Am amanat, am tras de timp.. Nu mai am scapare: ii raspund lui Alphadog, c-asa-i cinstit! Adica, nu se mai poate, ma-ntelegi?!? Cu-atat mai mult cu cat vad ca si Zizzou s-a-ntors din preumblari si mi-a raspuns la dezbaterea cu Parlamentu’.

Intr-o dezbatere de turneu, trebuie sa iti joci rolul fara echivoc – altfel n-ai sanse sa castigi. Ai sansele cele mai mari de castig daca te poti detasa emotional de discutie, poti judeca la rece, poti alege strategia cu cele mai mari sanse de castig, si apoi sa mimezi / joci sinceritate, concern, lacrimi de crocodil si orice altceva este nevoie pentru a trezi emotie in sufletul ascultatorului / spectatorului si pentru a-l face sa treaca de partea ta. Cei care nu reusesc sa se detaseze nu au sanse sa convinga, pentru simplul motiv ca ei nu pot intelege punctul de vedere pe care-l combat. Si daca nu te poti uita la adversar ca la un aliat ratacit si confuzat, cum sa-l convingi sa se alipeasca la corpul tau de opinie?!

Broblemu’ care iashte

Problema mea in aceasta dezbatere este ca pe de o parte sunt detasat, in aceea ca desi inclin spre Base, am serioase indoieli in ce-l priveste iar intrebarile pe care le am vor ramane fara raspuns – mai bine zis, fara raspunsul pe care mi-l doresc. Normal ar fi sa prezint numai argumentele care sustin teza mea, dar chiar daca am avea un mecanism clar care sa determine cine a “castigat” dezbaterea, ma intereseaza mai putin s-o castig decat ma intereseaza sa aleg omul cel mai bun pentru tara. Eu personal nu am un avantaj nici cu unul, nici cu altul. Faptul ca un guvern non-PD-L va pedepsi probabil diaspora pentru sprijinul total oferit lui Base ma lasa rece.

Bardidele

Nu este nici un secret ca PSD sunt urmasii bolshevicilor (securo-ciocanistii moscoviti), PRM reprezinta securistii si comunistii cretini si inadaptabili iar PNL – PD-L optiunea Vest, cu tot ce implica ea. Diferenta de baza intre PNL si PD-L este Base; i.e., PNL este un partid liberal de dreapta fara Base. Diferenta dintre PSD si PRM este ca-n PSD exista oameni nitel mai deschisi la minte si poate si tineri care nu reusesc sa inteleaga ca pentru a redistribui avutia in societate trebuie intai s-o creezi si ca avantul revolutionar (deseori, din pacate) nu creeaza bani, ci numai guillotine si morti premature. PRM contine in principal hoituri securo-ciocaniste. Castigul unei majoritati parlamentare si “succesele” depline (cum silabisea, in dezbatere, Crin), vor continua sa eludeze PNL cata vreme continua sa se defineasca prin ceea ce nu este. Adica, Base.

Bazele

Multi dintre cei care inteleg ce-i democratia si cu ce se mananca si care nu iau decizii pe baze strict emotionale au devenit alergici la Base. De cate ori ii vad dovleacul in sticla, ei simt probabil un junghi in stomac. Probabil cel mai bine aceste dureri sunt exprimate de Simona Tache, in ce promite ea ca este ultimul ei articol puolitic dinainte de alegeri. Sincer, eu as vrea sa vad mai multe, dar imi dau seama ca blogul ei este de divertisment.. Daca insa vrea sa publice aici, eu ma bucur desi n-o pot plati cum probabil o plateste Catavencu (adica pot, dar numa’ in natura).

Si, probabil, alergicii au un sambure de dreptate. Este foarte putin probabil chiar si pentru o tara saraca in talente oratorice ca Romania ca un singur om sa detina Adevarul Absolut – presupunand ca asa ceva exista. Este si mai putin probabil ca toti oamenii din tabara adversa sa fie loaze, dar sa devina Om instantaneu cand trec in tabara ta, precum Oprea. Mai departe, o fi viata o prada si politica o curva, dar aceasta lupta continua in care-i angajat cheliosu’ nostru drag e obositoare de privit, d-apai sa mai fi si-n ea. Eu ma uitam la el in dezbateri si mi-e teama ca in curand incepe sa clacheze – ca sanatate fizica, nu numa’ de sub chelie.

Sunt momente cand tre’ sa-ngropi securea razbelului, sa-nlocuiesti pipa de Popeye cu ce a pacii si sa iei loc la masa tratativelor. Si sa nu-ti bagi plt pana n-ajungi la un compromis – fiindca, de fapt, asta-i politica: arta compromisului. Cartea lui Sun Tze sau cum il cheama e buna s-o stii, dar nu s-o citesti in fiecare zi inainte de culcare. Mai bun e Dalai Lama pentru asta. Sau Paunescu, cat timp citesti numai numerele paginilor.

Daca e s-o zicem p-a’ dreapta, Base are impresia ca este prim-ministru. Rolul lui ca Presedinte intr-o republica semi, cum e-a noastra, este sa fie un factor de echilibru, sa lase Prim-ministrul sa-si faca treaba, sa sprijine politica externa, sa iasa la o berica sau vanatorica si cu presedintii camerelor, sa aiba o amanta oficiala stiuta de toti cei din jur si trecuta sub tacere de presa in schimbul unor favoruri, in fine, chestii d-astea, prezidentiale. Base insa a redefinit rolul presedintelui, facandu-l principalul creator de umbre in fata reflectoarelor. Base vrea sa fie si presedinte, si prim-ministru, si patriarh, si tata de model, si sot-model, si probabil, intr-un final apoteotic, dumniezo. Ori asta nu-i chiar OK, intr-o tara unde democratia, logica, dezbaterile, alegerile si institutiile sunt cadouri noi, iar boborul inca se joaca cu pocnitorile in care-s infasurate.

Emi-lu’ Constantinescu

Cu ceva ani in urma, presedintele de p-atunci al tarii a facut o vizita-n Canada. Parte din aceasta vizita a fost un discurs rostit in fata unui club de afaceri, gen Chamber of Commerce. Si-am fost invitat si eu alaturi de cativa amici. M-am dus in costum, am mancat bine, si-apoi l-am ascultat pe Presedinte (sau l-am ascultat intai si p-orma am mancat; oricum, in mod sigur am mancat bine). Discursul nu m-a impresionat. Dl. Presedinte l-a citit in intregime, cu ochii in jos, si de cateva ori era sa ma-nec cu erorile babane din discurs. Acum, poate ca erorile nu erau vina lui – speech-urile sunt scrise de obicei de altii. Dar cand tii un discurs cuvintele sunt numai un pretext. Cuvantarea este un prilej ca ascultatorii sa-ti vada focul din ochi si energia din gatlej. Fomeile tre’ sa viseze la tine la orizontala iar brabantii, daca au fete nemaritate, tot la asta. D-asta tre sa stii ce vorbesti si sa vorbesti in cea mai mare parte liber, sa te conectezi cu audienta, privind pe fiecare-n ochi. Sigur, poti sa ai cue cards (eu prefer o lista de puncte), dar daca nu privesti oamenii in ochi, mai bine le trimiti emailuri.

Dupa eveniment, am avut ocazia sa facem poze cu el. Eu nu ma gandisem la asta, nu-mi adusesem aparatul foto, dar ceilalti venisera pregatiti. Si fiecare s-a pozat, si cand a venit randul meu, am rugat-o pe persoana care tinea aparatul foto sa-mi faca si mie o poza. Am stat la coada, lasandu-i inainte pe cei cu aparat, si gandindu-ma la ceva dragut sa-i spun (si mi-era greu, ca-n minte-mi veneau numai greselile din speech), si cand am dat noroc, chiar m-a impresionat strangerea sa de mana: ferma, barbateasca, prezidentiala. Apoi s-a-ntamplat ceva ciudat. Dl Presedinte mi-a zambit si simtind ca vreau sa ma retrag, m-a tras si mai mult catre el. Eu nu m-am prins de ce, dar nu m-am speriat, omul emana emotii pozitive. Abia dupa am aflat: persoana cu aparatul foto nu-mi facuse poza, iar Constantinescu a prelungit momentul pana cand poza a fost mimata. Persoana cu aparatul foto nu prea ma-nghitea (lucru pe care eu il stiam vag, dar nu-i acordam importanta) si a considerat ca nu este fotograf personal.

dilema constantinesciana

Eu am ramas cu impresia ca dl Constantinescu este un om deosebit si bine intentionat, dar nu foarte eficient in a se inconjura cu oameni de isprava (ca altfel nu m-ar fi tinut pe mine asa aproape) . Si m-am gandit deseori ca poate ar fi putut face mai mult, dar era constrans de rolul sau constitutional si de dorinta sa de a respecta regulile jocului. Nemultumirea generala cu “domnia” sa a rezultat eventual in revenirea bunicutei la putere. Mandatul sau a facut cum nu se poate mai clara dorinta poporului de a avea un Presedinte supraom, care la nevoie, trage tara de mana, inspre inainte (sic), in suturi, pumni, palme si scuipati, cum de altfel fac aproape toti parintii romani cu odraslele. Ca dl Constantinescu a ales drumul etic, n-a incalzit pe nimeni cu nimic – nu i-a-ncalzit pe biografi, n-a-ncalzit tara, n-a-ncalzit pe omul de rand si nu m-a-ncalzit nici pe mine, ca tot fara poza am ramas. Sigur, se poate argumenta ca facutul pozei nu era treaba lui, cum poate nu era nici discursul. Dar in viata asta tot ce conteaza sunt rezultatele. Pe nimeni nu intereseaza ce ar fi facut Constantinescu ca Prim-Ministru, sau ce ar fi putut face daca ar fi avut sprijinul nedisimulat al Aliantei, ce conteaza este ce a facut, sau mai precis ce N-a facut. In locul lui, Base i-ar fi tras persoanei un pumn in aparat, zicandu-i: “puoza, ti-am zis?!”.

Acum, Alphadog aproape ca m-a convins cu articolul sau. Voi reitera deci, in format pi larg, argumentele sumarizate in articolul de ieri-alaltaieri.

cuz everybody knows, almost doesn’t count. except PARTEA a II-a
(comentarii in ultima parte).

Sources / More info: stache-base, dobre-ba, 8-worst-handshakes, 9-crappy-handshakes, alphadog-guest, emil-zoon, wiki-emil, yt-emil-constantinescu