Showing posts sorted by date for query lasa-ma. Sort by relevance Show all posts

I recently watched a with a rather long title (Cand se lasa seara in Bucuresti sau Metabolism) movie at TIFF13 and I thought I share my views with you. The article is unfinished, but I feel so sick, I might have a brain-wasting disease and I’d better publish it while I still can. 

Este donatia unei operatii de chirurgie plastica un act de emancipare sau o exploatare patriarhala a unei copile naive? Sunt femeile asuprite in Occident si daca da, de catre cine? Nu pot sa nu-mi amintesc o scena cu Bamo, cand stateam “La Mama” cu el si alti chirurgi plastici colegi la o masa, si prietenele lor se laudau cu cate operatii aveau la activ.

Am invatat recent un cuvant nou: lindic. Inseamna clitoris. Gandul mi-a fugit la Senno Ekto Gamat si scena cu “multipass”, unde o putem vedea si pe viitoarea solista Zu-Bisou-Bisou ca vanzatoare de belete (btw, cuvantul “gynocracy” este introdus tot in serialul antementionat de catre secretarul britanic in sezonul anterior); am inceput apoi sa-mi pun tot felul de intrebari si sa caut raspunsuri.

Mi-ar fi extrem de greu sa ma impac cu sirul evenimentelor care s-au produs in ultimele cateva saptamani si mai ales zile. Un mod de a impaca realitatea cu dorul de normalitate este refugiul in arta - Commedia dell'Arte, mai precis.

Cand incepeam acum cateva luni / ani seria casutelor nebifate cu Radna, habar n-aveam ca vor prinde viata dar nu pe blogul meu ci in arhiva Decat o Revista.

Eu n-am avut multe experiente cu Posta Romana ci numai cu cea Canadeza, ca in c** o pioneza si-ti mai da si-un sut in freza. Experientele cu Posta sunt un excelent prilej pentru a ne uita la inadecvarea din relatia client-provider, pana la urma o problema de boundaries.

Cred ca sunt mai multe de spus despre optiunea sinuciderii, exersata recent de fostul premier Adrian Nastase, in lumina spuselor avocatului lui Nastase, Lucian Bolcas. E important de retinut ca desi condamnat la 2 ani de “zeghe” el ar fi executat oricum numai 8 luni.

In primul rand, nu-s – am fost botezat crestin ortodox. M-am gandit insa ca n-ar strica sa descopar de ce nu ma simt insultat – din contra! – cand cineva imi zice “esti evreu la faza asta”.

Am inceput cu ciupercile si-a cam sosit mementul sa termin cu urzicile (nu-i vorba de almanahe, ci de succesuri bio-culinare). Adica sa-ti spun cum le-am venit de hac.

Sunt iritat ca din putinul timp pe care-l am spre a fi petrecut cu stirile romanesti, o bucata asa de mare trebuie acum petrecuta cu baseniile presedintiei.

Nelinistitu' du Adrian Voicu imi spunea in articolul precedent ca noi diasporenii ii putem comanda cartea de la diverse stabilimente onlain. M-am gandit sa-ncerc sa fac asta cu cartea lui si sa vad cam care-ar fi preturile.

Urmarind din patu-mi, noaptea, nervurile fulgerelor orizontale, trezit de lumina si tunet (d-le Fargiss), am avut o epifanie: timpul petrecut cu comentariile pe acest blog este contraproductiv telurilor mele, ‘tu-i sfarsitul lumii sa-i ‘ut.

Mno, iata ca dupa ce am vorbit despre dragalasenia copiilor in I, despre ura masculina in II si relatat o discutie pe mess (tot despre insuratoare, pana la urma) in III, ajungem si la vizita mamei singure.

Iata ca in sfarsit am un guest post pe care sunt mandru sa-l public. Si-s mandru pentru ca e vorba de un prieten artist, un prieten ale carui lucrari te lasa inmarmurit si pe mine exclamand dar eu il stiu pe kreator!

Asta-i un titlu mult prea fain ca sa-l ratez. Pentru cei care nu le au cu romgleza, seamen inseamna marinari, semen inseamna sperma. Cel mai probabil acesti semeni ai nostri were free(d) to cum home. 

Andrei Plesu, cel mai indragit elitist din lume, participa acum cativa ani la o masa de forma geometrica vaga si nedeclarata, intre rotunda si ovala, organizata de Adevarul, ocazie cu care vorbeste despre o chestie ce demult il deranjeaza: ura vulgului pentru elite.

S-a lansat o provocare deductiva. Pot oare scrie PArtretul cuiva pe baza catorva PA-uri? N-ar tre’i sa fie asa dificil, dat fiind ca nu demult ghiceam sexul din PA-uri.

Ma bateau zilele astea niste ganduri. Si eu pa ele.

Incepusem sa-mi pun intrebari in legatura cu disparitia unor comentatori, dat fiind ca ultimele mele articole nu prea au ecouri. Quebecoisfier imi trimite prin email un astfel de ecou.