Showing posts sorted by relevance for query sorescu. Sort by date Show all posts

poate nu stiti, dar omul cu par mult si iconoclast care fie a luat-o pe-o scara catre cer sau este acum tors si facut covoare ne-a zis intr-o poezie despre boc ce va sa vie..

Un secret pe care poate-ar fi trebuit sa-l duc cu mine in patucul de veci este ca PA-ul cabinei o fo de fapt inspirat de una din poeziile lui Sorescu.

I have recently attended the “space” / poetry / jamming session I mentioned earlier and predictably, I chose to read a poem by Marin Sorescu. I thought I present it here as well.

Citeam recent ca unii au frica de moarte. Si nu e bine. Si invata de la Google ca totusi nu-i asa de rau. Si m-am uitat si eu, si-am gasit nu numai despre frica de moarte, dar si niste poezii soresciene.

Articolul Mirunei Cugler, o jurnalista proaspat emigrata a ajuns in Top 5 al articolelor din primele editii Decat O Revista. Este despre experienta emigrarii, vazuta de o fetita cu ochi mari si negri.

Incepusem sa "adaptez" cateva din poeziile lui Frost. Aici il las pe Marin Sorescu s-o adapteze.

A while back, I had started a series dedicated to poetry. I called it poezia de marti or Tuesday Poem, but it wasn't long lived. Let's try again.

Azi s-or intamplatara doua lucruri ciudat de interesante, care merita - zic eu - pomenite. Si parca nu-mi vine sa fac un articol separat din asta, sau pentru fiecare.

Cu multi, multi ani in urma, cand eram in faculta, luasem un curs de franceza. Am publicat deja primul eseu scris in acel curs, despre primul meu sarut. Recent, am dat peste cineva care aborda cam aceeasi problema. Si m-am gandit sa public prostioara asta.

Aflu recent de la Cartim ca am fost nominalizat ca "cel mai amuzant blogger". Ma simt oarecum ca un nene care se suie pe scena sa prezinte filozofia lui Nietzsche si toata lumea incepe sa rada.

Recent, in Canada, intr-un autobuz Greyhound s-a petrecut o crima destul de neplacuta, in special daca esti cel care a murit. Si Diana cu chestiile ei mici zice despre autobuzul cu oameni pe moarte. Si eu imi amintesc de Halebarda lu' Sorescu.

Ma bateau zilele astea niste ganduri. Si eu pa ele.

We're busy, we got stuff to do, but no matter how busy we are (or maybe because we are so), we need to make time for art.

Am poposit recent pe pagina unui blog negru, prezentand viata in gri prin intermediul unui batran cu tatuaje violete ce se plimba aproape gol, intelept si decorat pe strada. Mi-am amintit de Arclantida si-nceputul sau. Si-apoi am terminat de tradus Halebarda lui Sorescu.

Stateam deunazi de vorba cu constiinta..

Am inceput sa prezint poeziile lui Bogza (I, II). Si iar ma confrunt cu dilema care este de fapt mobilul si blestemul bloggerului: prezinti materialul altuia si-atunci nu mai e loc de ce ai sa zici si nimeni nu comenteaza, sau iti spui pasul fara a prezenta originalul si-atunci oamenii comenteaza dar nivelul discutiei este scazut dat fiind ca putini au rabdare sa citeasca trimiterile din Surse(?)..

This summary is not available. Please click here to view the post.

Stateam vineri de vorba cu niste amici si chestiuni importante la ordinea zilei inceput-au sa ma framante. Despre romanismul mitocan am tot vorbit si eu si altii, dar oare nu exista probleme si cu politetea debordanta?

De cateva zile incerc sa screm mai multe articole. Unul e despre italieni, altul despre japonezi (mai pe larg), altul despre feminismul canadian, altul - mai distant - despre libertarianism, anarhism si politica in general. Le am in creier da' nu-mi vine sa le scriu, ca am tot soiu' de probleme care-mi alunga inspiratia.

Vreau sa reatac subiectul Paunescu. Atunci cand am scris despre el prima oara habar n-aveam ca urma sa moara in cateva saptamani. Si cum a murit, aproape toata lumea a sarit sa-l injure. Ceea ce a facut articolul meu critic oarecum anost. Precum omul intelept care vara schiaza si noaptea alearga (sau cum era?), criticul care se respecta e bland cand altii taie-n oase.