Intrerup desfasurarea discutiei interviului halucinant cu un comunicat important pentru tara. Ca sa-mi exprim stupefactia in legatura cu reactia unui blog mirobolant. Care chiar imi placea.
Despre ce-i vb, si cum a-nceput? Pai simplu: in comentarii la un articol precedinte, cerculet m-a declarat trist si s-a oferit sa-mi faca un desen. Eu am raspuns in felul meu, in doi peri. Grosi si carliontati, de provenienta pubica. Iar ea a luat-o ca pe-o rautate. Dar desi putin curentat, cerculet a purces de mi-a facut desenu’ (cerculet-1). Eu i-am multumit intr-un comentariu, in felul meu, iar ea s-a suparat si a zis (cerculet-2) ca nu mai vb cu nimeni, fiindca-s un ticalos banal. Deci, imi plac banalele, asta recunosc, dar restul – nu.
Ca discleimar, eu nu am avut ocazia sa ma conving daca cerculet este fetita sau baietel. Dar dupa reactii, este fie fetita-fetita, fie un suflet de fetita in corpul paros al unui baietel. Pentru simplificare, ii voi zice fetita. Inca o data, poate ma insel, poate este el, poate este clar el fiindca uneori se refera la sine cu pronume si prenume masculine. Dar asa facea si George Sand. Si oricum e o poveste virtuala. Si oricum frumusetea artei consta in a-l lasa pe cel ce o inhaleaza sa-i dea ce interpretare doreste. Nu-i atac, zic.
so what?
Poate n-ar trebui sa acord atentie supararii lui cerculet, intrucat n-am facut nimic sa merit sa se supere pe mine. Dar ea s-a chinuit si mi-a facut un desen. Si are un blog superb, care chiar imi place, pe unde-am mai fost, si chiar m-am gandit: ce fain ca exista in blogo.ro-oaie, ca o oaza de coloare intre frustrati si frustrate.. Ce frumos sa te pastrezi fragil(a) in mijlocul custilor de “death row” de la hingheri, aka Romalia! Si daca nu reusesc eu sa nu strivesc corola de colori a blogo.ro-oaiei, cum as putea sa cer asta altora.
who r u, v?
A-ncerca sa-mi espliquez stilu’ e echivalent cu a-ncerca sa espliquer un bank. Isi pierde orice farmec sau sansa de ~. Modul meu de exprimare este deseori greu de patruns. De multe ori tre’ sa muncesti sa-l deslusesti. Si de multe ori, presupun, in ciuda muncii, ramane cetos si aparent bascalios sau inecat in eros. Iar interlocutorul virtual ramane cu sensul in mana, intrebandu-se, in sir mai mult sau mai putin cronologic:
- ce-a vrut sa zik ku asta?
- ori e el prost, ori sunt eu prost?
- pai daca-i o maimuta mai dashteapa ca mine, cat de prost is eu?
- ba, da’ tot nu-nteleg. face mishto de mine, e clar!
- daca face misto de mine – ceea ce am stabilit fara drept de apel – inseamna ca vrea sa ma distruga!
- daca vrea sa ma distruga, inseamna ca trebuie sa-l urasc.
- hai siktir, ba, sekatura! (adica sexatura sunt eu)
Ce-am vrut eu sa spun aici? Ca desi poate uneori asa pare, “discursul” meu (adica stilu si pistilu, modu’ in care ma esprim) este rareori ironic la adresa interlocutorului. Mai degraba, cand folosesc “greseli intentionate”, ma autoironizez, cum se cade sa faca orice maimuta care (nu) se respecta. Este de asemenea un mod de a in(tro)duce cetitorul in eroare, care-i zapacit de mine (fabrici si uzine) intr-asa un hal, ca nu mai stie cand eu gresesc ca-s prost, ca-s jmeker, sau toate trei.
In general, chestiile de baza, factuale (cum ar fi creierul) incerc sa le explic in termeni simpli. Chestiile complexe, care-s mai mult opinii, logica si deductii decat axiome, le explica in doi peri pub(l)ici, fiindca vreau sa incurajez discutia lor. Ca asta are efectul opus, putin imi pasa. Adica ma doare undeva, ca de-acolo am smuls cei doi peri cu pricina.
Evident ca multi oameni care poate ar fi comentat / polemizat intr-o anumita tema n-o vor face cata vreme este neclar ce vreau sa zic si-n consecinta pozitia mea este ilogica. O concluzie posibila este ca-mi lipseste self-disciplina de a ma exprima transant.
si dak nu te mai ceteste nimeni?
Riscul ca toata suflarea virtoala sa se supere pe mine este real, dar merita asumat. Fiindca daca cei ce inca se pastreaza in jur si pre sait dupa ce au parcurs un titlu in nemtzeste, o pagina care se-ncarca mai incet ca un trabant pe ulei de floarea soarelui si soia, si un text scris in mod capricios, discretionar si pe alocuri virulent dar fara tinta clar definita sunt cititorii adevarati. Oamenii ecce, oamenii cu care am ce vorbi, oamenii in care merita sa-mi investesc sentimente, cuvinte, idei, concursuri, domenii si, in unele cazuri, (exclusiv feminine, nu ma-ntelege pe invers), organe.
La inceputul oricarui labirint risti sa gasesti in interior un minim-taur, care sa-si bage cornul in vreun orificiu, nu neaparat al lui, dar asta s-ar putea totusi sa fie o kestie buna, pana la urma. It’s risk vs rewards, baby, cum am mai zis si eu, si gagik lu’ Val Kilmer din Heat, zisa si Ashley Judd.
bine, hai ca iar bati campii, zi-i cu cerculet
Tot pe blogspot, am mai descoperit un cerculet (cerculet-general). Este din Temeszvary, nascuta-n 1987 (epure), varsator, amatoare de crema de zahar ars. Nush daca-i acelasi, dar voi comenta si la celalt cerculet, poate gasesc iertarea pacatelor la cerculet-general daca la dus-cu-cercu pas. Tot la cerculet-general am gasit un cantec care mi-a placut, si l-am pus in lista alaturata. Dar am vazut ca are “embedding disabled”, si-atunci ca sa-l vezi va trebui sa faci click pe link-ul de playlist (yt-za-moods) si s-o vezi pe iutub. Si-am mai adaugat cateva cantece din ce-am mai ascultat zielele astea si daca-ti place blogul meu, aproape sigur ~ si cantecele.
Disconectu’ si ne-ntelegerea s-au produs aici, ieri:
Cerculet: He he, tu chiar ma lasi de capul meu. :) Stai sa vezi. Era vorba de-o preferinta neputinta, nu de altceva.
Nimic rau. O rima (de poezie, nu d-ailalta). Ii raspund si eu c-o rima:
zamolxis: Astazi a mai murit o speranza. Si George nu mai vine. Bine. Pa.
Adica, vb despre speranta mea ca ea-mi va desena ceva fara indicatii. Si George nu mai vine e dintr-o poezie. Cosbuciana, sau nu mai tin minte. Si-o rima de vine-bine. Si “pa”, c-asa se cerea parca dupa bine. Mie mi s-a parut funny, speram ca si ei.
Cerculet: Bine, cum vrei. Înteleg ca am murit. Desenul e aproape gata. O sa-l. Cu "Bine. Pa" m-ai dezarmat cu totul. Noapte buna, asa e la mine.
Persoanele creative sunt mai sensibiloase. Si ea-mi zice ceva gen “usor cu brandu’ pe scari”. Dar una peste alta, s-a terminat cu bine. Si-i raspund si eu, in felul meu, fiindca asa se face pi blogul propriu:
zamolxis: dezarmarea e-un deziderat vital, ca incalzirea globala. daca vrei, poti sa faci un desen si sa-l bagi aici ca articol. cre'ca si george ar rade :)
Adica eu ii spuneam, cu cuvintele mele, ca ma bucur, si ca un desen l-ar dezmorti din tristezza pana si pe George, presupunand ca acesta ar fi trist.
moody, da’ nu investment greid
Si-apoi ea scrie un articol in care pune si poza de sus, prima. Care de fapt e un copac ce trece prin mai multe faze de transformare, fiecare dedicata fiind unui alt blog, cu link. Al meu (sau, mai bine zis, pentru mine) e penultimul, cel mai vesel, cel mai chicasso-esque dar care seamana inca a copac. Cel mai fain este intr-adevar ultimul, dar ‘cela nu-i pentru mine si e chiar prea transformational, de parca a trecut Atlanticu’ si prin scanner-ele teatrului de securitate. Si-mi zice ea, cu link (cel putin initial):
Desenul cinci. Aici e ceva mai ciudat. Parea ca e Zamolxis. Care citeste Nice. Nu nais, nice. E cam ciufut.
Mi-a adus aminte de o tara: Banalia. Dar el traieste în alta tara, Banada. Si nu e Zamo. E doar trist pentru un George.
George, nu-mi purta pica, eu doar nu înteleg, hai sa te pup.
Si eu i-am raspuns, in felu’ meu, asa-zis ciufut:
deci, multumesc. vreau sa-ti zic totusi ca eu unul n-am nimic cu dl Chu, mai precis, nu-l fut. rumorurile sunt exagerate.
in rest, Bubici din Banada! :)
Si primesc prin email urmatorul raspuns:
deci, pa. ai folosit cuvânt prost, chiar daca e împamântenit.
Cred ca s-a suparat, m-am gandit. Poate ca nu i-a placut cum am spart in doua cuvantul “ciufut”, cuvant impamantenit folosit de ea in descrierea mea. Poate nici “bubici” nu-i bine ales, desi mi se pare o corcitura foarte reusita intre “pupici” si “bubico”, aproape la fel de (ne)reusita ca (ne)reusita “Banada”, tara “banalelor”, (ummm.. ne-yummy!).
ooof! am pierdut o tona imperiala de timp, mai termini o data?!?
Nu-s sigur ca “o data” se scrie dezlegat, da-n fine, sa dicem (am sa trec si pe la ora, poate-i transmite si ea):
Daca te-am suparat, te rog sa me ierti. Eu te-am iertat deja.
olraiti zen. orvoar.
Sources / More info: cerculet-1, cerculet-2, cerculet-general, imdb-heat, the way I am, yt-za-moods
),
fun (),
internet (),
lucrand la fatada (),
me-myself-and-i (),
vise - implinire - belsug ()
. Dacă ţi-a plăcut articolul, PinIt-uieste-l, ReddIt-eaza-l, stumble-uieste-l altora, trimite-l pe WhatsApp
yMess şi consideră abonarea la fluxul RSS sau prin email. Ma poti de asemenea gasi pe Google. Trackback
Aici vei găsi ştiri inedite, articole hazoase, perspective originale in politică, societate, economie şi relaţii interumane. QUESTIONS (Intrebări)? We got Answers (Răspunsuri există)!
