Rezultatele sunt sau ar trebui sa fie binecunoscute deja: PDL a fost pedepsit de cei suparati ca le-au fost taiate salariile si pensiile, iar USL a fost rasplatit fiindca le-au marit in ciuda lipsei banilor si-n ciuda faptului ca salariile si pensiile n-au legatura cu reprezentantii locali si politica locala.

Iata rezulatele alegerilor locale din tara, dintr-un articol semnat de Carmen Vintila (evz):

Cel mai slab scor înregistrat de USL a fost la consiliile judetene (inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti). Acesta reprezinta votul politic pur, pentru ca releva optiunile electoratului pentru formatiunea social-liberala, candidatii acesteia neavând nicio influenta. Potrivit estimarilor BEC dupa centralizarea rezultatelor din 44% din sectiile de votare, USL a obtinut 43,37%.

Fata de alegerile locale din 2008 diferenta nu este una semnificativa. Practic, Uniunea nu pare sa fi reusit duminica sa obtina procente în plus. În urma cu 4 ani, PSD, PNL si PC au candidat separat. Scorul cumulat al celor trei formatiuni a fost 49,49%. Social-democratii au fost votati atunci de 27,97%, liberalii au avut 18,20% din sufragii, iar conservatorii, 3,32%.

În ceea ce priveste PDL, votul- sanctiune este evident. În 2008, democrat- liberalii aveau 28,92%, cu un procent peste PSD, în timp ce duminica ei au obtinut 15,68%.

Mai putin cunoscut este ca primarul din Jilava a fost ales aflandu-se in puscarie (evz-jilava), in timp ce primarul reales al capitalei, Sorin Oprescu, are intre ctitorii Dogtown, o afacere de familie.

Dar nu despre rezultate vreau sa scriu, ci despre cum s-a ajuns la ele.

Cracanel se strofoca recent cum ca a vota nu-i tot una cu a-ti alege violatorul. Zicea, comparand inutilitatea votului cu inutilitatea “jobului”:

Nu asa schimbi lumea si probabil diferentele intre cei pe care-i alegi nu-s majore, dar inveti sa faci o alegere si sa traiesti cu consecintele ei. Poate reusesti chiar sa anticipezi castigatorul si sa-i citesti minciunile. Poate inveti sa interactionezi cu el si campania sa in ideea de a apela la el cand ai nevoie sau chiar a-ti face propria campanie cand, intr-o zi, poate tu insuti vei candida.

In ce ma priveste, eu consider birocratia locala complet inutila si-s constient ca cei din jurul meu sunt departe de a accepta ideile mele. Nu avem nevoie de reprezentanti la nivel municipal, toate deciziile ar trebui luate prin referendum saptamanal si / sau lunar, iar birocratia ar trebui sa fie minima. Referenda s-ar putea tine chiar online. Dar pentru ca asta sa se-ntample, e nevoie ca toata prostimea care se considera prea uberhipstera pentru a vota sa capete o sclipire de intelgere si sa-si salte curul lenes din balta de coca-cola si scrum de tigara.

Stiu, slabe sperante..

Cracanel nu pare sa stie (sau ignora) trista realitate: voturile care conteaza se-ntampla din entuziasm (sau frica), nu din ratiune.

• “I voted for what I think could be honest and diligent politicians,” said 58-year-old teacher Mariana Stoiculescu at a polling station in the capital Bucharest. “We want better wages, better services and a better life for our children.”
• Elena Constantinescu, 40, who works in the south-western city of Pitesti, said: “What matters to us is to get better wages, more jobs, and … to see the government cares more about us.”
• Most candidates promised to tackle the city’s chronic stray dogs problem. There are up to 40,000 strays on the streets of Bucharest (..) (tumblr)

Este pur si simplu deprimant sa afli ca Bucurestiul inca nu a rezolvat problema maidanezilor si ca cel care a speculat-o pentru a-l imbogati pe fi’s’u (si a se ajuta pe sine) a sfarsit prin a fi reales – nu prin merit personal, ci in special fiindca bucurestenii s-au saturat de Base, care nu prea mai are nici o legatura cu primaria. Mai departe, miturile politicianului onest si al guvernului ce-i pasa continua sa dainuie.

Nu demult, citeam intr-unul din articolele unei prietene jurnaliste ca a plans cand a fost ales Obama si era convinsa ca totul se va schimba. Ca si interviurile de mai sus, astfel de idei ma infurie. Sa-ti spun de ce:

1. Cu cat mergi mai sus pe ierarhia politicii (scara pacatelor?), cu atat marja de miscare a unui politician scade. Odata instalat in oficiu, el nu are de ales in urma sarcinile actorilor principali.
2. In alegeri, politicienii sunt ca un fast food / saormerie sau producator de tigari. Ei vand cam acelasi produs, deseori facut in aceeasi fabrica din China (sau, in cazul saormeriei, de la acelasi abator), dar ambalat diferit, la preturi diferite, pentru segmente si tegumente diferite de piata. Cam asta explica si George Carlin in Illusion of choice si Lying Politicians.
3. Ca simplu alegator, nu vei fi nicicum “actor principal” – asta esti numai in masura in care poti influenta un politician. Unui politician nu-i pasa de tine decat in masura in care-i poti aduce alegatori si / sau bani. Daca ai bani si / sau esti o corporatie, evident ca cel mai simplu este faci o donatie sau lobbying (corporatiile doneaza de obicei ambilor candidati, nestiind cu siguranta cine iese). Daca esti un student cu putini bani dar cu mult timp, merita sa faci voluntariat cu campania respectiva, castigand astfel – daca faci treaba buna – ceea ce o corporatie castiga cu bani zdraveni: acces privilegiat la urechea politicianului respectiv.
4. Cat timp alegatorii sunt apatici (problema generala) si nu se informeaza (sau voteaza cu cel care le da saorma cea mai babana), politicienii au un interes direct si crescand in a-si largi sfera de influenta, fortand cat mai multe corporatii sa le dea bir. Mai precis, clocind cat mai multe legi si basind tot mai multe “regulations” chiar si acolo unde lucrurile merg perfect, “alesii” forteaza omini care n-ar avea nici o treaba cu ei sa “contribuie”. Afacerea asta-i explicata de Prof Lawrence Lessig in ultima sa carte, Republic, Lost: How Money Corrupts Congress--and a Plan to Stop It.

Ce-nseamna cifrele de mai sus? Cam ce spunea si George Carlin – cu observatia ca omul era pe moarte, un bitter old man, si nitel cam pesimist si deprimat dupa o viata de privatiuni intr-o directie, droguri si excese intr-alta. Ce este important de retinut e ca votand nu schimbi lumea, dar nevotand o faci mai rea. Chiar daca esti prea lenes sau incapabil de a lua decizii, tot merita sa treci prin exercitiul alegerii cuiva si a te informa mai mult pentru efectele secundare decat pentru efectul direct. Nu poate exista democratie – sau un guvern care serveste interesele maselor largi – cat timp un grup crescand de porumbei inocenti nu se informeaza si nu participa in procesul democratic.

Ce ramane de facut? Oare nu exista o solutie care sa nu aiba de a face cu cumparatul cartii de mai sus? Sigur ca da, cartea de mai sus explica mai degraba problema, cum o explica Laurentiu la Goagal sau intr-un interviu cu un lobbyist care-a fost la zdup. Si cum vad ca iar m-am intins prea mult, va zic de experienta mia si Elvetia in articolul urmator (sau urmatoare).

Sources / More info: evz-rezultate, evz-inrosit, evz-jilava, evz-cr