Pornesc de la un articol despre PDL, individualism si reforma statului si ajung la ipse dixit, golden rule, sinucidere si consum de opiate.

Citind VataKencii am dat peste un articol semnat de Mr Patrick André de Hillerin din care un fragment in particular mi-a zgariat retina si poate si corneea dar nu stiu, ca nu-i vascularizata:

Într-o țară în care cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor a fost “Maradona din Carpați”, pentru un popor care e obișnuit ca pictorii să-i fie numiți “Micuța Picasso”, iar compozitorii “Micul Mozart”, într-o țară în care Elena Udrea și Andreea Paul aspiră să fie nu ele însele, ci “Noua Doamnă de Fier”  (deși, din punct de vedere al consistenței materialului, una pare mai degrabă femeia de cauciuc a unui exilat pe mări, iar cealaltă are inteligența sclipitoare a unei buturugi tălâmbe), m-ar bucura enorm ca miile, zecile de mii, sutele de mii de manifestanți pro-PDL să fie, totuși, individualități.

Sa te legi de dorinta altora de a avea un nume sonor, exotic pentru a se implanta mai pregnant in memoria colectiva, in timp ce tu semnezi “Patrick Andre etc”, e un pic incongruent logic, non? E ca si cum eu, Zamo.ca, m-as lega de Blegoo.com ca “buei, cum iti permiti s-o arzi anonim pseudonymous, ce-i aici, camin de c**ve, bar de n***i, parla**nt”?

Dar mi-am zis ca poate nu cunosc povestea indeajuns de aproape. Poate ca omul s-a nascut cu numele asta si n-are nicio vina ca i l-au dat parintii; doar n-o sa-l schimbe acum in Ilarie Dosoftei alu’ Perja ca vreau eu. Atata doar ca eu nu asta zic. Spun numa’ ca nu te poti lega de altii ca vor un nume sonor cat timp porti tu unul fara nici un merit personal.

Incercand sa aflu mai multe despre acest nume, am dat peste blogul unei doamne al carei nume sugereaza o relatie de rudenie cu PAH, dar nu pot fi sigur – poate o fi asta un nume foarte comun in Romania, sau poate e un pseudonim, precum “Noua Doamna de Fier” .. unde am descoperit o mostra de cultura si piosenie:

Am facut fotografii nu ca sa ma mindresc, ci pentru a servi drept reper de omenie celor care vor privi (sau celor care nu vor mai privi) nepasatori anunturile mele viitoare.

Miscat, nici nu-mi permit sa comentez.

Caut mai departe si dau peste un blog mai putin cunoscut din Timisoara, care s-a cam paraginit (logic si moral ) de cand, acum cativa ani, am incetat sa mai comentez acolo. Sau poate inca inainte de ~.

Sa incepem cu inceputul : Patrick Andre de Hillerin nu are nici un fel de experienta relevanta, nici un fel de calificare si nici un fel de abilitate dobindita ori pricepere cistigata care sa-i ingaduie lui sa vorbeasca despre “cum ii” pe aceasta tema [advertising]. S-ar putea la fel de bine apuca sa discute despre problemele aceleratorului CERN, despre evolutia viitoare a selectionatei de rugby a Algeriei sau despre psihologia intima a ministrului economiei din Argentina. Ba chiar o si face, cu acelasi elan imberb. Stie el, si ne impartaseste si noua farime din nulitatea stiintei lui.

Ceea ce autorul vestic nu pare sa inteleaga este ca linia de atac de mai sus poate fi folosita cu acelasi succes impotriva domniei sale: ce cadere  / pregatire / autoritate are el sa-l califice sa scrie despre oricare din subiectele [multe] abordate pe propriul sau blog mai mult decat experienta proprie pe von Hillerin?

Fragmentul ultim pare scris pe 14 Decembrie 2010, judecand dupa comentarii. Aruncand un ochi pe site-ul PAH, gasim ca domnul de hillerin se considera “față de maimuță”, furandu-mi ideea:

PS O adresă de mail: patrick față de maimuță pah.ro și @padehillerin pe twitter

Update 4.08.2010: Pentru că am de gând să încep să scriu câte ceva despre advertising și nu vreau să mi se spună din start că sunt un bou p'afarist, rog să se consemnze că am fost copywriter între 2002 și 2008, în următoarele agenții de publicitate: Saatchi & Saatchi, McCann Erickson și Graffiti BBDO. Am fost un copywriter mediocru, fără premii de creativitate câștigate. Maximul a fost un shortlist la Portoroz. Îmi amintesc, însă, cu plăcere, Effie-urile pe care le-am câștigat. Cred că o părere-două despre advertising pot să-mi dau și eu, în timpul liber, chiar dacă nu sunt destul de avizat.

Cat despre inadecvari si praf in ochi, hai sa citam din discursul proaspatului presedinte (i):

Din punctul meu de vedere, al cetăţeanului Crin Antonescu, formula Ordonanţei de Urgenţă şi anume că rezultatul referendumului e dat de majoritatea celor care se prezintă la urne este una corectă. Este corectă şi constituţională. Ştim asta dintr-o decizie a CC dată pe un document similar cuvânt cu cuvânt, în 2007. O lege stă la promulgare şi este constituţională, o ordonanţă este în vigoare şi face efecte, fiind similară cu alta care a primit aviz de constituţionalitate.

Pe cine intereseaza opinia Insului Crin daca nu-i aceeasi cu cea a Unsului Antonescu?! Porcaria asta imi aminteste de alt individ care ocupase acelasi post si care, inainte de a fi executat intr-o alta lovitura de stat, oferea completului de judecata executie opinii “ca simplu cetatean”.

Ce-ncerc sa spun este ca “patalamaua” n-are valoare, cel putin nu in Romania, si ca tot ce poti stabili este prin si datorita abilitatilor tale analitic-intuitive, nu a unor imuabile legi, parafe, stampile sau hartii. Credinta in “experti” si / sau “reputatie” este la fel de nociva gandirii critice precum cea intr-o forta divina, ingeri sau bec. Nu poti judeca abilitatea unui avatar online in a-si da cu parerea pe un subiect, oricare ar fi acesta, pe baza unei diplome sau pretinse specializari, ci NUMAI evaluand direct opinia in speta.

Sources / More info: pah, ah, trilemah