Putine sunt mancarurile din Romania pe care nu le pot gasi aici. Stateam de vorba cu cativa prieteni, majoritatea moldoveni (eu culegeam si mancam ciuperci mai mult in Bucovina), acum cateva zile si ei ar fi vrut sa mergem la cules ciuperci. Dar ciuperci gasesc la Costco de toate felurile, de la Porcini, Portabella, Shiitake si pana la Nametake (galbene) si Hiratake (oyster). O singura chestie-mi doresc si rar apuc: mancare de urzici cu usturoi si mamaliga. Dar pana acolo, hai sa vedem ce-i cu ciupercile.

Prietenii mei au mers poate dupa ciuperci. Eu n-am curaj, fiindca la tara la bunici multi tarani (care, zice-se, erau buni cunoscatori), au murit otraviti.

Cand eram mic, era poate suficient sa pui o lingurita de argint in fiertura si daca se innegrea, aruncai totul. Iata ce ne-nvata “intelepciunea” popolara:

Ciupercile se verifica intotdeauna inainte de mincare, pentru a evita otravirea sau chiar moartea, prin una din urmatoarele metode:
- nu luati ciuperci decat din magazine specializate nu de la tarani. Chiar daca cunoasteti foarte bine ciupercile comestibile, in timpul ploilor se poate ca acestea sa se "otraveasca" de la alte ciuperci otravitoare din jur.
- se introduce o lingurita de argint in mincarea de ciuperci cit timp este pe foc si daca lingurita se innegreste, ciupercile sint otravitoare.
- se pune patrunjel verde in mincarea de ciuperci si daca acesta se ingalbeneste, ciupercile sint otravitoare.
- se pun ciupercile la fiert impreuna cu o ceapa taiata in doua. Daca ceapa se albastreste, se invineteste sau se innegreste, ciupercile sint otravitoare.

“Metodele” de mai sus sunt “babesti” in cel mai pur inteles al cuvantului: daca ciupercile trec toate testele in continuare nu ai garantia ca nu sunt otravite. Este de asemenea posibil sa nu-l treaca si sa nu fie otravite. Cu alte cuvinte, astfel de teste sunt concepute pentru a te face sa te simti bine si in caz ca mori, sa mori in chinuri cat mai fericite.

Daca a cumpara ciuperci din comert (cum fac eu aici, de la Costco) nu este o optiune (sunt destul de scumpe, intr-adevar), planul B ar fi sa inveti cum arata cele otravite si cand mergi la cules sa-ncerci sa le eviti nu numai pe ele insele, ci si o zona “de carantina” in jur, dat fiind ca sporii lor pot “strica” si ciupercile bune.

In Ro, spre surprinderea mea, am descoperit ca numai Liceul de Informatica Grigore Moisil gazduieste pe site-ul propriu un astfel de compendiu, care in plus nu pare a fi tocmai complet.

Amanita muscaria  Buretele pestrit, muscarita	Amanita phalloides Buretele viperei
Amanita pantherina Buretele panterei	Boletus satanas - Hrib tigãnesc, buretele dracului	Tricholoma tigrinum

Complexitatea recunoasterii ciupercilor otravite consta in aceea ca nu te poti concentra asupra unei singure caracteristici; trebuie sa tii cont de toate, i.e., forma aparatului fructifer si a pãrtilor componenete: talie, aspect, pãlarie, picior, suprafata pãlariei, lamele sau tuburi etc. Iata cateva idei din pagina respectiva:

• Forma. Aceeasi ciupercã, pânã la stadiul de maturitate, trece printr-o serie de forme: astfel, în tinerete este ca un ou, apoi ca o mãciucã, ca un clopot, iar la maturitate ajunge la forma unei umbrele.
• Pãlãria poate fi dreaptã, mai mult sau mai putin boltitã, luând forma unei pâlnii în dreptul piciorului sau a unei ridicãturi(gheba). Marginea pãlãriei poate fi dreaptã cu fire fine(dungi). Partea superioarã a pãlãriei este acoperitã de o membranã numitã peridium, care poate fi netedã, lucioasã, matã, umedã, cleioasã, uscatã, cu circomvolutiuni sau linii, catifelatã, acoperitã cu solzi sau tepi. Se poate desprinde de tesuturile (false) care operã pãlãria sau nu.
• La unele ciuperci, corpul fructifer este acoperit de douã învelisuri în tinerete, prin dezvoltarea piciorului si a pãlãriei, învelisul exterior se rupe. Partea inferioarã a piciorului a rãmas învelitã într-un manson, ca într-o teacã. Aceastã teacã se numeste volvã. Cele mai multe ciuperci necomestibile prezintã volvã (buretele viperii, buretele panterei, buretele de lãmâie etc.), totusi sunt si ciuperci comestibile cu volvã(crãitele sau buretele domnesc). Alte ciuperci sunt acoperite cu o membranã finã, denumitã cortina.
• Sporii. Întrucât sporii nu se vãd cu ochiul liber, ci numai la microscop, recunoasterea ciupercilor dupã aceste caractere poate fi realizatã numai in laborator. În afarã de caracterele botanice, la recunoasterea ciupercilor vor fi luate în considerare si statiunea, culoarea, schimbarea culorii, miros, gust,consistentã si vârstã, dar acestea singure nu pot constitui caractere de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile.
• Statiunea: unele ciuperci cresc numai pe un anumit sol, nisipos, argilo-nisipos,mai mult saumai putin bogat în humus, mai umed sau mai uscat. Unele preferã locurile însorite, în timp ce altele locurile umbroase,
  Pe un loc cu aceleasi conditii de vegetatie poate fi întâlnitã o ciupercã toxicã lângã una comestibilã, deci statiunea nu constituie un caracter sigur de recunoastere.
• Culoarea asa cum s-a mai amintit nu constituie singurã un mijloc de detereminare. Interes prezintã schimbarea culorii la carnea ciupercii, prin ruperea pãlãriei sau piciorului, caracter întâlnit la cele mai multe ciuperci necomestibile.
  Sunt si ciuperci comestibile, care prin rupere se înnegresc sau capãtã nuante verzui sau albastrui. Este totusi prudent a fi evitate ciupercile care se albãstresc prin rupere.
• Mirosul si gustul, dupã cum s-a mai amintit, nu constituie indicii de deosebire. Totusi se poate spune cã ciupercile cu miros si gust de fãinã, de castane, de alune sau de anason sunt comestibile.
• Vârsta: ciupercile necomestibile contin elemente toxice la orice vârstã, în timp ce multe ciuperci comestibile, în tinerete sunt bune, iar la maturitate si la bãtrânete devin indigeste sau chiar toxice. Este recomandabil sã se evite ciupercile bãtrâne si cele atacate de viermi si melci.

In cazul intoxicatiei cu ciuperci este bine sa chemi urgent Salvarea. Cand bolnavul vomita de la sine administrarea de vomitive poate fi daunatoare, sensibilizand si mai mult mucoasa stomacala. Este totusi necesara administrarea acestora in cazul intoxicatiei cu Amaniata muscaria- muscarita si Amanita pantheria- buretele panterei. Daca nu exista emetic (de la farmacie), persoana afectata trebuie sã bea cu înghitituri repetate apã sãratã rece. De asemenea, se recomandã cafea si ceai, care au o actiune stimulentã asupra organismului (pentru combaterea somnolentei).

În cazul intoxicatiei cu cele mai periculoase ciuperci: Amanita phalloides (buretele viperei), Amanita verna (buretele primãvãratic), Amanita virosa (buretele tomnatic) si Amanita citrina (buretele de lãmâie), simptomele apãrând târziu, abia dupã 12 ore, stomacul în acest timp, în mod normal, nu mai contine nimic, deoarece substantele ingerate au trecut în intestin. De aceea, vomitãrile ce s-ar produce sunt dãunãtoare, cãci ele nu contribuie decât la iritarea stomacului, mãrirea durerilor si la obosirea bolnavului.
În cazul intoxicatiei cu aceste specii, denumitã si intoxicatie de tip phalloidian, trebuie chemat imediat medicul, acesta fãcându-i bolnavului injectii intravenoase cu un litru de ser fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate în sânge. Acestea se eliminã apoi prin urinã. Se fac frectii cu alcool camforat sau otet. De asemenea se dã bolnavului sã inspire otet, eter sau amoniac si se fac frectii cu una din aceste substante. Calmantele recomandate sunt: bromura de potasiu sau de sodiu, iar depresiunea si somnolenta se vor trata cu cafea sau ceai si apoi eter (4-5 picãturi la 100g apã). Niciodatã nu se vor administra bãuturi alcoolice.

Nu stiu daca te-am convins ca nu merita sa mergi la cules de ciuperci; daca nici interdictia de alcool nu reuseste asta..

Nu mai povestesc despre ciupercile comestibile sau retete fiindca aceste informatii sunt mult mai usor de gasit.

Sources / More info: tpu-ciuperci, ciuperci-otravite, ciuperci-totul