Exista 3 legi romanesti care ma crizeaza. Unele se regasesc si-n alte legislatii, dar ma-ndoiesc ca toate 3 se afla impreuna Codul Penal / legislatia vreunei alte tari. Aceste legi stimuleaza practic cele 3 mari tare ale societatii noastre: prostitutia, "donatiile" de organe si pedofilia.

Nu demult, povesteam cum in Suedia legea pedepseste cumparatorul de sex, nu prostituatele, ceea ce nu-i cazul la noi. Desigur, ideal ar fi ca prostitutia sa fie decriminalizata, dar daca nu-i, criminalizarea prostituatelor nu face decat sa contribuie la mentinerea Romaniei in putin-invidiatul loc de principala sursa a prostituatelor pentru piata vestica. Prostituatele abuzate sau batute nu se pot plange la politie. Asta le pune intr-o pozitie foarte proasta de a negocia uzul prezervativului sau de a-si lua plata de la “freeloaders”. Si uite-asa mentinem noi sclavia romancelor.

Intr-unul din articolele pe tema pedofiliei, publicat inainte de promulgarea noului Cod Penal, discutam dificultatea stabilirii unor intervale de pedeapsa pentru astfel de crime. Dar nu mi-as fi imaginat ca legiuitorii ar opta pentru pedepsirea infractiunii de pedofilie cu o pedeapsa mai mica decat cea pentru viol. O explicatie ar fi ca cele doua infractiuni sunt cumulative, dar ma-ndoiesc – ce rost are sa separi violul de pedofilie, cand de fapt orice act de pedofilie implica violul sau sexual assault, cum i se spune aici? Mai degraba, prin astfel de legi, Romania pare ca vrea sa devina o destinatie pentru turismul sexual si poate sa incurajeze pedofilii din Europa de Vest sa se stabileasca aici. Ca si problema prostitutiei, asta asigura mentinerea unui fond baban de copii sidilitici pentru experimentele medicale.

Intr-o lume ideala, astfel de legi ar fi inexistente, intrucat indivizii ar fi capabili sa decida pentru ei insisi. Dar lumea (si-n special tara) noastra nu-i asa. Urmand firul chirurgical din primul paragraf, daca Romania se confrunta cu o problema majora de multi doritori de a-si dona organele, logic ar fi sa fie criminalizata cumpararea de organe. Asta ar duce la scaderea cererii si, eventual, la cresterea pretului pe care amaratii il iau pentru cei cativa ani de viata pe care-i doneaza. Ce rost are sa ai o lege cu care sa bagi in puscarie un amarat care a ramas fara rinichi si nu si-a primit nici banii? Nu-i mai firesc sa cauti medicii / macelarii care-au facut tranzactia posibila si, in special, turistul / recipientul de organe?

Iata ce-am gasit pe un blog “de inginer”:

Chiar asa cat mai e un rinighi de vanzare? Ultima data era 7000 E.

Chestia asta e legala? Nu cred ca ai voie sa donezi organe pe bani-cel putin in Romania.

“LEGE nr.2 din 8 ianuarie 1998, Art. 16. – (1) Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona tesuturi si/sau organe umane în scopul obtinerii unor foloase. “

Cineva determinat sa-si vanda rinichiul (sau pe cel al copilului) il va vinde, mai devreme sau mai tarziu.

Nu stiu cat sunt de adevarate datele, dar un sarci pe gugal sugereaza ca n-ar fi o problema vanzarea sau cumpararea de organe. Iar reforma legislativa nu va avea loc cat timp aparatul legislativ are de prins pastravi / berbeci / gain(ari)i mult mai mari.

Sources / More info: laur-elena-rinichi, gugal-vand-rinichi, flickr-organ-donation, yt-rinichi