Se cade sa scriu despre Oscars, c-asa-i traditia. Sa moara-n chinuri traditia! Va voi spune o poveste din copchilarie.

Imi placea sa ma bat cand eram tanc. Era un fel de sport, ca alergatul din clasa I pe holurile scolii, cand ma pierdeam pe coridoare, cand totul era necunoscut si toti oamenii pareau uriasi, si-i vedeam in poze de claymation si parca vroiau sa ma prinda si sa ma suga intr-o clasa straina. Ajungeam inapoi, in clasa matca, dupa ce incepuse ora. Uneori nimeream intr-o clasa straina, vecina si prietena, unde o invatatoare grasa cu ochi bulbucati imi tipa, aplecandu-se catre mine: “bueei! BA-HA-HAIIII!”.

In acel moment cheie, atentia mi-a fost atrasa de niste mogaldete umanoide ce atarnau in cuier de reverul uniformei. Miscarile lor lente aveau ceva hipnotic si morbid totodata. Pareau ca inoata in somn, au ralenti si atunci mi-au amintit de niste pisici tinuti de ceafa. Acum imi evoca scena cu Ripley Burke din Alien (1, 2).

Dar mirarea n-a tinut mult. Mastodontul bulbucat incepuse sa se apropie de mine cu mainile apucande, din ce in ce mai mari, din ce in ce mai aproape, ca ale actritei grobiene care-l curteaza pe cracanel. Fiind mic si inocent am rupt-o la fuga, inapoi pe coridor.

* * *

Pe invatatoarea mea din clasa I o chema Sabina Stegaru. Tin minte, fiindca avea obiceiul sa ne spuna cu o voce rea si guturala, cand se supara pe noi, “sifilitici”. Pe mine cred ca ma placea, fiindca atunci cand am intrebat-o in pauza (singurul care a cutezat) ce-i aia, mi-a zis “tu nu”. Cand i-am intrebat pe-ai mei s-au distrat si nu m-au crezut ca ne zicea asa, dar nici n-au vrut sa-mi spuna ce-nseamna.

Femeia era mica, sfrijita, negricioasa, cu ochelari cu dioptrii mari. Cand avea draci se facea si mai mica si mai negricioasa si-ncepea sa ne spuna ce faina fusese scoala unde “predase” inainte si cat de sifilitici eram noi.

Cu exceptia mea, desigur. Cumva, ii ajunsesem favorit, poate si din cauza ii spusesem ca tata e “sef de proiect pe Centrala de la Cernavoda”. In pauza, cand alergam bezmetic si vreo parinta venise sa “puna o vorba buna” pentru plod, mi-o amintesc oprindu-ma din alergat si dandu-ma ca exemplu: “ia-ntrebati-l pe zamo cum se pregateste el pentru scoala”. Eu i-am spus “pai nu ma pregatesc, ca n-am ce”. Raspunsul era gresit, dar ea a manevrat abil: “pai el stie dinainte, dar Cutarel nu”.

* * *

La scurt timp, SS a fost data afara mutata altundeva si de la noi iar clasa noastra a fost impartita celorlalte clase. Taica-meu mi-a zis “nu pot sa-mi iau liber, tre’ sa plec in deplasare, spune-le ca vrei sa te dea in clasa lu’ Orjehovschi”. Nina Orjehovschi era profa de la B si din telefoanele pe care le daduse taica-meu reiesea fara drept de apel interurban ca era cea mai buna.

Soarta cruda m-a impins insa in clasa Elenei Tufa, care agata copiii intarziati in cuier. Nu-i nimic, eu m-am dus si i-am zis ca vreau la Orjehovschi, si cumva, vazand determinarea mea, Tufa s-a dus la Orjehovschi si i-a zis “ia-l si p-asta”. Orjehovschi a venit, m-a-ntrebat de ce vreau la ea, eu – invatat de taica-meu sa nu care cumva sa-i spun ca el a zis ca Tufa-i tufa – i-am zis ca “e mai bine asa”. Ea a tot insistat, pana la urma eu am cedat nervos si i-am spus c-asa vrea tata. Asta a fost sfarsitul, am ramas la Tufa. Care mi-a zis “dar te-ai gandit, poate acum nu te mai vreau eu”.

In fine, am scapat fara sa fiu vreodat agatat in cuier, poate si fiindca fiind mai inalt, s-o fi temut ca daram patrimoniul.

* * *

Peste 2-3 ani m-am intalnit iar cu SS. Venise cu un individ la usa mea cand tata nu era acasa. Vroia sa vorbeasca si ea cu taica-meu, chit ca el nu vorbise cu ea niciodata. Vroia sa-l angajeze pe cetateanul cu care venisem. I-am spus ca tata nu-i acasa, cetateanul a dat un semn de descurajare si vroia sa plece, dar ea nimic, “las’ca intram si asteptam inauntru”. Mi-a fost rusine sa-i inchid usa-n nas. Am stat cu ea si ala pe cap pana a venit tata si-am scapat fericit. Nu stiu ce-au vorbit, dar tata mi-a spus sa nu mai las nebune in casa si dac-o vad pe strada, sa fug.