Showing posts sorted by relevance for query curaj. Sort by date Show all posts

Extreme division in the public opinion is not new and is not common only to Romania. What is special about our situation is how ludicrous and paranoid their claims are. In this article commenced long ago, we look at how “tunnel vision” and “excessive focus” ruins politics, and implicitly, electorates who fail to censor the politicians who succumb to it.

Constat cu uimire ca exista oameni care stiu sa citeasca, stiu sa scrie, au acces la Internet, dar nu inteleg ca intre felatie si cunnilingus, sau intre giving head si eating someone e o diferenta. Sa gustam diferenta!

Dupa o intreurpere temporara destinata unei discutii a “neanonimitatii” si a motivatiilor acesteia, revenim la seminariu si (z)oile noastre din blogo.ro-oaie.

Cred ca cei inregimentati in blogo.ro-oaie nu vad padurea de copaci si s-au obisnuit cu mirosul. In sensul ca nu reusesc sa-nteleaga ca intreaga blogo.ro-oaia, in ansamblul si totalitatea sa este nesemnificativa in raport cu anglosfera, in care caz acuzatiile reciproce de irelevanta devin – cum sa spun? – irelevante. Dar poate totul e bine si frumos, si numai eu nu pot sa ma desprind de ea..

Mentionam recent un “seminar” tinut de cel mai autoproclamat blogger roman. Eu n-am participat; am primit in schimb un seminar in grup restrans pe tema intelepciunii ZBiM.

Asa cum am aflat ieri, Christina Applegate, care-a jucat-o pe Kelly Bundy in Married... with Children, este un pic altfel. Ca orice admirator de pneumonie, nu pot decat sa plang.

Dupa titlu, in mod sigur te astepti la un articol injurios la adresa lui Badea. Intrucat Badea e un personaj polarizant (adica poarta ochelari de soare vadimeni), probabil ca in nici un caz nu iti e indiferent, deci daca-l iubesti te pregatesti sa ma injuri iar daca il detesti, sa ma feliciti. Taman d-aia m-am gandit sa scriu un articol neutru, ca o relatare englezeasca, de natura moarta, care sa te lase in ceata si nesatisfacuta.

Putine sunt mancarurile din Romania pe care nu le pot gasi aici. Stateam de vorba cu cativa prieteni, majoritatea moldoveni (eu culegeam si mancam ciuperci mai mult in Bucovina), acum cateva zile si ei ar fi vrut sa mergem la cules ciuperci. Dar ciuperci gasesc la Costco de toate felurile, de la Porcini, Portabella, Shiitake si pana la Nametake (galbene) si Hiratake (oyster). O singura chestie-mi doresc si rar apuc: mancare de urzici cu usturoi si mamaliga. Dar pana acolo, hai sa vedem ce-i cu ciupercile.

Continui s-arunc o privire asupra ecourilor seminarului lui zoso, pastrand anonimitatea in oglinda retrovizoare.

Am mentionat intr-un articol anterior cei 2 emo blonzi si povestea lor, transformata in film, inclusiv un link catre filmul integral. Si cum era de asteptat, ea s-a cam saturat de el, fiindca, printre altele, prea era balalau si astenic, precum Labush din bancul cu Vasile. Sa ne uitam la ultimele 3 episoade care ne aduc la curent cu ce-au mai invartit, si cu ce pare sa fie sfarsitul povestii.

Sora unei prietene din copilarie este balerina si showgirl in Paris si Las Vegas si-as vrea sa scriu despre ea. Dar nu pot face asta pana nu va povestesc despre Ancusor.

Munca pana la epuizare se numeste karoshi in Japonia, unde o gramada de oameni muncesc pana mor. In Romania acesta este un fenomen care a aparut relativ recent in vizorul mass-mediei, cam totodata cu fenomenul "urban". Si tot relativ recenta este aparitia cartii "Bonjour Paresse!" sau Bonjur Lene, care este practic un spoof al gramezii de carti de management scrise sa te-ajute sa inoti prin meandrele concretului.

Eu am mai scris despre munca si nemunca. Si recent imi pica ochiul de sticla pe articolul lui Alex M, el insusi (articolul) inspirat de un editorial mai vechi de-al lui Plesu.

It recently occurred to me that in my article about the school uniform, I forgot to mention perhaps its best known and most hated feature: the number every student was supposed to wear on their uniform. It’s much like what students wear these days of their own accord: Abercrombie, Adidas, Parasuco, Lululemon, Joe Fresh, Smythe, Guess, but it also had a supposedly unique number and it was compulsory.

In a recent (semi-)transatlantic flight, while reading the airline magazine, I stumbled upon a bit on courage and machismo, which contrasted sharply with Andre Gide’s preface to an Antoine de Saint-Exupery (you know, the guy who wrote Le Petit Prince) book I was also (re)-reading. Let me present it for you.

Ca si anul trecut sau 2009, Zamolxis iti aduce primul premiile Darwin abia anuntate, spre delectare si evitare. Premiile Darwin comemoreaza pe cei care, in mod involuntar, imbogatesc calitatea fondului genetic universal prin autoeliminare.

In primul rand, cu ocazia zilei femeii, La Multi Ani tuturor cititoarele (si necititoarelor, desigur, dar ele n-au cum sa afle). In al doilea rand, rezultatele concursului...