreaba daca are aceeasi opinie despre Jewish Congress ca si despre Tamil Tigers si el e de acord :)