Ma bateau zilele astea niste ganduri. Si eu pa ele.

Era ca pe ce sa scriu o poezie. Apoi m-am gandit ca mai citesc si altii acest blog (in afara de cele cateva personalitati care ma macina) si vor avea asteptari de la poezie, cum ar fi sa le deschida noi orizonturi, noi puncte G, noi anusuri, noi sentimente. Ori eu cand scriu, scriu fiindca asa am chef si nu neaparat pentru a-mi epata cititorii (shhh, eu un secret intre noi, ok?). Mai mult, este iar greu de explicat / inteles, dar poate uneori scrii anumite articole tocmai pentru a scrie ceva fara a te teme ca esti inteles.

Poezia ar trebui sa fie modul favorit de exprimare pe bloguri, dar nu este, fiindca necesita prea mult efort la scriere, iar publicul internaut pur si simplu nu este obisnuit cu genul de efort necesar pentru a o descifra.

Zilele astea imi invadase creierul Mania Persecutiei lui Sorescu:

Tu imi storci vlaga
Si eu cred ca tu
Imi storci vlaga.

Tu imi duci copilul
La razboi
Si eu cred ca tu
Imi duci copilul
La razboi.

Tu imi iei zilele
Si eu cred ca tu
Imi iei
Zilele.

O poezie simpla unde Ideea este mai importanta decat cuvintele. Exista si poezii care te umplu de bambilici desi practic nu inseamna nimic – oare acolo sunt cuvintele mai importante decat Ideea?

’Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

“Beware the Jabberwock, my son!
The jaws that bite, the claws that catch!
Beware the Jubjub bird, and shun
The frumious Bandersnatch!”

He took his vorpal sword in hand:
Long time the manxome foe he sought—
So rested he by the Tumtum tree,
And stood awhile in thought.

And as in uffish thought he stood,
The Jabberwock, with eyes of flame,
Came whiffling through the tulgey wood,
And burbled as it came!

One, two! One, two! and through and through
The vorpal blade went snicker-snack!
He left it dead, and with its head
He went galumphing back.

“And hast thou slain the Jabberwock?
Come to my arms, my beamish boy!
O frabjous day! Callooh! Callay!”
He chortled in his joy.

’Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

Fiecare din poeziile de mai sus spune cat un articol de 7 pagini, si-asta fiindca lasa cititorul (sau, mai degraba, absorbantul) sa le interpreteze si sa le dea ce inteles doreste. Ce am eu de zis nu se compara cu cele de mai sus; atata doar ca daca esti convins ca stii si intelegi ce vreau sa zic, fie gresesti, fiindca nici eu nu stiu, fie stii mai bine ca mine – din acelasi motiv.

Ai impresia ca ma cunosti, ca avem ceva in comun si / sau ca vreau sa te fut. Nu ai reusit insa sa ma interesezi. Am avut o conversatie fiindca asta cerea acel moment – doi oameni la o masa, comanda venea greu, lumanari, alea. Nu am incercat nici macar sa ma prefac ca-mi placi iar tu ai luat-o ca pe un semn de self-confidence. Mai tarziu, in buda restaurantului la sfarsit, cand imi venea sa casc, te uitai la mine de parca eu eram sau ar fi trebuit sa fiu fericit. Iar daca nu te sun, daca par dezinteresat cand ma suni tu nu-i din cauza ca “joc jocul” ci pentru ca pur si simplu nu simt absolut nimic pentru tine, nici macar ura sau dezgust. Motivele pentru care nu te resping mai dur sunt ca 1. asta te-ar intarata si mai tare si mi-e teama c-ai trece granita patalogicului / legalului si 2. chiar nu am timp si chef de inca o zaluda care ma uraste metodic fiindca mi-a azvarlit un os si nu l-am ros.

Da, ai intuit bine: te iubesc si o fac pe Take Duru’. Du-te-n baie si mai fandoseste-te-n oglinda o tura.

Mi-ar fi placut sa pot face o poezie din cele de mai sus. Nu cred ca as fi reusit sa ajung la un rezultat care sa merite sa fie publicat si pe un blog aproape exclusiv personal ca acesta, nici macar in 5 ani de scris part-time. Lipsa abilitatilor de poet garanteaza o audienta care nu prea gusta poezia si lipsa audientei iubitoare de poezie este gram-negativa procesului de creatie. Asa-i la noi, in tenis.

Cred ca burlacii sunt oameni care s-au prins ca viata e o pizda batrana, cracanata, innegrita – nici s-o futi nu-ti vine – inainte sa-i fi imbarligat cineva. Si fara o fömee care sa lucreze serios la o relatie, fie direct fie prin reverse psychology, lumea ar cam lua sfarsit.

Daca nu mi-ar fi teama ca au efectul opus mi-as comanda insigne / tricouri cu “I’m not husband material: sunt gheu / impotent / somer / sidilitic / needy”.

Sources / More info: wiki-jab, wiki-trial, guten-trial, [B&B – Liar]