Andrei Plesu, cel mai indragit elitist din lume, participa acum cativa ani la o masa de forma geometrica vaga si nedeclarata, intre rotunda si ovala, organizata de Adevarul, ocazie cu care vorbeste despre o chestie ce demult il deranjeaza: ura vulgului pentru elite.

Plesu se lupta de tare mult timp cu ura pentru elite. Intr-unul din videoclipurile ce salasluiesc inca pe Dilema Veche, il vedem raspunzand unui “spectator” in mod sever, aspru si cat-pe-ce sa explodeze (in masura in care un filozof poate exploda).

dilema sau galceava filozUOOOOFF!ului cu lumea

Plesu incepe prin a-l ruga pe un participant de la peluza sa-si spuna pasul: Spuneati ca cuvantul “elita” vi se pare ciudat. Elaborati.

Comunist de serviciu: ..presupune o anumita relatie de inferioritate \ superioritate intre “mase” si “elite”. Acest lucru, adeseori, poate sa creeze o ruptura intre aceste “elite” si noi, oamenii de-aici [peluza?], care stam acum ca la scoala [chicoteste]. Este nevoie de elite, insa aceste elite trebuie sa fie mult mai numeroase, astfel incat definitia elitei sa nu mai aiba sens.

Plesuvul monosprancenat : Este o contradictie in termeni intre “elita” si ideea de multiplicare infinita a “elitei”. Pe de alta parte, toata lumea din aceasta sala, prin simpla prezenta, face parte din elita cititorilor Dilemei. (..) Cuvantul “elita” trebuie de-demonizat: nu-i vorba de trei gusteri care fac pe nebunii. [rasete] Dar nu obosesc sa spun: dvs. cand va duceti sa va operati mergeti la toti doctorii deodata sau la un doctor pe care-l socotiti cel mai bun? Ala se numeste un doctor “de elita”. Si la fel cand vreti sa beti un vin bun, beti nu vin “soiuri”, cum se spunea inainte de ‘89, ci un vin ales. Si cautati si oameni “alesi”. Asta-nseamna “elita” – vine de la “a alege”. Si conducatorii unei tari – parlamentarii – sunt elita conducatorilor acelei tari, fara conotatii solemne sau ornamentale. Adica nu au ochii mai albastri, glasul mai dulce si ideile mai diafane. Pur si simplu au fost alesi. “Alesi”, adica socotiti de alegatorii lor ca fiind reprezentativi si capabili sa conduca.

Nu exista elite definitive. Foarte multe elite se tampesc pe parcurs. Dar nu e o garantie ca daca faci parte din “masa” esti o lumina ambulanta [rasete]. Sfatul meu catre dvs este sa nu mai ganditi abstract lucrul asta. Aveti o idee despre elita [gest “sonicel” cu mana] care-i o idee abstracta. Eu o spun mereu: exista o elita a taranimii, exista o elita a instalatorilor (la noi nu!). Dar [pauza de aplauze] spaima asta de elite si ideea ca sunt unii care sunt “sus” si altii care sunt “jos” si cei care sunt “sus” ii exploateaza pe cei care sunt “jos”, asta-i o [?], vorba lui nea Iancu.

Ganditi lucrurile mai viu, mai simplu, mai putin ideologic. Sunteti foarte ideologizat [teddy bear smile]. Dar ma bucur ca un om de stanga citeste o revista care nu e nici de stanga, nici de dreapta – e inteligenta – vorba unui filozof.

Sa stiti ca intre ‘49 si ‘89 discursul asta impotriva elitelor a fost ideologie de stat. Si n-a fost ideal.

In Adevarul reitereaza cam aceleasi idei, dar mai bine conturate (sunt publicate si cateva date din biografia sa, inclusiv excluderea din invatamant in 1982 pe considerente politice):

Sa ne întelegem, mai întâi, asupra termenului „elita”. Pentru mine, elita cuprinde oamenii cei mai bine pregatiti din fiecare domeniu. Asta înseamna ca exista o elita taraneasca, o elita a muncitorilor, o elita a medicilor, o elita a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis si exclusiv, de o minoritate care functioneaza diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînteleasa a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanta maxim si pe care, de altfel, îi cautam oridecâteori avem nevoie.
Ne-am obisnuit sa bombanim elitele, dar când vrem sa mergem la doctor, de exemplu, imediat ne interesam care e cel mai bun, care este chirurgul cel mai eficace. Daca vrem sa bem un vin bun, cautam printre cele mai bune, cautam vinuri „alese”. Elita vine de la „a alege“, un cuvânt care trimite la selectia pe criterii de calitate. Acum, când se spune „elita“, lumea se gândeste ori la „elita politica“, ori la „intelectuali”.
Când ai de înjurat ceva în România, la ora asta, când trebuie gasit un vinovat pentru modul cum merg lucrurile, foarte des pe lista, pe unul din primele locuri, apar elitele intelectuale, care gresesc oricum. Adica, daca nu se baga, sunt „elitisti”, stau în turnul lor de fildes. (Desi, cum îmi spunea un prieten, din turnul de fildes se vede, totusi, mai departe decât de la firul ierbii). Iar daca se baga, sunt somati sa-si vada de treaba: „Ia, lasati-ne cu fasoanele dumneavoastra!“  (..)

Fapt e ca fiecare natiune are nevoie de elite, fiecare om are nevoie în viata de serviciile unei elite, pentru ca elita, elita adevarata, e, prin definitie, slujitoare. Dar ca sa ai o elita functionala, trebuie sa traiesti într-un mediu care stie sa-si aprecieze elitele, care le priveste cu simpatie. Îti trebuie nu numai oameni de calitate, ci si o buna receptie a calitatii lor. Daca lumea porneste de la ideea ca elitele înseamna ceva rau si confunda elitele cu elitismul si cu fasoanele de tot felul, elitele se atrofiaza. (..)

E, în peisajul cotidian, ceva confuz si neasezat. Suntem neasezati. Si am pierdut câteva virtuti importante: respectul pentru celalalt, admiratia genuina, autentica  pentru calitatea si reusita umana, bunacuviinta, politetea, bunatatea. Mie mi se pare ca în România lipseste tot mai acut bunatatea inimii.

Problema elitelor este ca in (aproape) toate cazurile – si-am adaugat “aproape” fiindca nu vreau sa fiu dogmatic – nu avem de-a face cu o meritocratie, ci cu niste oameni mai incapatanati (read “sociopaths”; vezi –si- DSK, Governator, judecatoarea beata, Bryant, Nistorescu etc) care si-au asumat acest rol si continua sa subziste in si prin el pe baza tolerantei “maselor”. Masele cobesc, dar sunt tributare unui mod de a gandi puternic centralizat si sunt incapabile de a schimba ceva. Il mai tineti minte pe Verdet in “noaptea generalilor”, cum intrase pe felie si nu se mai dadea plecat? Este exemplul perfect de elita, infipta ca o tecapusa in jugularul puterii, sugand si umflandu-se cu nutrienti “de import” in detrimentul celor mai modesti, mai cu bun simt, mai “de actiune”, care nu suporta sa stea la birou si prefera sa iasa afara, in baia de gloante, sa apere “obiectivele” si sa-si boteze apoi copiii dupa acestea.

Daca ne uitam intr-un musuroi de furnici, “regina” nu-i regina fiindca merita, ci pentru ca, printr-un capriciu al sortii, a fost aleasa si crescuta cu un anumit mix de hormoni si feromoni. Este un rol pur sacrificial, intrucat creste mult prea mare pentru a-si parasi “iatacul”, devenind complet dependenta de furnicile muncitoare si-si petrece existenta puind incontinuu. In contrast, majoritatea elitelor umane par sa duca o viata de huzur fara a contribui in mod semnificativ la viata cetatii.

Este firesc sa dorim elevarea maselor, iar demersul exprimat de “comunistul de serviciu” este in ultima instanta o idee buna. Lasa oamenii sa viseze la asta, dar ai grija sa le oferi si feedback sincer si corect prin educatie. Raspunsul lui Plesu este determinat nu de consecventa logicii, ci de sentimentul de marginalizare sadit si cladit in el de cenzura comunista si anti-intelectualismul realismului comunist. Ayn Rand este produsul aceluiasi tip de abuz: nu are cum sa nu fie elitista.

citate

In continuare, spicuiesc:

Va simtiti marginalizat?
S-a spus ca, în lumea oamenilor, „centrul e peste tot, iar periferia nicaieri“. În România e invers. Periferia e peste tot. Asa ca, orice ai face, esti la margine: în politica, unde te înjura toti, sau în masa anonima, unde n-ai acces la putere. Românul are, de altfel, un adevarat complex al marginalitatii si al provincialitatii. Mereu suntem „departe”, neiubiti, suferinzi, chinuiti. Avem o vocatie de victime, si când nu ne iese, o confectionam.
De unde pleaca aceasta vocatie?
Din intuitia ca ea constituie o scuza extraordinara. Când nu îti iese nimic, dai vina pe altii. Psihologic, e legitim sau justificabil, dar, pe termen lung, devine un obicei prost.

Excelenta observatie, chiar vroiam sa scriu pe tema asta.. Acest complex de inferioritate este ceea ce ne caracaterizeaza si totodata ceea ce ne trage in urma. Romania nu este mai saraca, mai lenesa, mai proasta decat alte tari, dar pare si se comporta asa fiindca asa ne vedem noi, romanii. Ceea ce ne impiedica sa “izbandim” si sa fim functionali ca Europa de Vest sau de Nord este acest set de mentalitati care incep cu bisericismul, instinctul de turma, dorinta de tatic, dorinta de pluton si sfarsesc cu societatea de onoare si determinism genetic.

Riguros vorbind, dilema e o figura logica în care ai doua solutii, ambele imposibile.

Trilema-i un feic paralel cf T3P.

Cum vedeti societatea româneasca peste zece ani?
Cu toate datele de acum multiplicate de zece ori. Adica nu evolutie, ci amplificare.

Aici, ca si-n alte parti, comentez prin link-urile adaugate.

Din punctul meu de vedere nu cei care pleaca si ramân în strainatate reprezinta „fuga creierelor“, ci cei care se întorc si sunt nefolositi. Asta e ceva criminal.
Si în politica, si în universitati, un schimb de generatii s-a facut...
Prin clonare! Se creeaza un raport nesanatos între „model” si învatacel; modelul e „vechi”, nereformat, necompetitiv, iar învatacelul îl reproduce ca atare. Fie fiindca e convins ca asa e bine, fie pentru ca realizeaza ca asta e calea spre promovare.

Exista o gramada de tineri care se intorc scoliti din afara (vezi sfarsitul articolului cu Adobe) pentru a li se scuipa seminte in cap de catre profesori imbecili, care se ascund sub paravanul senioritatii, incapabili de a suferi ideea meritului sau a competitiei. Evident, astfel de oameni sunt peste tot dar este mai dureros sa-i gasesti in universitati decat in sindicatele muncitoresti.

LE: Exista o aparenta contradictie intre ce ziceam mai sus re: elite si furnici si ce zic aici. Mi-ar fi placut s-o aprofundez in discutii, dar am impresia ca probabil scriu mult prea vag si aparent contradictoriu pentru a starni reactii. Pe de alta parte, chiar si atunci cand le starnesc, rar se-ntampla sa am o discutie nepoluata de serioase erori de logica, ceea ce imi reinnoieste convingerea ca e practic imposibil sa porti o discutie / dezbatere cum imi place mie aici.

Ca sa se întâmple ceva, nu numai guvernul trebuie sa functioneze. Lucrurile nu se pot schimba esential nici cu un guvern bun, nici cu un presedinte bun, nici cu institutii eficiente (desi e nevoie de toate acestea). Lucrurile nu se pot schimba fara mari schimbari la nivel individual: la nivelul aluia care scuipa pe strada, traieste din mici potlogarii, îsi batjocoreste aproapele, nu-si face treaba în mod corect.
Adica fara aceasta reforma la nivel microsocial, putem sa avem 1.000 de personalitati spectaculoase la vârf: ele nu pot schimba adâncurile acestea mereu instabile, mereu în stare de fermentatie. Eu nu spun ca toti românii sunt hoti sau toti românii sunt inapti. Spun doar ca exista o lipsa de mobilizare de sine pentru rezolvarea lucrurilor dificile si o tendinta de a plasa mereu raspunderea, greutatile, vina spre altcineva. Când mereu e de vina altcineva, nu e de vina nimeni. Asta se întâmpla.

Vinovatul e Base.

..ce pot sa va spun e ca Mircea Dinescu e o natura. Nu poate fi sistematizat, asa cum nu pot fi sistematizate ploile, tunetele, seceta. E o fiinta greu de anticipat, greu de prevazut în toate reactiile ei. Banuiesc ca are si el momentele lui de oboseala. Ca, de exemplu, nu mai ia nici el în serios CNSAS-ul.

Ne caracterizeaza un filon al tradarii?
Nu, domnule, ne caracterizeaza faptul ca suntem, ma-ntelegi, baieti destepti! Românul e destept. Nu se lasa el fraierit. Îsi vede de interesul lui, mai curând fraiereste el pe cineva. Românul nu e prostul nimanui, nici al unui partid, nici al unei convingeri. Nu vreau acum sa bomban natiunea, dar sunt peste tot blocaje de tot felul care ma aduc la disperare, la furie neputincioasa.
Îmi dau seama ca n-am sa mai apuc un alt chip al acestei tari. Sa dea Dumnezeu sa-l apuce altii, dar sunt sceptic. Când ma uit la scena noastra politica, îmi pierd orice urma de speranta. Nu pentru ca toti sunt o apa si-un pamânt, dar pentru ca niciunul nu mi se pare cu adevarat impunator.

Domnul Puric recurge frecvent, atât cât l-am urmarit, la nume, probleme si concepte despre care  nu are decât o informatie de dictionar, sau din auzite. Nu poti scoate din palarie, una-doua, pe Toma din Aquino, pe Ambroise Paré, sau pe Platon, daca nu ai avut cu ei un comert cât de cât consistent. Eu unul nu înteleg de ce face asta domnul Puric. În termeni crestini, i-as vorbi de „slava desarta”: vrea sa para altceva decât este. (..) Suntem unici, persecutati de tot mapamondul, singurii crestini adevarati, speranta lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui sa faca posibile asemenea analogii.

Dezbaterea Economistului s-a soldat cu desfiintarea motiunii (elitele globale servesc masele) care inca de la inceput n-a avut nici macar 20% sustinatori.

"(W)hat is missing so far from the analysis is an appreciation of the power structures that provide the context in which ideas get produced, supported and implemented. The elite do provide a service to the masses but the context in which they produce is not a level playing field … The rewards do not recognise (a) the collective effort that gets ideas into production or (b) that those ideas that win are a result of various factors that the elite were not in control of in the first place and cannot therefore accept credit and reward for."

Adica ejprost.

Sources / More info: adv-plesu, eco-deb8, dv-plelite, dvf-cum, eco-sr-few, eco-dec-dsk