Idolul si role model-ul Dagnir Glaurunga isi aduce recent a sa contributie la efortul cu tiganii (t-tigani) si scoate de la naftalina vechiul cantec animat al lui Cassargoz (t-bunicul). Despre film am mai scris, dar despre nature v nurture sau, cum ii spune el, natura contra cultura, parca nu prea am mai discutat.

Actiunile Filozofu’-lui ar fi, pasamite, inspirate de The Most Dangerous Game (YouTube: Eaten Alive, 1, 2). Zice el:

Sînt clar adeptul culturii care bate la fund natura, oricînd, din orice pozi?ie.

In ce ma priveste, vad lucrurile asemanator, dar nu identic. Mai precis, asa cum avem dualitatea wave-particle sau materie / energie, tot asa avem si acest interplay intre calitatile innascute si cele dobandite. Exista anumite calitati ce nu pot fi usor schimbate prin educatie – culoarea ochilor de pilda. Acolo fondul genetic are mai multe de spus. Totusi, nu-i imposibil ca in viitor sa poti schimba culoarea ochilor cuiva cu un vaccin genetic. A cade prada insa fundamentalismului genetic (nu putem schimba nimic, totul e predeterminat de gene) asta-i o prostie similara cu plansul sub drobul de sare sau sacrificiile aduse zeului ploii.

Obiectiile la primordialitatea educatiei sunt vesnici aceleasi, exemplificate intr-un comentariu la articolul sau:

Nu sunt de acord cu tine la faza cu : "Iei un copil de coreean ?i-l cre?ti neam?, neam? va fi. Iei un pui de francez ?i-l cre?ti ?igan, ?igan va fi. " Exista un anumit fond genetic al fiecarui pui de om mostenit de la tatal si mama lui. Mai devreme sau mai tarziu trasaturile vor iesi la iveala. Stiu nenumarate exemple in acest sens. Fetita infiata, crescuta intr-o familie de profesori universitari, a ajuns la adolescenta, o curveta jalnica. Copil crescut intr-o familie de neoprotestanti a inceput sa cerseasca desi nu-i lipsea nimic (copilul era mai tuciuriu ... ). Si exemplele pot continua.
Sunt de acord ca schimbarea mediului de 'crestere' reprezinta o sansa in plus pentru copil.

LE: Cum am mai spus, astfel de exemple, pe langa ca nu sunt verificabile, nu demonstreaza nimic. Exemple – si inca verificabile! – sunt in toate directiile. Chiar presupunand ca ar fi reale, de unde stim ca tehnica de parenting a parintilor adoptivi de mai sus nu a fost cumva profund deficitara, ca cea a parintilor adoptivi din Spania care si-au bagat copilul in spital de “13 de ori” sau ca cea a lui Michael & Angeline Rogers, care si-au tinut fiica Chelsea intr-o cusca pana la 7 ani – si astia erau parintii naturali! Asta-i si motivul pentru care copiii sunt aruncati din orfelinate parintilor dementi – fiindca oricat de nasol e cu acestia, tot mai bine-i decat sa putrezeasca. Chelsea nu priveste viata de dupa eliberarea de la 7 ani ca fiind substantial mai buna: a mers din foster home in foster home si nicaieri nu a fost abuzata fizic, dar nici iubita n-a fost. Nu demult Karla – si multi altii – imi spunea ca nu vede alta cale decat ruperea copiilor de nucleul traditional al familiei. Iata si raspunsul meu:

Ideea cu smulgerea copiilor din sanul familiilor si cresterea lor de catre stat este falita:
1. Canada a-ncercat asta cu amerindienii pana in anii '60 rezultand intr-o mortalitate a copiilor de 69%
2. Orfelinatele romanesti sunt deja faimoase prin putrefactia copiilor din grija si infectarea cu SIDA; presupunand ca supravietuiesc, copiii din orfelinatele romanesti ajung mult mai prost decat puradeii
"Ruperea copiilor" are sens numai in masura in care dorim etnocid. Daca asta vrem, de ce nu spunem lucrurilor pe nume?!

Unul dintre cele mai raspandite comentarii este sa le dea statul lor si sa-i trimitem acolo. Cred ca cei ce zic asta se refera la insula contelui rusnac..

Pan’la urma, poate n-ar fi o idee chiar asa rea, dar sa-l trimitem acolo si pe Bon Jovi, bulibasa rockerilor blonzi, sa-i aduca el pe calea cea buna.

Sources / More info: wiki, t-tigani, t-bunicul, am-tmdg, wired-gvaccines, gvt, chelsea-rogers