Intr-un articol recent, ramas oarecum in aer, ma legam de veatza si fomeia unui cetatean poet din Constanta. De fapt, vorbeam in principal despre necesitatea foamei / durerii / nefericirii / neimplinirii la baza procesului de creatie.

Care-i locul artistului in societate? Creatia, este ea imbogatita de nefericire, tristete si durere? Este bipolar disorder boala creatiei? Oare un Eminescu de familie, fericit, ar mai fi putut crea cu aceeasi intensitate? Tema aceasta se regaseste si la alti filosofi si scriitori, majoritatea de cu totul alte nationalitati. Am atins-o pana si cu Krossfire, in discutia pe marginea poeziei din comentarii, vorbind despre esafodajele complexe construite de barbati. Dar cum cei la care ma gandesc nu-s de sorginte mioritica, nu ma voi obosi sa-i mentionez. Mai degraba, ma voi margini la a prezenta cateva extrase care mi s-au parut mai grase..

In eseul sau (link mai jos), ctp considera ca in timp ce literatura traditionala prezinta idei pentru lume, sf-ul are libertatea de a construi lumi pentru idei. Astfel produce el Galla (nu Orizont si nici Galaction), o lume in care copiii cu potential artistic sunt identificati de mici iar apoi supusi unei experiente de viata controlate, in care durerea si tragedia joaca un rol central.

Destinul alearga dupa noi ca un nebun cu briciul in mina.
ARSENII TARKOVSKI

***

In ziua aceea, copiilor li se explica pentru prima oara ce este si cum functioneaza un SIMAG. Intelesera cu totii foarte repede despre ce era vorba si apoi i se dadu voie fiecaruia sa-l foloseasca. Rind pe rind, sub privirea blinda si usor blazata a tinerei educatoare, isi injghebara viziunile lor infantile: imagini ale prietenilor, ale parintilor, scene de basm (atentie, iarasi o notiune greu extrapolabila), peisaje urbane sau simple jocuri de culori si contururi vagi…

Cu obisnuita lui retinere fata de tot ce insemna actiune, Matheus isi puse casca argintie, raminind apoi nehotarit in fata claviaturii.

***

La marginea unui ocean intunecat, pe faleza inalta si abrupta, Tinarul impinge un fotoliu pe roti. Valurile, negre si grele, musca salbatic tarmul de piatra vinetie, ninge rar, cu fulgi albi si enormi, lumina e crepusculara, lumina de amurg etern (de unde aceasta senzatie de etern, se intreba educatoarea), stoluri de zdrente violete plutesc zbuciumindu-se in vintul taios. Pe linia tarmului, undeva departe, se distinge o aglomerare de sfere si piloni argintii.

In linia tarmului, undeva departe ordinea policroma de metal si plastic a salii climatizate domneau acum frigul si mireasma paralizanta a entropiei. Infiorata, educatoarea decupla convertorul tactil.

***

Instantaneu totul disparu. Matheus Torm isi scosese casca si o privea linistit pe educatoare. Un copil. Poate prea scund, poate prea tacut, poate prea lucid, dar la urma urmei un copil.

Oare cata legatura are toata povestea asta? Poate fi hotarit destinul unei fiinte, in citeva minute, de culoarea unui ocean imaginar, de strania expresie a chipului unei fantasme? Si insusi conceptul de Destin, Constringere de Fier, Predeterminare Inflexibila, Moire, Fatum, Ananke are mai multa consistenta decit cel de Soarta, Alea, Stochastic, oscilatie de fiecare clipa in infinitul evolutiilor posibile?

Peste citeva zile, la Centrul Educational sosi un barbat inalt si dezinteresat. Statu indelung de vorba cu Matheus, il privi jucindu-se cu SIMAG-ul si nota cate ceva, facand si niste calcule. Cand intr-un tirziu se hotari sa plece, era tulburat. In destul de lunga lui cariera nu intilnise niciodata un coeficient atit de ridicat. Matheus, in schimb, il uita repede pe omul cel inalt si dezinteresat.

Scurt timp dupa aceea, tatal lui Matheus contracta o pasiune fulgeratoare pentru o alta femeie, lucru destul de improbabil la un om asezat, preocupat de profesia lui, deloc inclinat spre complicatii sau aventura.

***

Toate acestea l-au incrincenat progresiv si i-au dezvoltat o timpurie independenta.

***

Dupa citeva conflicte cu Mentorii, renunta sa mai urmeze cursul formativ normal. Invata singur, de fapt nici macar nu invata, se lasa patruns la intamplare de fluxul nesfirsit al informatiilor.

In actul invatarii se pot deosebi mai multe categorii umane, uneori suprapuse:

• Categoria A – subiectul uman nu poate depasi un anumit prag de abstractizare (..) ciutacu?
• Categoria B – subiectul e dominat de o viziune pragmatica (..) zoso?
• Categoria C – aici mobilul asimilarii de informatie este snobismul. (..) MP?
• Categoria D – se caracaterizeaza prin absenta mobilului. Asimilarea informationala are asupra subiectului efectul unui drog. Ca orice toxicoman, se indeparteaza progresiv de realitate. Stie totul si totul il intereseaza. Un singur lucru nu stie sau a uitat: sa traiasca. Acestei categorii ii apartinea Matheus, categorie blestemata, pentru care a afla nu reprezinta o obligatie, un sport, o ocupatie nobila, un joc, sau un mijloc de a avansa social, ci pur si simplu o necesitate fiziologica. Elevii de felul acesta sunt in general mediocri, cu rare si neasteptate sclipiri, incapabili sa se axeze eficient si la timp asupra unor domenii precis delimitate.

***

La 18 ani se indragosti nebuneste (iata un pleonasm perfect) de o fata de varsta lui. Vreme de cateva luni, cei doi strabatura umar la umar noptile Krestului, sub constelatiile cerului de vara al planetei. Totul i se parea fara importanta in fata nesfarsitei fericiri care il astepta alaturi de ea. Asta dura pina in ziua in care un vehicul greu, in plina viteza, o facu terci pe fata in timp ce alergau unul spre celalalt. Eveniment cu o probabilitate sub unu la un milion in conditiile de securitate a traficului din Krest.

Soarta – l-au consolat cu toii – neintrevazand, nici n-ar fi avut cum, reperele de otel ale Destinului lui Matheus Torm.

***

Videoclipurile de mai sus sunt, desigur, din Good Will Hunting. Daca mai vrei sf ctp, incearca kangochul, ctp – un om sf, fargiss, ctp = chiromantier, ctp & Hurezeanu, joc. In rest, poti citi intreaga poveste in original, in partea a III-a, dupa un detur dedicat "unei femei".

Sources / More info: flickr, yt-gwh, wiki-gwh, imdb-gwh