Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca am fost oarecum surprins cand, la vot, mi-au fost inmanate 3 buletine. Stiam vag despre referenda, dar nu ma gandisem sufizamant la broblem. Am fost foarte fericit cand, dupa vot, am citit un articol Zizzou care exprima o opinie opusa alegerii mele.

“In ciorapi sa ne mirosim sau in dezbateri sa ne scuipam”, i-am zis, si el a zis “bine”. Nu este prima data cand propun o astfel de dezbatere – in trecut, l-am provocat pe Buddha la o dezbatere pe tema misoginiei, dar el a zis “pas” (mai precis, n-a zis nimic). Enuntam acolo cele 3 caracteristici ideale ale unei dezbateri:

1. fara atacuri la persoana
2. minim apel la autoritate
3. captivanta

La acestea, am adaugat definitia structurii de 4 articole intr-un comentariu pe blogul lui Zizzou, si anume:

• PRO-1 Definirea problemei de dezbatut (rezolutia), urmata de cel putin 3 argumente constructive. Cel mai important speech / articol al unei dezbateri; daca-i prost facuta, dezbaterea se duce-n buda lu’ becali.
• CON-1 Raspunsul, in care argumentele constructive sunt demolate, in locul lor aducandu-se alte 3-4 constructive.
• PRO-2 (replica): Reconstructia argumentelor initiale si optional alte 2 argumente constructive.
• CON-2 (replica): Re-demolare si atac asupra celor 2 constructive. Concluzia cazului impotriva rezolutiei.

Intr-o dezbatere de turneu, echipa PRO este Guvernul, PRO-1 fiind prim-ministra (7 minute) iar PRO-2 un membru al parlamentului (7 minute). Echipa CON este Opozitia, cu membrul opozitiei (7 minute) si in final lidera opozitiei (10 minute). In mod normal, dezbaterea este deschisa si apoi inchisa de prim-ministra, al carei speech final are 3 minute si care nu poate introduce nici o idee noua in final; in cazul dezbaterilor online il putem lasa in comentarii la CON-2. Pentru a avea o dezbatere interesanta, rezolutia – o propozitie generala care-ncepe cu “Be It Resolved That” - trebuie ingustata in subiectul dezbaterii. Propun de asemenea ca replicile sa se deruleze la interval de minim 3 zile si maxim 5. Asta ar garanta ca ele sunt cat de cat gandite, dat fiind ca spontaneitatea care confera dezbaterilor verbale atata savoare oricum nu poate fi replicata pe bloguri.

BIRT: putin importa cate camere are Parlamentul Romaniei, cata vreme e-n Jilava

Intr-o miscare super-inteligenta, Base a introdus in votul prezidential doua referendum-uri de reducere a puterii parlamentului, speculand nemultumirea populara cu clasa politica. Desi probabil oportunista si menita sa scoata oamenii la vot, miscarea Presedintelui se incadreaza in mersul general al statelor civilizate, care se coaguleaza in grupari suprastatale si care incearca sa-si simplifice procesul legislativ. This House believes that the current stage of development of the Romanian society is better served by a unicameral Parliament (aceasta Adunare considera ca in actualul stadiu de dezvoltare societatea romaneasca este mai bine servita de un Parlament unicameral).

Primele camere deliberativ-consultative din istoria democratiilor nascente au fost, invariabil, unicamerale si deseori informale. Regele n-avea nevoie de curte supraetajata – si, oricum, in fiecare curte regala existau grupuri, factiuni si intrigi de culise. Pe masura ce societatile respective s-au dezvoltat, au aparut noi clase sociale, cum ar fi burghezia, a caror ascensiune a produs conflicte la nivel social, conflicte care au fost rezolvate dand acestora o voce aproape de urechea regelui (si mai apoi a executivului). In societatile moderne, camera superioara reprezenta aristocratia si modera camera inferioara, care era plebea / burghezia. Acestea au evoluat apoi, in timp, intr-o birocratie costisitoare mentinuta de cele mai multe ori din motive de traditie si inertie.

1. Occamu’ & gridlocku’

Romania nu are, evident, o aristocratie vizibila. Romania nu se afla nici macar la acea etapa de dezvoltare (aparitia burgheziei) si ar putea chiar s-o sara. Clasa patronala romaneasca este mult prea subtire si deseori se confunda cu cea politica, pe fondul unei crase lipse de etica si (ne)intelegere a principiilor democratice si a separarii puterilor in stat. Initial concepute de Antonie Iorgovan ca fiind practic egale, cele doua camere ale Parlamentului Romaniei nu au reusit sa capteze atentia alegatorilor si cu atat mai putin respectul acestora, in ciuda unei transparente si a unei complexe prezente online, rar intalnita chiar in democratii mult mai avansate. Asa cum remarca si Economistul, forurile legislative romanesti si in general politica romaneasca sunt o colectie de ego-uri, ambitii, ingamfare, prostie si fudulii, incepand cu ouale lui Nastase si terminand cu koaiele lui Base. Deliberarile legislative constau in ciumpalaci care tin cuvantari pentru a se auzi vorbind, si-n rest absenteism si desconsiderare toatala a alegatorilor. Exista si politicieni care-si iau functia in serios, dar sub 300.

Diferentierea “unii reprezinta interesele locale” iar ceilalalti “cele nationale” este absurda – este vorba, in fond, de aceeasi oameni, aceleasi Marii cu-aceleasi sapcalii. Apartenenta la una din camere nu schimba creierul cuiva, cu atat mai mult cu cat pana in 2003 erau perfect egale, pana in 1989 era numai una si mai mult de-atat nu-si mai aminteste nimeni.

Cand lucrurile se complica si se-nnoada in mod gordian, cand ne-nglodim si ne-nnamolim in marasmul coruptiei, narcisismului, debusolarii si al discursurilor fara inceput, fara sfarsit si fara legatura cu subiectul dezbaterii, mataraia trebuie taiata cu lama lu’ Occam.

2. Drumuri ouaropene

In Romania, locul Senatului a fost luat de Parlamentul European. In prezent, Romania are un de facto sistem tricameral. Desi spectrul dictaturii este des agitat, stim cu totii ca asa ceva nu se mai poate intampla. Principalul garantor al democratiei, libertatii si bunului mers al societatii este nu Senatul, ci suprabirocratia europeana, in care motivat sau nu se afla toate sperantele romanului. Acolo ni se duc taxele, acolo se iau deciziile legislative majore, de-acolo vin directivele ce trebuiesc urmate, ei ne trimit fonduri si ne zic cum sa le folosim, ei ne-nvata cum functioneaza institutitiile, ei ne trag de maneca si de urechi cand nu cuplam. In aceasta stare de lucruri, Parlamentul Romaniei a devenit o institutie birocratica al carei unic scop este de a adopta directivele europene si de a le transpune in legi romanesti. De cate ori isi baga coada si au o initiativa, e stupida (vezi recenta redefinirea casatoriei, care a rezultat iar in tragere de perciuni de catre Parlamentul European).

Sistemul bicameral in Romania actuala este o piedica in calea integrarii europene. Se poate argumenta ca Parlamentul este pe de-a-ntregul irelevant si redundant, dar ramane totusi o pepiniera pentru viitorii lideri, o groapa cu nisip unde se pot juca cu galetusa si unde-si pot ingropa outele. Eventual, camera unica si-ar putea gasi rostul, odata cu cresterea calitatii oamenilor ce-o vor popula si poate si nivelul dezbaterilor va creste.

3. Exempli Gratia

Zizzou, tu ai cautat si ai gasit deja exemple europene, usurandu-mi munca. Le citezi ca fiind exemple care sustin teza ta, dar, cum iti spuneam, eu le consider ca subliniind inutilitatea celei de-a doua camere. Intr-adevar, Danemarca, Finlanda, Suedia si Islanda au inceput cu sisteme unicamerale, au navigat o societate in curs de stratificare cu o singura camera si-au ajuns fara probleme in situatia actuala ca democratii solide si prospere, cu societati egalitare. Daca bau-bau-ul agitat de proponentii bicameralismului – dictatura - nu si-a aratat coltii de-a lungul evolutiei lor, cand nu exista o Europa unita care sa-i tina de mana, si-n conditii de monarhie, care-i mult mai aproape de absolutism, cu atat mai putin va apare la noi.

Estonia este exact ca noi – de fapt, mult mai bine, si poate ca unul din motivele pentru asta este ca nu are doua camere atarnate de gat, ci numai una si buna. Swaziland, tara cu cel mai mare procent de HIV / AIDS, are un monarh mai mult sau mai putin absolut si un parlament bicameral la o populatie de 1123913 locuitori. In Canada (un stat federal mult mai mic decat EU), parlamentul federal este bicameral, cele provinciale fiind unicamerale.

Exit

Acestea fiind zise, te las cu niste link-uri catre wikipedia (pe care probabil le stii deja) si cateva clipuri care explica mai bine ce-i cu dezbaterile de turneu si cum functinoneaza alte parlamente, si-n special cel european. Ba chiar voi adauga la sfarsit si un clip cu Vadim, ca ilustratie a discursurilor tinute de dragul poeziei, discutii care-si au rost in teatru, nu intr-un organsim menit sa discute, amendeze si produca legi care ne afecteaza pe toti. Am mai aruncat un ochi prin interneatza romana sa vad ce-au zis si altii.

zi de zi .ro

rezistenta .net

- incearca sa gaseasca raison-u’ d’etre pentru bicameralism, dar ajunge in final la concluzia ca nu-i

codRosu .ro

- la prima citire, comentariul pare mai pertinent decat articolul

forum hotnews .ro

• O democratie neconsolidata si doua Camere ar avea avantajul ca se corecteaza reciproc.
• La noi sistemul bicameral e artificial, el nu reflecta asezarea populatiei sau un principiu istoric de functionare. Bicameralismul e folosit mai mult de statele cu structura federativa.
• In sistemul bicameral deciziile se iau mult mai greu decat in cel unicameral. Parlamentul unicameral este mai puternic decat cel Bicameral vis-a-vis de executiv.

cotidianul .ro

- discutie amanuntita

micioi

Q&A

diseara .ro

- articolul intreaba, comentatorii raspund

realitatea .net

- foarte asemanator daca nu identic cu articolul din cotidianul

Astept un raspuns in 3-5 zile. Iti propun sa discutam prin comentarii la acest articol numai regulile dezbaterii (in cazul in care doresti schimbari) si probleme de ordin tehnic, salvand chestiunile de substanta pentru articole. Desigur, cei care nu participa sunt liberi, chiar invitati sa comenteze!

Sources / More info: zizzou-parlament, wiki-bicameralism, wiki-unicameralism, wiki-camere, wiki-debate, wiki-bp, wisegeek-bicameral, discursul-persuasiv, drumuri-europene, yt-deb8